2,500 matches
-
mai găsește; nici trebuie căutată. Paznicul cel tânăr a tăcut și s-a supus. Îi era puțintel frică de acel glas schimbat. Atunci să mergem, bădiță. Să mergem, dar să mai stăm o țâră, Trăiane. Spune-mi unde-i acuma sania. —Sania-i la drum; se duce la vale. — Da; se duce. Ascultă, Trăiane. Știi tu ce s-a întâmplat? Știi tu ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găsește; nici trebuie căutată. Paznicul cel tânăr a tăcut și s-a supus. Îi era puțintel frică de acel glas schimbat. Atunci să mergem, bădiță. Să mergem, dar să mai stăm o țâră, Trăiane. Spune-mi unde-i acuma sania. —Sania-i la drum; se duce la vale. — Da; se duce. Ascultă, Trăiane. Știi tu ce s-a întâmplat? Știi tu ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai stăm o țâră, Trăiane. Spune-mi unde-i acuma sania. —Sania-i la drum; se duce la vale. — Da; se duce. Ascultă, Trăiane. Știi tu ce s-a întâmplat? Știi tu ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi tremurau buzele și pleoapele; și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
niște carne afumată, ca să gătim ceva în pripă pentru prietinii aceștia ai noștri. Am adus de devale niște pâne albă. Abia mâni vom putea coace de-a noastră. Am mai adus și de altele. Vezi de scoate cu rânduială din sanie toate câte sunt și să nu strici ceva. Și ce-a mai spus? — Cine? —Mă mai întrebi? Cine altul decât stăpânu-tău? Grija mea acuma e numai la el. Apoi a mai spus și altele, zâmbi Bezarbarză, dar acuma nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care se mișca de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul până la Tău și de acolo se îmbarcaseră într-o sanie cu oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul până la Tău și de acolo se îmbarcaseră într-o sanie cu oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru că trebuie să-i introduc și pe ei cumva în scenă, au importat doar fastul sărbătorii: bradul (din plastic, fiindcă, în arhipelag, este interzis să tai copacii), mâncarea bună și abundentă, luminițele de pe străzi și omniprezentul personaj obez, care, în sanie sau pe jos, agită demențial clopoțelul în holul marilor department stores, Mitsukoshi, Fujisaki sau Matsuzakaya. I-am întrebat pe câțiva adolescenți niponi dacă știu care este semnificația Crăciunului: mi-au surâs politicos și mi-au răspuns că nu. I-am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mâna, tovarășă Udrea!” ,, Bună ziua, tovarășe profesor!...” 9 ...E o iarnă frumoasă, bogată-n zăpadă și cu temperaturi deloc foarte scăzute. Pe derdelușul de la marginea satului s-au adunat copii puzderie. Neaua scârțâie sub ghetele lor atunci când urcă panta trăgându-și săniile de frânghie, dar cântă, parcă mângâiată de schiuri și patine, de tălpicile boburilor și ale săniilor. Cei patru pasageri ai bobului - Paul al lui Dumitru Alexandrescu, Ion al Vasilicăi Dimofte, Gheorghe al lui Gheorghe Petrea și Titi al lui Paraschiv
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
temperaturi deloc foarte scăzute. Pe derdelușul de la marginea satului s-au adunat copii puzderie. Neaua scârțâie sub ghetele lor atunci când urcă panta trăgându-și săniile de frânghie, dar cântă, parcă mângâiată de schiuri și patine, de tălpicile boburilor și ale săniilor. Cei patru pasageri ai bobului - Paul al lui Dumitru Alexandrescu, Ion al Vasilicăi Dimofte, Gheorghe al lui Gheorghe Petrea și Titi al lui Paraschiv - sunt gata să pornească-n ,,cursă”. Mai ales că tura aceasta constituie un fel de examen
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
