12,589 matches
-
niște lupte intense, unitatea și-a schimbat poziția, ca urmare a retragerii nemților. Am fost din nou trimis de la Divizie la OBSERVATOR să văd situația reală. Totul s-a repetat ca în timpul vizitei dinainte. Singurul care lipsea era subofițerul cu sacul. M-am interesat de soarta acestuia și am aflat că în timpul unui bombardament german, un proiectil de aruncător a căzut peste OBSERVATOR și l-a pulverizat împreună cu sacul cu bijuterii! Soldații șopteau că trebuia să fi fost blestemul proprietarului magazinului
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
a repetat ca în timpul vizitei dinainte. Singurul care lipsea era subofițerul cu sacul. M-am interesat de soarta acestuia și am aflat că în timpul unui bombardament german, un proiectil de aruncător a căzut peste OBSERVATOR și l-a pulverizat împreună cu sacul cu bijuterii! Soldații șopteau că trebuia să fi fost blestemul proprietarului magazinului de bijuterii! Referință Bibliografică: Fragmente din Memoriile unui ofițer de Artilerie / Constantin Zavati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
obiectului sculptural anunțat poetic de Apollinaire. Aceasta este, în esență, în înțelegerea mea, geneza ovoidului ca principiu feminin: conținut și conținător, uberal, tangent doar într-un singur punct cu suportul. (La Chicago, Sculptura pentru Orbi a fost expusă într-un sac de catifea pentru a fi descoperită pe pipăite). Rememorând seria de tablouri, observăm că din ciclul feminin al lui Constantin Brâncuși, Niram a ales-o mai întâi pe Domnișoara Pogany, prezentă în trei din tablourile sale: Miss Pogany, 1912-1913, Miss
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
timpului, rapt Ce- l simțim uneori, neîndurător, frustrant. Suntem datori toți c- o moarte, adevărat, Prețul plătit pentru strămoșescul păcat, Dar, Doamne, cântărește- nainte, de vrei, Povara ce- o pui, azi, pe firavi, umerii mei. Și vezi de poți ușura sacul, te rog, mai ia, Dă -mi mai puțin, îndură- te, în mare Mila Ta, Mai fă o minune aici, pe pământul impur, Tăvălit în furtișaguri, preacurvie, sperjur, În minciună, vânzare de oameni și crime Și- ndreaptă o rază spre visători
VOI STA SUB NINSORI... de DANIA BADEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350455_a_351784]
-
din Bardăr am luat-o numai pe Fifița cu noi. Gazdă unde ne-am aciuat nu ne-a dat voie să avem câine și a trebuit să o dea pe Fifița la un țăran, care a băgat-o într-un sac și a dus-o la el acasă în sat la vre-o patruzeci de kilometri de Chișinău. Desigur am urlat în gura mare și de data asta, dar în zadar. Ne-a părăsit și Fifița! După vreo trei luni ne
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
Fifița! După vreo trei luni ne pomenim cu Fifița că intră pe poarta. Era slabă, jigărita, șchiopata. Gazdei i s-a făcut milă și ne-a lăsat să o ținem. Cum de a venit înapoi că doar o dusese în sac legat la gură!? O altă întâmplare cu un câine a avut loc la București, când mama era directoare la o cantină pentru nevoiași. În Giulești am găsit un câine, care cred că era o corcitura de lup. Cred că se
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
la facultate, nu la Ziaristică însă, ci la Litere. Dar în acel an, cât am lipsit de la Chișinău, izolat în satul de baștină Codreni, lângă Căinarii lui Mateevici, am scris cartea mea de debut „Ochiul al treilea” și am citit saci de cărți, pe care părintele Serafim Dabija mi-i trimitea de la Cernăuți. Fără acel moment dramatic, biografia mea ar fi fost incompletă, iar experiența mea de condeier ar fi întârziat. Până la urmă, am ajuns să cred că acea încercare a
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
ploaie, când toate șanțurile sunt pline de apă, trăgeam în chipul seringii și îi stropeam pe alții mai mici care s-ar fi nimerit prin apropiere sau numai gardurile vecinilor. Mai ales când ploua, îmi plăcea să-mi pun un sac în cap cum făceau oamenii mari prinși cu treabă la câmp și mă apucam să curăț șanțul pentru scurgerea apei sau să-mi fac de treabă prin curte. Dar îmi plăcea și să alerg cu picioarele goale prin șanț zgâriindu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
