4,209 matches
-
numai ochi și urechi. Peste tot, liniște deplină. Când s-a auzit o plescăitură în apa pârâului - semnalul că Trestie și-a terminat treaba - cei doi au pornit către el. Am bandajat bine podul, iar cablurile le-am dus până la salcia din dreapta drumului. Bine, Trestie. Acum îi acum, fraților! Ia să ne gândim cine poate fi <inamicul? - a întrebat Toaibă. N-ai băgat de seamă că lipseau doi oameni din pluton? - a remarcat întrebând Urecheatu. Și comanda acestei grupe de <inamici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
La apariția oricărei situații deosebite, dai semnalul și ne aștepți să judecăm ce-i de făcut. Grupul sergentului Cicoare a pornit. Sergentul mergea în spatele lui Trestie. Acesta se mlădia la atingerea oricărei frunze. Se strecura ca o nevăstuică pe lângă crengile sălciilor din preajmă... La un moment dat, s-a oprit într-un picior și a întins mâna în spate, pentru a-l face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi melci. La un timp, Trestie a dat semnalul de oprire: Cum te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Atoatefăcătorului se remarcă peste tot: chip și braț / le-ai dat fiicelor apei / să umble noaptea-n câmpii... De altfel, femeile de apă, fiicele apei sunt duhuri care stăpânesc lumea lui Florentin Popescu, metamorfozate uneori în statui lângă țărmuri ori sălcii, parte a lumii, devenind adesea mame sau iubite. În fond, drumurile sunt căutări ale sinelui care se vrea lămurit cu aport divin, implorat prin același gest de îngenunchere: mă desfac și mă arăt ție întreg / cad în genunchi și cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iubesc locurile în care s-au născut ei și înaintașii lor - este accentuată prin prezența a numeroase pasaje de un lirism pronunțat: noaptea înfige sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în baltă, / păsările se leagănă la capătul zborului...; sălciile își dezdoaie arcurile strunite de ger, / gheața se topește somnambulă / către răsărit și parcă / se văd pașii Domnului curgând către mare, / iar apele ard de bucurie...; Marea s-a retras speriată spre larg, / Dunărea își înfige ghearele / în carnea-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
descâlcescă fustița. -Mulțumesc! Eu am plecat adăpost să îmi găsesc! (fâlfâind din aripioare în semn de mulțumire) Florile de prin pădure își deschid umbreluța: păpădia udă toată, panseluța își înnoadă băsmăluța din petale, clopoțeii își pun glugă dintr-o frunză, salcia se-ndoaie fluturând în vânt firavele-i crenguțe. Melcul, singurul care și-a dorit atât o ploaie, iese-ncet din casă și-o pornește afară, așa fără nici o țintă. Înălțând coarnele mici zărește un licurici zgribulit: -Mi-aș continua plimbarea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
zile: cea dintîi zi să fie o zi de odihnă, și a opta să fie tot o zi de odihnă. 40. În ziua întîi să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de rîu, și să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, șapte zile. 41. În fiecare an să prăznuiți sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. În luna a șaptea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
țară de negoț, și a pus-o într-o cetate de negustori; 5. a luat și din sămînța țării și a pus-o într-un pămînt roditor, a pus-o lîngă o apă mare, și a sădit-o ca pe salcie. 6. Lăstarul acesta a crescut, și s-a făcut un butuc de viță întins, dar nu prea înalt, vițele îi erau îndreptate spre vultur, și rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viță, a dat lăstari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat să zburdăm pe iarba grasă și moale la atingere, să ne ascundem plini de emoție sub pletele misterioase ale sălciilor care ne păstrează taina în jocul nostru de-a ascunselea; tot tu ești cea care ne dă doar note bune - atunci când alergăm pe plajă, atunci când am descoperit o nouă scorbură în salcâmul vechi din dealul viei, atunci când am prins în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