scoți cheia din contact”, sare ca ars Gheorghe Gh. Petrea. “Păi, altfel, cum? Am la mine niște sticle cu bere. Le umplem. Acasă, om mai găsi noi și altceva. Iar, dac-o fi să ne-ncălzim peste măsură, ieșim la sanie cu puștii. Abia ne mai aducem aminte și de satul acela mortal, drept în prăpastie. Cu bob cu tot! Sper că n-ai uitat cum ne-ai făcut atunci pe toți artiști de circ, și mai multe, nu!”, dă iar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mici și incredibil de umflate, nu învelite în suluri de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme, cu pielea întinsă gata să plesnească, aproape plesnind pe alocuri, degetele mici strivindu-se între ele, talpa semănând cu o tălpică groasă de sanie, călcâiul înghițit de glezna cilindrică se continua cu gamba la fel de deformată. N-a știut dacă trebuia sau nu să vadă toate astea și n-a spus nimic. Au schimbat un timp vorbe aiurea, fără interes, despre ce s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu toate că am atâtea hanțe pe mine.“ „Vrei să ne întoarcem?“ A negat din cap. Un timp au privit câinele care în sfârșit apăruse pe malul celălalt, sărind în jurul unui bărbat cu cojoc și căciulă uriașă ce trăgea după el o sanie cu doi copii care învârteau ceva ce va fi vrut să fie o pârâitoare abia auzită de pe malul ăstălalt. „Mă simt bine“, a zis Ioana Sandi. „Nu-mi pasă nici de frig și mă simt bine. Vorbește-mi. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mâinile vârâte în buzunare, cu privirea mijită, nemaivăzând nimic din jur, nici cum el își îndreaptă spatele, tăcut, încruntat, refuzând să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea înghețată răzbăteau prin vămi de pâslă care domoleau stridențele și zgomotele în surdină păreau izbucnite dintr-o altă lume, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu zări primul femeia. O întrezări ca pe un trandafir al zăpezii. ― Spune-mi repede, dumneata Nicolache, cine este zeița aceea învăluită în rosso fuoco? ― Răbdare, nepotache! Toate la timpul lor. Acum pot să-ți spun doar că la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sunt nici înger, nici demon. Sunt doar femeie. O să aleg aceste picături transparente de sânge sau... de noroc. PAGINĂ NOUĂ 5 Cometa ajunsese în apogeul strălucirii sale pe cerul Bucureștiului când, pe o uliță din spatele domeniului consular francez, opri o sanie din care coborî o femeie voalată. Lăsă sania să plece, apoi se strecură repede pe ușa unui mic pavilion. Valetul o conduse până la etaj, urcând scara pe jumătate întors spre ea și luminându-i treptele cu sfeșnicul ridicat. În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
O să aleg aceste picături transparente de sânge sau... de noroc. PAGINĂ NOUĂ 5 Cometa ajunsese în apogeul strălucirii sale pe cerul Bucureștiului când, pe o uliță din spatele domeniului consular francez, opri o sanie din care coborî o femeie voalată. Lăsă sania să plece, apoi se strecură repede pe ușa unui mic pavilion. Valetul o conduse până la etaj, urcând scara pe jumătate întors spre ea și luminându-i treptele cu sfeșnicul ridicat. În mai multe rânduri, femeia se simți „furată” din coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi preferat să nu iasă, dar stabilise deja o întâlnire cu generalul Kutuzov pentru ora prânzului. Înainte de asta, ținea să ajungă și la atelierul de sticlărie, ca să comande două cupe mai speciale. Se înfășurase bine cu blana de urs din sanie, dar tot simțise gerul. Așa că atunci când intră pe ușa atelierului din apropierea hanului său, binecuvântă căldura de acolo. Cu câțiva ani în urmă adusese un meșter din Murano. Matteo lucra doar sticlărie fină și diverse obiecte de artă din sticlă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
onor si o piacere, serenissimo, se faceam ceva tanto deosebit. Veți primi mia desene chit de presto putem. Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti să ia loc, scuzându-și patronul care nu îl putea primi imediat, așa cum dorea boierul tânăr, pentru că tocmai proba un client. Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate lângă zid, de o parte și de alta a intrării. Într-unul dintre saloane se improvizase un fel de podium acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]