2,314 matches
-
Press, London, 1966, p. 564. 487 E. Talbot Donaldson, The Masculine Narrator and Four Women of Style, în Speaking of Chaucer, W. W. Norton & Company, Inc., 1970, p. 63. (trad. n.) 131 fără a folosi niciun cuvânt satiric, „o dublă satiră”488, asupra lui ca bărbat, cât și asupra ei ca membră a cinului monahal, cu un rol important de conducere. Tocmai pentru că se comportă ca o eroină din romane atrage simpatia tuturor, chiar și a naratorului, pe care îl fascinează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
noul, ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canterbury sesizăm că doar șase povestiri sunt comice în întreg ansamblul lor narativ (a morarului, a logofătului, a aprodului, a corăbierului, a lui Sir Thopas și a duhovnicului de maici), două alte istorisiri (a fratelui cerșetor și a negustorului) sunt satire care folosesc procedee comice, dar în scopuri vădit moralizatoare. Povestirile „serioase” predomină, în ciuda unei impresii că latura comică ar fi dominantă (avem un raport de 11400 la 4400 de versuri). 577 Sunt valorificate, în cele douăzeci și trei de povestiri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avem un raport de 11400 la 4400 de versuri). 577 Sunt valorificate, în cele douăzeci și trei de povestiri ale capodoperei chauceriene, toate speciile cunoscute ale Evului Mediu: romane, vieți de sfinți, povestiri ale unor miracole, predici, fabule, fabliau-uri, parodii, satire, confesiune autobiografică.578 575 John Addington Symonds, op. cit., passim. 576 Alberto Moravia, Man as an End: A Defense of Humanism. Literary, Social, and Political Essays, translated by Bernard Wall, New York, Farrar Straus & Giroux, 1965, p. 144. (trad. n.) 577 Robert
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atent regizat, acest fin amor respectă reguli stricte și-i acordă femeii un rol privilegiat: are supremația asupra principiului masculin și nu este constrânsă de nimic în luarea unei decizii. Criticii au perceput această parte a poemului ca pe o satiră la adresa pretențiilor nobilelor păsări și o lipsă de înțelegere față de păsările din poziții inferioare. 672 și chiar dacă finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul, cu precădere în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în Legenda femeilor cinstite tradiția antifeministă, naratorul îmbrățișează cu totul masca misogină pentru a-și realiza satira.721 Chaucer este un autor cu o deschidere uimitoare, dorește evident să înlăture, pe cât posibil, misoginismul epocii, imaginea femeii nu mai constituie un simplu aspect despre care se vorbește, dar, după părerea Elainei Tuttle Hansen, nu este un „poet al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
realizează totuși caracterul desuet al cavalerismului care nu își mai afla loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit convențiilor dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în spaniolul corbacho sau în francezul courbache care desemnează o cravașă, un bici, reliefând astfel faptul că romanul se dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă și la personajul feminin ce devine o anti eroină în această satiră și care determină diatribele misogine, ocupând o bună parte din conținutul cărții. Naratorul operei suferă din cauza unei iubiri neîmpărtășite pentru o văduvă, are un vis în care se părea că se plimba pe o cărare frumoasă, ce treptat devine țepoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Giovanni Boccaccio și a lui Geoffrey Chaucer, pe care le-am creionat în capitolul prim al lucrării noastre, am încercat să demonstrăm, pe parcursul tezei, că rezidă în eleganța stilului, în bogăția subiectelor abordate, în sinceritatea narațiunii, în dialogul viu și satira fină și nu numai atât.1047 Acești scriitori au rămas nume marcante în literatura universală, deoarece reușesc o evadare în mundan, de care Dante sau alți autori medievali nu fuseseră capabili, nu mai avem poeți visători, contemplativi, ci lucizi, realiști