el. Eu mai înot vreun sfert de oră, după care, răcorit, mă apuc să "studiez" mai atent oaza, unde ne găsim. În fața celor două barăci, deasupra cărora au fost așezate firmele Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un sinucigaș și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama briceagului scăpa din lemn în carnea degetelor. Luam parte la "meciuri" de "de-a lunga", o formă primitivă de "baseball" în care, în loc de crose, se foloseau crengi groase de salcie. Sau mă strecuram, de unul singur, în cimitirul de la Progade pentru a studia inscripțiile de pe cruci. "Protocolul" cerea ca, înainte de căderea serii, să fiu la "palat". Trebuia să am grijă să deschid portița bivoliței care mergea în ciurdă. Apoi, mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” (Biblia, Ecleziastul 3:1)
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
economist la Uzina de Utilaj Chimic. Prin repartiție guvernamentală. Iar acum, tocmai am plecat de-acasă, din Teleorman. De fapt, am fost într-o deplasare în interes de serviciu, dar nu m-a răbdat inima să nu dau și pe la Salcia, satul meu și al lui Zaharia Stancu. Dar, știți ce? Cât mai aveți până vă pleacă trenul?” “O oră și patruzeci de minute” “V-aș invita la mine, dar e cam departe, în cealaltă parte a orașului. Facem cam o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu poate fi curajos” așa că devenisem foarte prudent. Câteva zile l-am însoțit pe comandant la manevre. În noaptea următoare am fost duși la tragere într-un poligon, în mijlocul unei câmpii întinse. Era întuneric profund, dar se distingeau tranșee și sălcii. Burnița necontenit și-am primit în brațe o armă uriașă. Era foarte frig și nu aveam voie să facem foc. Mi se făcuse deja frică, dar fusese obțiunea mea. M-a cuprins un fel de liniște, un soi de căldură
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model de inocență evazivă. Ea privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Karin către Farview, River Run Estates, pe drumuri numerotate și la fel de perpendiculare cum pretindea a fi raționalitatea. Găsi casa într-un cartier chircit în mijlocul unui câmp uriaș, deja secerat, mărginit pe o latură de linia șerpuitoare a plopilor și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine va dispărea. Mergând spre ușa laminată avu o senzație trecătoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-n față: "Vecine, tot mai bine e să pun abțibild pe geam decât să merg la biroul ăla al dumitale de care mă înfiorez toată". Am uitat să spun că vecinul meu lucrează la Asociația funerară de ajutor pentru înmormântare Salcia plângătoare în care încasează cotizațiile membrilor și e mândru de locul lui de muncă: "dar de ce să mă înfiorez", mi-a spus, "câștig un ban și nu trebuie să-mi lipesc pe geamuri cocoși și găini pe degeaba și să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pisează acele lemne udate cu apă și fac o pastă cu care se ung; apoi o iau după 2 sau 3 zile (IV, 73, 75). Se văd la Sciți un mare număr de vrăjitori care se slujise de vărguțe de salcie pentru a profetiza. Ei duc cu ei mari fascii de osemine vergi și, când vreau să opereze, le pun jos și dezleagă fascia, apoi pun la o parte fiecare vărguță, aruncând sorți, și potrivit cu pronunțarea lor, ei unesc iarăși vărguțele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
putea vorbi. De obicei, se uita pe stradă. Deși se afla în vecinătatea arterei principale, era o stradă liniștită, de obicei scăldată în lumina soarelui rece a primăverii. Casele de vizavi erau vile semidetașate, înconjurate de grădini cu liliac și sălcii galbene. Trăia un sentiment de liniște și de apropiere vecin cu mulțumirea. în tot acest timp, Ruth, pe care n-o interesaseră prea mult treburile casei, începuse să se preocupe de curățenie și mîncare, și-i pregătea maică-sii multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cumpărare a fost de 3.400 £ pe acțiune. Canalul fusese închis circulației ambarcațiunilor înainte de nașterea lui. Dintr-un canal prin care se făcea comerț pînă în cele mai îndepărate colțuri ale țării, devenise o fîșie sălbatică prin care trestiile, sălciile, lebedele și găinușele de baltă ajungeau în inima orașului. Era contrariat de expresia „edificii splendide au prins viață“. Singura construcție splendidă pe care o știa în partea de răsărit a orașului era canalul însuși, o operă de artă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de salcie căzut în apă, mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el, stuful mă acoperea din toate părțile, nimeni n-ar fi putut bănui prezența mea acolo, am curățat mai întâi cioburile, unul câte unul, și le-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]