înarmasem, când am simțit primele zgâlțâituri în coate și genunchi. Vedeam cum se confecționează cofrajele, cum se fixează armătura, cum se închid cu scânduri de stejar de jur împrejur bătându-se în cuie, cum se toarnă betonul. Cum se urcau sacii de ciment și alte materiale la etaj cu bobul, de fapt un scripete cu cablu de oțel cuplat la un motor electric care punea în mișcare o platformă de scânduri, în interiorul unui schelet ca al ascensoarelor. În altă parte, un
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
m înălțime, pe care erau încrustate cuvinte ce se puteau distinge cu greutate, deoarece, probabil datorită timpului ce trecuse peste ea, erau greu lizibile.Vasile privi nedumerit la agitația din acest loc și întrebă un țăran care tocmai pusese un sac în car: - Bade, ce se întâmplă aici?... De ce se plimbă lumea aici, în sus și jos? Văzându-l bine îmbrăcat, în ținuta lui de bucureștean, țăranul îi răspunse cu multă considerație: - Boierule... se vede că nu sunteți de aici... Azi
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
plăcea la nebunie cum suna “frate”, nu eram dispus să las de la mine prea ușor treaba cu trezitul și plecatul cine știe pe unde. Chiar în acel moment se auzi vocea suavă a Marei: -- Băieți! Sunteți gata? Am sărit din sacul de dormit făcându-i semn lui Geo să iasă că vin și eu, cât de repede pot. N-a fost cine știe ce repede, n-a fost nici plăcut să mă zgribulesc în aerul atât de rece că-mi tăia maul, în timp ce
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
nu avea suficiente ouă să le dea la fiecare, așa că a luat de la ea câteva împrumut. - Sărut mâna mamă, spuse Săndica când se aruncă la pieptul mamei sale. Acesta era cât pe ci să cadă pe spate. Se împiedică de sacul cu porumb, ferindu-se fără să vrea din calea fiicei sale. Când și-a dat seama cine este, a început să plângă de bucurie, sărutând-o cu toată dragostea de mamă care nu mai știa nimic de copilul său. - Ți-
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
roșii când sunt coapte, sau alb cu roșu când dau în pârg. La așa veste, niște culegători de fructe de pădure pătimași ca noi, nu puteam rezista. Eu și mama, am luat niște găleți de plastic, am luat și un sac de rezervă pentru cazul când vom da de foarte multe merișoare, și-am plecat la munte. După o jumătate de zi de mers, am ajuns la o stână care era foarte aproape de pajiștile cu merișoare. Am tras un pic sufletul
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
dorm chiar în bordeiul de la stână, pe un prichici, lângă sobă. Era cald, nu ca în pod. Am dormit visând frumos. A doua zi am urcat încă odată pe munte, să mai completăm gălețile. Am strâns merișoare și într-un sac. Apoi am coborât la vale. După drum greu și chinuitor am ajuns acasă, seara târziu, frânți de oboseală. A doua zi am curățat merișoarele de frunzulițe și le-am pus cu apă, la murat, într-un poloboc. Dacă erau păstrate
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
crește fără voie de la grădinar. Aiurea. Aici, la Paris, să vezi parcuri și grădini. Ordine și aranjamente ! Florale. Totul parcă e făcut de prietenii mei de la Politehnică. Cu rigla, compasul, teul, șublerul ... Nu sauvage-ul de la Londra, unde seara se strâng saci de hârtii. Acolo e voie să calci iarba ! Chiar e indicat. Capodoperele contemporane, plastic și aluminiu eloxat, erau prezente și în spațiile deschise de la Versailles. Nu e singurul loc unde kitsch-ul își dă mâna cu arta ! Trenulețul așteptă, ca
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
vechea poartă 22 cocoșata până și umbră turlei - satul cu bătrâni 23 măceș înflorit - primul poem de haiku al acestui an 24 pași mici prin colb- la picioarele troiței cană cu fragi 25 lanul de orez - un fluture ostenit pe sacul plin 26 spicul de orez - pentru o clipă leagăn pentru fluture Referință Bibliografica: Haiku / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
