22,145 matches
-
s-ar fi îngăduit totul! Cu farmecele și ademenirile lor! Să-i îndepărteze, să-i smulgă de la inima ei! Ticăloasele! Ușernicele! Egoistele! În răzbunarea neputincioasă pe cealaltă, care i-a luat băiatul în Germania să-l nenorocească sau să se salveze prin el, pentru că se știa că-i evreică și el român curat, din moment ce n-a găsit nici un prost de neamț s-o ia, de care să nu se lege nimeni, s-o scape de lagăr intrând el în locul ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i se uita în ochi, amețea. Flăcările iadului fierbeau acolo. Surâdea mereu dusă pe gânduri, privind în depărtare, de parcă ar fi întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
omul, la un moment dat, închise pleoapele, gemând, apoi și le deschise și se uită lung la bătrână. Să stau eu până se termină războiul? Închipuiți-vă când se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Miluță? Ce să-i facă Miluță?! Nu, nu... Miluță... Lasă. La altceva mă gândeam. Își duse mâinile urechi să nu mai audă. Ajunge! Stăpânește-te! o încurajă bătrâna. Nu-l vezi că moare? Cum o să moară? Trebuie să-l salvăm. Trebuie să-i oprim sângele. Cum să-i oprim sângele? Nu vezi că sângeră întruna? Norocul lui. Dac-ar avea hemoragie internă, ar fi și mai rău. Vorba-i cum îl ducem și unde-l ducem de-aici. Mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici eu nu știu ce urmăresc și ar trebui să-ți vorbesc de ceea ce trebuie să te rog. Ce trebuie să mă rogi? Să-mi găsești un doctor. Un doctor?! Un doctor pe care să-l convingi să meargă pe câmp să salveze rănitul. De asta-i fugit așa! De asta-m alergat cu tot sufletul spre tine cum n-am alergat niciodată spre nimeni, recunoscu Cerboaica. Nici la întâlnirile de la începuturile începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea eliberându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
locomotivei. Parcă-l aștepta pe el. "Ce-o mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de vocile acelea îndepărtate, rămânând mereu parcă îndepărtate și de horcăielile apropiate ale câinilor. Încetini fuga, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
întuneric scara care se apropia lunecând mai mult bănuită decât văzută. Apucând, ca o mână care i se întindea, oțelul rece și neted, se zvârli pe scară, trecând dincolo între tampoane, lipindu-se repede de "burduful" unui vagon, care-l salvă în ultima clipă, de ochiul ciclopic al reflectorului. "Uf, gemu, am scăpat! Am scăpat!" Dar ce-l aștepta! Trebuia să se cațere ca o pisică, să urce pe vagon și de pe vagon pe vagon, sărind și menținându-și echilibrul, silindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mângâie întruna cu amândouă mâinile, ștergându-i sudoarea de pe tâmple. Nu. Bădița Ghiță, preciză el. Ce să zică? Ce zic toți. C-ai fost grozav. Nici nu-și pot reveni. Nu-nțeleg cum ai reușit și cum de s-au salvat. Un geamăt din fundul salonului căzu ca o pasăre împușcată. Așa află de drama lui moș Țurcanu. Mama îi povesti ceea ce avea s-o audă apoi zile și săptămâni întregi povestind, oricui și oricând, în delir, sub imperiul șocului trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din anul universitar 1929- 1930, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica recunoșteau că tipărirea cursurilor rostite e o trădare a intențiilor lui Nae Ionescu. Ea se justifică doar prin caracterul ei postum: salvarea din „opera vie“ a ceea ce se mai poate salva, păstrând conștiința lacunelor pe care le cuprinde „opera tipărită“. Era, de asemenea, și un gest al discipolilor, fecundați de ideile răspândite de maestru, de a recunoaște ceea ce îi datorează și de a se legitima prin el. Dar întreprinderea viza și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
starea de necesitate, ordinul de serviciu, acordul angajatorului etc. 1.3.2. Starea de necesitate este reglementată prin art. 45 alin. 2 din Codul penal pe care o definește ca fiind o Împrejurare În care autorul săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi Înlăturat altfel , viața, integritatea corporală sau sănătatea sa , a altuia sau un bun important al său ,ori al altuia , sau un interes public. Din definiția legală rezultă că pentru a ne
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
procesul de privatizare întrucât întreprinderile achiziționate se confruntă, în general, cu reduceri dramatice de personal, ca urmare a restructurării activității, cu impact negativ asupra pieței muncii. Cu toate acestea, în contextul în care investitorul străin reușește, prin eficientizarea activității să salveze de la faliment compania în cauză, pe termen lung, efectul înregistrat este benefic datorită conservării unor locuri de muncă. Domeniul de activitate al firmei influențează atât calitativ cât și cantitativ forța de muncă locală. In funcție de tipul de produse realizate - intensive
