23,741 matches
-
național cu "factorul" extern, se precizează, în epica textului, prin confruntare: căci iată ce-i spune, de pildă, un alt francez, domnul de Broudelle: "Lumea asta te modifică. Te strică. În colonii i-am fi civilizat noi pe primitivi sau sălbatici. Aici, băștinașii ne înconjoară într-o pînză de păianjen, ne îneacă în viclenia și ignoranța lor... Totul este incert, neclar, perfid!" Consulul francez și doctorul Rosenfeld nu înțeleg nimic pentru că ei refuză să se integreze lumii în care au venit
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
înapoi și-și câștigă o binemeritată nirvaná Primul cuvânt Acum ascultă-mă nu am nimic să-ți spun nici azi nici mâine e posibil însă ca-ntr-o altă zi să articulez primul cuvânt fără sens mai întâi calm și sălbatic scos de sub piele cu greu printr-o operație de transplant în locul lui oricum se va introduce liniștea se va conecta la toți nervii la toate vasele de sânge la tot ce-a fost la tot ce-o să mai fie și
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]
-
strălucitor al amintirii pe care să-ți așezi capul... Acela voi fi eu, Îmbătrânit sub mângâierile tale, piatră îngenunchiată pe care se mai văd niște urme, de pe vremea când încă mai purtam orhidee la picioare, împletite de mâna unei negrese sălbatice. Timpul e un templu unde s-a ascuns mirarea. Ce să mai caut? Ziua este în involuție, vorbită de gura unui zeu necunoscut. Curcubeul, patrafir sub care, pe vremuri, ne ascundeam capetele, s-a rătăcit pentru totdeauna sau poate chiar
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
cu totul... În oraș, Abrașa oprește artistic lângă o bordură. Faianță se uită amuzat la mașină, în timp ce Abrașa coboară, își aprinde o țigară și abia apoi îi întinde cheile lui Faianță. - Ia, moșule! Ai grijă de ea. E fierbinte și sălbatică. Face o pauză înainte să continue. - Vezi... vreau s-o duc înapoi dimineața... - o mângâie - ...e o bijuterie. - Bine, sandilăule...
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
Emil Brumaru Printre multe, dulci virtuți Ai și-aceea să săruți Pe ochi fluturi surdo-muți, Rătăcind din miez în miez, în sălbatice cirezi, înspre-amurg dinspre amiezi, Și să-i pipăi între-aripe Pînă ce încep să țipe. De plăcerea clipei țiple în care trupul și-l frîng. Apoi vin rîme și-i strîng Sub pămînt, în raftul stîng...
Distrugerea fluturilor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15965_a_17290]
-
ce mor în mine - sunet al unei prelungite-apocalipse. Le-auzi? Ascultă-mi corpul: alfabetul acestei biblii circulă prin sânge. Curând voi fi stăpân pe vidu-acesta, și sclav al lui. O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
Pe care Legile și Tații Burduhănoși n-au reușit Să-o cauterizeze. Pe urmă alta. Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei întoarce singur la Fericita Turmă. Armăsarul și păpușa Sus, pe dulap, un armăsar de porțelan S-a înălțat, sălbatic, pe-albastrele-i picioare De dinapoi. Și, într-o nesfîrșită încordare, Nechează, în tăcere, zadarnic, spre tavan. Alături, cu ochi negri, gură roșă, visătoare: Păpușa. Care-așteaptă, senină, uitîndu-se pe geam, Să vină în vacanță, ca-n fiecare an, Fetițele. S-o ia
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
câmpie pe care răsăreau răzlețe tufișuri de spini. Și fiecare dădea zilei o altă culoare ca și cum pe pervazul ei s-ar fi așezat pasărea paradisului. Un candelabru cu brațele în formă de migdal înflorit. O boltă din viță de vie sălbatică ne îndemna să vorbim graiul de la marginea pustiului limba unei mame care a murit fecioară. 2 Nu din cauza războiului, am intrat într-o rezervație: dimineața când m-am trezit nu mi-a rămas decât să-mi dezleg șireturile și să
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
i-a văzut vreodată goliciunea trupului ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte. Ușor se furișează în suflet; limba ei greu se mai învață, mai mult se trăiește și se plătește scump, cel mai scump; aproape întotdeauna te costă viața. Are sfâșieri și nașteri Cât
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