De petrol deversat în ocean ne putem feri, de zahăr însă nu! Zahărul ca și margarina sunt inovații ale omului necunoscute în natură și majoritatea viețuitoarelor sunt afectate de ele. Șoarecele, de exemplu, nu mănâncă margarină și nici nu roade saci conținând zahăr. Nu degeaba medicii ne recomandă să le folosim cu măsură. Se pune o problemă mult mai spinoasă. Dumnezeu a creat tot ce ne înconjoară prin cuvânt cu excepția omului care a fost modelat de propria Sa mână din lut
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]
-
o postată, Si noi stăm a’ci că prostii,si ne minunăm de-o rata! Haide-ți că s-a făcut noapte,dă-l în mă'sa secerat, Hai,c’om mai veni și mâine,n’or intra zilele-n sac! Referință Bibliografica: Seceriș / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1481, Anul V, 20 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SECERIS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349903_a_351232]
-
obloanele să să le așez de-a curmezișul cerului pe unde păstoresc insomniile cu pretenții pe sub roțile lui se cânta karaoke poartă frac numai la zile speciale cunosc acest truc îl respect de secole bune adun undele împietrite într-un sac se colorează instantaneu atunci știu că a mai rămas ceva din ultimul copac doborât mă faci să râd cum să scriu cu ambele suflete doar unul se pricepe să închine cu tine albul fiecare colonie de fiori îl crede simbol
TRĂSNETUL CU DOUĂ ROŢI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349957_a_351286]
-
corpului; strivirea unghiilor; smulgerea părului din cap; bătaia cu lopata; tratarea rănilor cu sare; crucificarea; bătaia sistematică la tălpi cu cravașa, obiecte din lemn sau cauciuc; arderea tălpilor la flacără, lovituri cu un creion mai mare în testicule; bătăi cu saci de nisip. În lagărul de la Valea Neagră Peninsula, de exemplu, era aplicată ,,broasca“ prin care deținuții după ce se întorceau de la lucru, erau obligați să țopăie în poziția ,,pe vin“, cu mâinile pe șolduri, fiecare ținând în spate un alt deținut
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
dar nu destul, încât el să se îmbete și, așa cum am mai spus-o, este și bine plătit. De fumat, nu fumează... Așa că, să nu mire pe nimeni, de ce omul duce lunar o dormeză în cârcă, de parcă ar fi un sac cu paie. Unul, mai șugubăț, l-a întrebat odată: ‒Bă, Prigoană, da’ când oi mai îmbătrâni, cum faci cu dormeza? Ai? Cum faci?... ‒ Bă, da’ prost ești! Păi, nu-i pui eu două roți la un cap și două mânere
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
bune, țață Marioaro! îi răspunse Silviu și plecă în treaba lui. Ăstea bătrâne, rămase în urmă, îți reveniră din mirare, dar căzură pe gânduri și le atinse filozofia: ‒Vezi, fa, Marioaro, vezi, că vine vorba aia din bătrâni, că orice sac își găsăște petecu’!? Se adeveri, fă, aha! ............................................................................................................. Vestea veni, rostogolindu-se ca un bolovan imens, tulburând viața liniștită a satului: ‒ S-a spânzurat Adriana lu Ridichie! zise Mița Fofeaza. Păi,cum? sări alta; aia a lu’ Piuliță. ‒ Auzi, că o
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai simțea durerea din mușchii brațelor și nici amorțirile din spate
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o iarnă grea, cu multă zăpadă și așa a și fost. În acea iarnă zăpada a fost așezată peste
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
mea! Bine mă Nicușor, tu-mi spuneai că doamnei Ancuța îi place cum cânt? Da, așa am zis. De ce? Ca să nu te amărăsc. Revenindu-și din spaima pe care a tras-o când Ancuța l-a zgâlțîit ca pe un sac de cartofi, Nicușor îi spune ca s-o îmbuneze: nu vrei și tu un țap cu bere, floricica lui tăticu? Mă mir că nu-ți e rușine!... De țapul tău îmi arde? Atunci o halbă, ce zci, merge fetiță? Mergem
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]