KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sânt tragici pentru că sânt saturați de ființa pe care au dobîndit-o înscriindu-se întocmai în limitele ce le revin. Dacă unul dintre cei doi nu s-ar împlini în cadrul limitelor care-l determină, care îi dau un statut și o identitate (deci ca Tiran

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca însăși porția de viață și configurația vieții fiecărui om în parte. "Porțiile" de viață care le revin oamenilor, întocmai ca și porțiile de la un ospăț, nu sânt niciodată aceleași. Ba chiar calitatea și cantitatea lor intră din capul locului în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine sânt cei

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus. Însă spre deosebire de porțiile de la ospăț, cei ce-și primesc destinul, porțiile lor de viață, nu cunosc nici cantitatea nici calitatea acestora. Ei sânt asemenea unor meseni care ar mânca legați la ochi, neștiind dinainte nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce doar cei care-i servesc știu acest lucru. Acest raport între ceea ce este cunoscut de zei, dar necunoscut

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Ea este nu numai un scenariu alternativ, ci rezistența abia perceptibilă la izolarea totală, la ruptură, la discontinuitate și la masificare. Ea este memoria valorilor distruse și posibilitate a reconstrucției lor viitoare. Când toate mijloacele de participare la destinul comunității sânt suprimate, cultura rămâne participare din umbră și pregătire a unei regenerări. Ea este, din această pricină, în cel mai înalt grad, subversivă. Vă spun toate acestea ca unul care am trăit în centrul acestei experiențe. Despre această experiență am să

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ne concentrăm asupra generației tinere și extraordinarelor ei inteligențe (în fond acesta este capitalul cel mai de preț al romînilor), poate că mai profitabil este să edităm cărți, să ne întoarcem în biblioteci și printre studenți. Poate că mai importante sânt bursele în străinătate, liceele și institutele pe care le veți deschide (să sperăm că le veți putea deschide) în țară la noi, poate că mai importanți sânt profesorii care vor veni să predea în școlile noastre, poate că mai importantă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
cărți, să ne întoarcem în biblioteci și printre studenți. Poate că mai importante sânt bursele în străinătate, liceele și institutele pe care le veți deschide (să sperăm că le veți putea deschide) în țară la noi, poate că mai importanți sânt profesorii care vor veni să predea în școlile noastre, poate că mai importantă este această întîlnire în care-mi pun o mare speranță. Adevărul este că nu știm, după atâtea secole de istorie, cum pătrunde spiritul în lume. Și poate

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Scriu pe pat, rezemat de pernă. Cărțile mi le așez pe măsuță și pat." Îi place să aibă subsoluri artizanale, ticuri de meseriaș în meseria asta fără unelte și aparate a filozofiei. Alegerea camerei mele la hotel este o încîntare. Sânt invitatul lui, de fapt al lui Goethe, îmi repetă întruna. (Mai are 5 000 de lei din Despărțirea de Goethe.) Camera cu un pat e întunecoasă. "Iei una cu două." Protestez. Cum o să "produc" de 70 de lei camera? Urcăm

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
poți să stai aici, te uiți pe geam, visezi și scrii." O spune cu dragoste. Este tandrețe în purtarea lui și mă simt fericit. Mi-a dispărut respectul paralizant de cu ani în urmă. Totul apare ca o relație consolidată. Sânt oarecum copilul lui răsfățat. Mă sperie doar gândul, mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți așteptările. Nu prea mănânc jăratic, cum ar voi-o. Am să-l dezamăgesc oare? De câte lucruri din mine sau din afara mea atârnă acest

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
două sute dintre membrii ei, între 30 și 35 de ani, și le dă pentru restul vieții un cec în alb. În fond, este vorba de un credit moral. Cei aleși au avut deja timpul să arate că îl merită. Riscurile sânt calculate: 80% vor dezminți speranța pusă în ei, creditul acordat, își vor lua Jaguar, vor juca la ruletă, vor intra în criză erotică. Sau invers: vor merge cu clasa a doua, își vor lua cameră proastă la hotel, vor pune