clipei" (Pânza de păianjen). Semnificația aceasta scapă însă mereu, de unde senzația de lax, de indeterminare, iar atingerea sa (privilegiu arareori experimentat) ține de zonele impalpabile ale spiritului, situate dincolo de formă, de febrilitatea gesticulației, de orice ostentație: ,Prea multă rostire/ vorbe sălbatice culori la care/ nu ajung nici văzul/ nici timpanele șubrede// ochii adulmecă/ alte înțelesuri// vocale pun o peliculă peste lucruri/ și taine/ adulmecă miezul ființei/ dar nu îl ating/ o, nu îl ating niciodată// luminos ca zăpada/ doar semnul tăcerii
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
Proiectul de Lege a Spitalelor... Câtă răutate! Publicitate. În orice caz, după eveniment am mai aflat că respectivul vecin, om cu mens sana intr-un corpore absolut barosano, tip Nicu Vlad, i-a atenționat cu voce, altfel de calmă: - Mă, sălbaticilor, dacă vă mai prind în vreo noapte vorovind și zvârlind blide pe fereastră, io nu vă bat, că mi-i jenă, da' vă bag un sucitor în plisc până vă iese la capătul celălalt de spinare - înțelesu-m-ați? Unde
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
al prozatorului de bun și meritat renume. însușiri care beneficiază de un liant temperamental a cărui analiză e trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa pe scriitor în rama unui context tipologic. Autorul Galeriei cu viță sălbatică e un muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un soi de ,grec" valah, reflexiv, curios, penetrant, dar și senzual, iubitor de carnația epică a vieții, atent la spectacolul său versicolor, rafinat meșteșugar al verbului ca o
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
la ce aș fi putut să o folosesc... Lăsând la o parte ideea scrisului, pur teoretică. Pe urmă, încet, încet, foarte încet, încet de tot, ca să zic așa, căpătând o contra-densitate, cu timpul, o contra-greutate în raport cu Praful-însuși, această curiozitate tânără, sălbatică, în felul unei jivine în plină vigoare, se înmuiase, dându-se după întâmplări. Așa încât, cu vremea, survenise o dezinteresare, ceva ca o descreștere treptată a forței presupusei sălbăticiuni tinere și viguroase. Parcă tot ce descoperisem eu până atunci în lume
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
Cronicarul spera că, după articolul de tristă amintire din Averea, deja comentat la Ochiul nostru magic, CB, care se crede o rara avis, a trecut la lucruri mai poetice și, eventual, se înduioșează de atîta amar de păsăret domestic sau sălbatic, fie el migrator sau în ogradă stătător, sacrificat. Nicidecum. Încă de la prima frază dl. publicist CB e preocupat (la fel ca de atâtea ori) numai de sine în chip de mare guru, judecător, salvator etc.: , Dacă măcar zece oameni mi-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
totuși de combătut principala obiecție a inamicilor celor două plurale: că ele nu sînt chiar atît de frecvente încît să fie acceptate de norma actuală. În Atlasul Lingvistic Român (ALR), serie nouă, vol. I (1956), răspunsurile cireși (cireși albe, cireși sălbatice) apar prin sud-est (fără a alcătui o arie compactă), dar și în Țara Făgărașului și Apuseni; e într-adevăr mai răspîndită forma de plural cireșe / cireașe, adesea cu variantele regionale de pronunțare impuse de rostirea dură a consoanei ș: cireșă
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
scris acel scenariu, m-am gândit la pierderea propriei biografii de către omul modern. A fost, în ce mă privește, principala idee. În opinia mea, filmul a ieșit excesiv de dur, și asta din cauza ultimei lui părți, în care este prezentată viața sălbatică și, în multe privințe, hidoasă a unui sat rusesc muribund. Mi-e mai aproape prima parte a filmului, cea ,urbană". DJ: Cum scrieți și ce altceva credeți că ați putea face cu același succes? VS: De regulă, încep să scriu
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
căderi și zboruri. Cei care își închipuie că literatura este un fel de motan gras și castrat, care toarce drăgălaș la picioarele lor, au dreptul la acest întru totul previzibil motan. Pentru mine însă, literatura este un animal liber și sălbatic. Și nu am de gând să-l domesticesc.