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
s-a prezentat într-o noapte sub forma unei cobre care m-a mușcat; eu eram întinsă pe o scândură și în jurul meu erau toți medicii din Universitatea de medicină, în frunte cu rectorul, iar eu îi rugam să mă salveze, dar ei ridicau compătimitor din umeri și-mi transmiteau telepatic că mai am doar o jumătate de oră de trăit. Iar cobra stătea încolăcită la picioarele mele cu capul ridicat și râdea. N-am știut ce să fac altceva decât
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în mocirla aceea împuțită. Și-o făcuse cu mâna ei, abătându-se, la un moment dat, de la poteca netedă și sigură pe care mersese. Acum, cine să o audă? Și mai ales, cine să-și riște pielea, încercând să o salveze? Nimeni. Cine era ea pentru...? Tot nimeni. Ridică ochii, în speranța că totuși va fi auzită sau va zări pe cineva. Avu chiar senzația că mama și fratele ei mai mic îi fac cu mâna, de pe mal: Almaa!!!... - Hei! Sunt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
către mal. Când apăruse acolo tânărul acela înalt, cu un rucsac în spate? Părea că se rătăcise și el. Nu mai avea mult, era foarte aproape, iar mâna lui, îndreptată spre ea, i-ar fi prins așa de bine... Ar salva-o! - Ajută-mă, te rog! Tu... da, tu! Sunt aici. Te rog, am nevoie de tine... El se întoarse, uitându-se nehotărât. Îi prinse privirea în zbor și se agăță de ea cu speranță... În sfârșit! Îl văzu cu ochii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se bazează pe înțelegerea reciprocă a celor două planuri: planul care mimează adevărul și planul adevărului însuși. Schema este puțin schimbată: nu se așteaptă înțelegere de la planul valorii, al autenticității, ci de la cel al mimetismului. Efemerul, iluzia sunt chemate să salveze lumea, adică să o releve și să o numească. În Post ludum, poezia este un intermediar între poet și această lume, între poet și celelalte personaje. În primul plan al lecturii, apare evidentă funcția ludică. "Poiesis este o funcție ludică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un joc de-a capul și pajura, când ambele fețe ale medaliei aduc nenorocul. De fapt, cele două discursuri primul auster și încărcat de suferință, al doilea încercând să îl ia cu preșul pe cel dintâi sunt la fel de valabile întrucât salvează poetul de primejdia mărturisirii exclusiv prin imaginea din oglindă, prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sine, cu o translație neașteptată de planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a schimba lumea îl ajută pe poet, salvându-l în ultimul moment de la narcisism și grandilocvență deșănțată. Un sentiment de liniște însoțește performanța ochiului de anticipare a dezastrului. Atitudinea este predilect oximoronică. De parcă orice atingere cu concretul ar fi o subminare a personalității, poetul se refugiază în imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în Versuri și Un dor fără sațiu, unde reluarea acelorași motive poetice, autoplagierea devin evidente). Rămâne valabilă și salvatoare puterea halucinatorie a Școlarului Durerii, putere ce îl conduce spre revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el rămâne un rătăcit fără speranță într-un imperiu al măștilor, care întreține iluzia în perpetuitate. Metaforismul măștilor în schimbare poate fi o replică la Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Așa cum alteritățile scriitorului român își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doar doi copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în batjocura înstrăinării de sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai rezistent, ci mai singur. Și tot atunci, când oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în batjocura înstrăinării de sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai rezistent, ci mai singur. Și tot atunci, când oglinda este sorbită, se produce imposibilul: cade masca! Masca de cruciat, de cavaler sublim, armura din Milan căzuseră și ai dat la iveală adevăratul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen-ul oferă disponibilități nelimitate verbului "a fi". Acesta nu se închide "între lene și perini, la adăpost", precum declară, viclean, poetul, ci cunoaște o adevărată eflorescență, posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena și textul ca spații de siguranță 5 I . Între cabotinism și damnare 13 II. Teatrul ca parabolă gestuală 36 III. Paiața salvează iluzia 71 IV. Mișcarea retractilă a poeziei 115 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Paul Ricoeur, Metafora vie, București , Ed. Univers, 1984
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]