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
să-i descopere pe cei mai buni două sute? Cine sânt cei care-i aleg pe cei "cinci patriarhi" care aleg?" - "Sînt oameni puri, nepătații recunoscuți ca atare de toată lumea. Un Șora, de pildă. Și cei două sute, aleși din toate domeniile, sânt deja recunoscuți de toți ca meritînd." Renunț la șicanări sociologice, la demontarea mecanismelor prin care societatea se apără de împlinirea idealului. "Gîndește-te", îmi spune în continuare, "toate mamele vor dori pentru fiii lor, în locul unei partide reușite, un loc printre

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
trezești." De unde le scoate? Are o capacitate de a mântui amănuntele prin turnarea lor în sistem. "Somnul de după-masă trebuie să fie o scurtă catalepsie." A adormit. Stau la masă cu foile euthydemice în față, pe jumătate întors cu spatele la el. Sânt tentat să-l privesc, dar simt gestul ca pe un mic sacrilegiu, ca pe o lezare a spiritului surprins în impudic reflex. Și totuși, aș vrea să știu ce rămâne din el trecut în anonimatul unui act biologic. Ce rămâne

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
vede speriat la gândul că s-ar putea rostogoli de pe trunchi. Sîntem toți animați și destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de conexiune culturală sânt însă permanente și chiar când spune "anecdote tantrice", ambalajul este tot cultural. "Pe un romanist englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu Ion și Mărie pe

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
filozofia esopică, filozofia celor care au filozofat din resentiment, a bolnavilor și malformaților din istoria filozofiei. "Pînă și Aristotel avea ulcer și era mai firav, și Platon, la bătrânețe, venea acasă plângând din pricina răutăților sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sânt însă Malebranche, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Sartre și Jaspers, cred, din lectura Autobiografiei căruia mi-a și venit ideea unui esopism existent în istoria filozofiei. Tot de la cazul lui mi-a venit și gândul neșansei de a ajunge la filozofie a

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
o cârtiță încăpățînată, nerăsfățat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra injuriat de Ionesco și alții ca "vîndut" - și îmi vine în minte vorba lui Heraclit cum că "se află zei și aici", iar aceștia, care au crescut în pragul camerei lui, sânt mai frumoși și mai adevărați decât zeii care l-au asistat pe Eliade când acesta sorbea din foarte omeneasca cupă a vanității. Iau și citesc vederea primită de Noica de la fiul său Răzvan ("fratele Rafail"): e trimisă de la capul Sunion

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le numească "paradigme", ceea ce mie îmi spune altceva. Vreau însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale sânt clar așezate în ontologic, sânt deci mai profunde decât cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconștientul). În Tratatul meu de ontologie chiar ilustrez la un moment dat "elementul" cu arhetipul, precizând că e vorba de sensul pe care-l are la Eliade." Am

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
o șchioapă. Șocantă e eroarea de la pagina 24: "Dans le verbe "leeren" (vider) parle le "Lesen" (lire)...", unde Lesen e substantiv verbal de la "a culege", și nu "a citi", care nu are aici nici un sens. Iar momentele de dificultate maximă sânt rezolvate prin simple transpuneri-calc, problema înțelesului fiind lăsată complet deoparte. De pildă, pentru triunghiul semantic Raum - Räumen - Einräumen, varianta franceză, exterior simetrică, dar care în context nu spune practic nimic, este espace - espacement - emplacement. Astăzi am stat de la 8 seara

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
o structură organizată (Ortschaft), determinat de relația lucrurilor care-l populează (pomi, grădină, animale domestice, coliba, prispa etc.). În orice caz, gândesc în limitele unei recuzite heideggeriene și traducând așa nu pot greși, chiar dacă nu traduc "exact"." Deși filologic vorbind sânt în continuare uimit, simt că Noica e singurul la ora actuală care are puterea să domine, aici, un text heideggerian. Nu poți veni cu mâna goală în fața lui Heidegger. Dar atunci înseamnă că hermeneutica începe o dată cu actul traducerii. La prânz

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
unul filozofic, care are superioritatea de a scoate problema din termenii minor-psihologizanți în care e pusă ea la Jung: "- S-ar putea ca totul să fie o chestiune de limbaj. Poate că ceea ce numiți "nedreptatea" și "cruzimea" lui Iahve nu sânt decât formule aproximative, imperfecte, pentru a exprima transcendența absolută a lui Dumnezeu. Iahve este "Cel ce este", deci deasupra Binelui și Răului. El este cu neputință de cuprins, de înțeles, de formulat; prin urmare el este în același timp "milostiv