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
Ne face semn să intrăm. Încremenesc. Arcurile gotice, liniștea, frigul, neliniștile din mine. În fața mea, în locul altarului dărîmat de un abulic locuitor al cetății, undeva prin secolul al optsprezecelea, se pare, fortul Saint-André. Luminat. Și copacii înverziți dansînd în ritmul sălbatic impus de mistral. Sub ochii noștrii înmărmuriți. Și cerul înstelat cercetat de privirea mea uimită. Peretele dărîmat, biserica deschisă spre înaltul unui albastru întunecat. Grandios spectacol. Profund. Simplu. Și stelele, și fortăreața luminată, și mistralul care șuieră. Poarta se închide
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
vrut s-o fi început pe la 20-30 de ani. D.C.: Cum vedeti Dvs. viitorul tinerilor artiști, în general, și scriitori, în special, mai ales acum...? C.P.: Eu nu pot să fac generalizări... Nu pot spune despre un popor că este sălbatic, în timp ce altul ar fi civilizat, pot să spun despre indivizi, că sunt civilizați, violenți la fel pot să spun despre tineri sau despre oamenii care lucrează în domeniile amintite, în funcție de valoarea lor. Cei care vor avea valoare se vor impune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul este alb. Sarea se extrage din Marea Roșie... Și eu am dreptul De o mie de ori să plec Și să revin În această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se află și Universitatea din Bombay, ori Sanjay Gandhi Național Park (Borivali Național Park), cu cele trei lacuri ale sale, dintre care două din ele asigura parțial apă potabilă a metropolei, dar nici Grotele Kanheri, din inimă parcului, sau animalele sălbatice, unde este amenajat chiar și un safari. Este bine de știut că avioane charter fac curse, catre “Sanctuarul Național al Indiei”, TAJ MAHAL, uimitoarea reușită arhitectonica, a marilor construcții indo-islamice, “chintesența arhitecturii indiene,” care are la bază tulburătoarea poveste de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de iarnă mi-e teamă, de tine, Tănase de ciumă mi-e dor! Privește, Filipii de iarnă-s departe. Cum să uit? Cum să mor? Ochii mei, risipiți în cascade, întunericul urca. La primul popas întâlnesc o salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos, pus să sufle în foalele gândului. Nu mai pot, alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lista de merite a cineastului canadian faptul că filmul e făcut independent (Haggis și-a ipotecat două proprietăți pentru a-l putea face), că este ecologist, cofondator al organizației "Artists for Peace and Justice" și că militează pentru conservarea zonelor sălbatice. Revin la Crash, pe măsură ce trama se dezvoltă, totul se dovedește diferit de ce pare a fi: unei familii de persani i se devastează magazinul pentru că infractorii îi credeau arabi, un lăcătuș mexican este luat drept membru al unei bande când de
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
arătate pe fugă, rezumate la un colț de peisaj urban, cât mai îngust cu putință, sau la vreun mijloc de transport în comun a cărui identitate națională e clar marcată. Paradoxul acestei situații este reversul unui stereotip colonial: țările ,tropicale", ,sălbatice" sunt descrise de multe ori (sau reduse, cum preferați) în acest gen de literatură ca fundal exotic pentru călătoriile introspective ale personajului. De data aceasta, probabil era nevoie de un regizor brazilian pentru o astfel de manevră, de statutul în
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
vom pune dop la evoluții să nu mai curgă znaga rațiunii probabil că-ntr-un cerc de substituții vom face rugi circumvoluțiunii... ADIO... patrie dragă mâine plec la război am să mă întorc la sfârșit de mileniu cu o lacrimă sălbatică în glas și trist ca o floare pălită de geniu între timp voi ucideți speranțele și dați foc la toate pușcăriile Pământul a-ncremenit în rotire și mai rodesc pe dealuri doar viile v-am lăsat în sertar un cântec de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]