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de cuprins, de înțeles, de formulat; prin urmare el este în același timp "milostiv" și "nedrept": e un mod de a spune că nici o definiție nu poate să-l circumscrie, nici un atribut nu-l epuizează." Revenirea și insistența lui Jung sânt lamentabile, nefilozofice, pentru că trag din nou problema în jos, o coboară pe planul din care Eliade o mutase: " - Eu vorbesc ca psiholog, reia profesorul Jung, și, mai cu seamă, vorbesc de antropomorfismul lui Iahve și nu de realitatea sa teologică

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
a ajunge până la Zeitlichkeit, ca orizont al lui Sein, este un drum paradigmatic de "mergere de-a-ndăratelea". Ontologia fundamentală a lui Heidegger este o astfel de sondă transcendentală, care dă seama de destinele filozofiei moderne de la Kant încoace. Freud, marxismul, structuralismul sânt și ele până la urmă expresii ale coborârii în sine, ale acestei progresii regresive. Acum, pentru că tocmai am citit comentariul lui Freud la o amintire din copilăria lui Goethe în Poezie și adevăr și pentru că sânt indignat, vreau să vă spun

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Kant încoace. Freud, marxismul, structuralismul sânt și ele până la urmă expresii ale coborârii în sine, ale acestei progresii regresive. Acum, pentru că tocmai am citit comentariul lui Freud la o amintire din copilăria lui Goethe în Poezie și adevăr și pentru că sânt indignat, vreau să vă spun că o interpretare nu trebuie să fixeze niciodată faptul respectiv în exactitatea unei explicații, ci doar să-l ridice la înțelegere. Hermeneutica proastă are ambiția explicației, care ca explicație vrea să rămână singura, ratând adevărul

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
spui acestea altcuiva, zicînd: întrebînd pe părintele asta, mi-a spus asta și asta; și să descoși cu acela dacă a spus bine sau dacă n-a spus bine, întrebîndu-te: ce trebuie să fac ca să-mi ajut? Căci aceste cuvinte sânt pline de necredință față de părintele tău și vătămătoare de suflet. De obicei aceasta se întîmplă începătorilor." Din acest punct de vedere, cred că nu am greșit. Din supunerea mea necondiționată, dintr-o deliberată suspendare temporară a instanțelor critice, mi-au

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
erau trecute în clasicitate. Or, constat acum, cultura apuseană nu mai are forța asta. Nebuniile unui Déleuze, de pildă, sau performanțele de acribie ale lui Foucault din câte o carte ca La volonté de savoir (primul din șase volume anunțate!) sânt simple proliferări ale "scriiturii" care rămân în marginalitate." Marți, 20 februarie 1979 Venind să ne ia la masa de prânz, Noica ne propune ca în fiecare seară, după cină, să ne întîlnim câte o oră pentru a ne povesti ziua

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
treaptă către sinele lărgit. Cuplul poate trimite oricând la sensul înalt al Erosului și la o deschidere către Idee. Iarăși, sexualitatea fără procreație poate rămâne oricând rezervorul hormonal al poeziei etc. În schimb, vorbind despre sex, Freud, Reich sau Foucault sânt purtătorii de cuvânt ai unei crize de creștere a umanității: soluțiile lor sânt fie ale exactității (Freud), fie ale istoriei problemei neexplorate în idee (Foucault). Pentru că e limpede că Foucault nu-și privește problema din afară." Eu am prezentat Point

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
și la o deschidere către Idee. Iarăși, sexualitatea fără procreație poate rămâne oricând rezervorul hormonal al poeziei etc. În schimb, vorbind despre sex, Freud, Reich sau Foucault sânt purtătorii de cuvânt ai unei crize de creștere a umanității: soluțiile lor sânt fie ale exactității (Freud), fie ale istoriei problemei neexplorate în idee (Foucault). Pentru că e limpede că Foucault nu-și privește problema din afară." Eu am prezentat Point de vue explicatif de mon oeuvre, a lui Kierkegaard, pe care am terminat

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]