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canterbury Tales, Harmondsworth, Middlesex, Penguin, 1973. 19. Idem, The Works of Geoffrey Chaucer, 2nd ed., editor F. N. Robinson, Boston, Houghton Mifflin, 1957. 20. Idem, Troilus și Cresida, traducere de Dan Duțescu, Editura Univers, București, 1978. 21. Persius, Iuvenal, Marțial, Satire și epigrame, în românește de Tudor Măinescu și Alexandru Hodoș, prefață de I. Fischer, Editura pentru Literatură, București, 1967. 22. Petrarca, Francesco, Canțonierul lui messer Francesco Petrarca, ediția a II-a, traducere, note și tabel cronologic de Eta Boeriu, Editura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Jones, Malcolm, Magic in Medieval Romance from Chretien de Troyes to Geoffrey Chaucer, în „The Modern Language Review”, Oct 2003, vol. 98, nr. 4, pp. 948-949. 56. Jungman, Robert E., Chaucer's The Knights Tale 2681-82 and Juvenal's Tenth Satire, în „The Explicator”, summer 1997, vol. 55, nr. 4, pp. 190-193. 57. Justman, Stewart, The Reeve's Tale and the honor of men, în „Studies in Short Fiction”, winter 1995, vol. 32, nr. 1, pp. 21 27. 300 58. Kamowski
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. 73, nr. 3, pp. 299-317. 301 71. Marafioti, Martin, Boccaccio's Lauretta: the brigata's bearer of bad news, în „Italian Culture”, fall 2001, vol. 19, nr. 2, pp. 7-19. 72. Marchesi, Simone, Sic me formabat puerum: Horace's Satire I, 4 and Boccaccio's Defense of the Decameron, în „MLN”, vol. 116, nr. 1, January 2001, pp. 1-29. 73. Masciandaro, Franco, Madonna Isabella's Play and the Play of the Text (Decameron VII.6), în „MLN”, vol. 118, nr.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fel nu a avut răgaz Al. Vlahuță să discute cu poetul „în lungile plimbări împreună”? Lăsând deoparte acestea, nu putem însă, să nu remarcăm cum îl reține Al. Vlahuță pe Eminescu poetul. El este printre primii care au citit finalul Satirei IV ca o mărturisire a autorului, Eminescu însuși, că a înnebunit. Poemul fusese tipărit în septembrie 1881, iar în „Convorbiri literare” versul ultim este: „Ah! organele ’s sfărmate și maestru e nebun!” în toate cele 11 ediții ale sale Titru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în omenescul bolnav): acesta a înnebunit pentru că „vechiul cântec”, acel „Carmen saeculare” care lustrează, nu se mai aude. Altfel, cum poate crede Vlahuță sau cei care citează acest vers cu același scop că Mihai Eminescu își spunea sie însuși „maestru”?! Satirele descriu degradarea lumii de la cosmos la om cauza fiind că zeii s-au îmbolnăvit de omenesc; în „Luceafărul”, care urmează imediat, se stopează amestecul dintre zei și oameni iar lumea se însănătoșește. Cei care-l văd pe Eminescu însuși nebun
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de liber parcurs în Europa. Istoria literară nu reține această agresiune a poetului asupra lui. El însuși nu o confirmă. Dimpotrivă, se cunosc versuri din manuscrisele poetului care i se dedică, „amicul Chibici” fiind, într-o variantă, chiar interlocutorul din Satira II („Cu evlavie cumplită / înghițeam pe regii lybici - / Unde sunt acele vremuri / Te întreb, amice Chibici?”, O. II,p.231, etc.). Este unul dintre vechii și bunii prieteni ai poetului dar n-a dorit să ia cuvântul în chestiunea bolii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu...” Desacralizarea lumii este temă majoră în poezia eminesciană, anunțată în „Melancolie”, dezvoltată în alte poeme și construită în chip de concluzie în cele patru „Satire” a căror replică este „Luceafărul”. Trebuie să ai, însă, ceea se cheamă „organ pentru poezie” - iar la un post-pozitivist precum Răzvan Codrescu nu e cazul. Dânsul continuă să bată câmpii fără grație: „Mama - Raluca, fata stolnicului Jurașcu“ mai evlavioasă, cumpără
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
noi, din „Curentul Eminescu” de Al. Vlahuță (care, în 1920, era foarte activ: întemeiase încă din 1919 ziarul „Dacia”, unul dintre primele periodice importante de după război, și devenise persoană publică respectată). După citat (care se încheie cu ultimul vers din Satira IV), continuă: „Câtăva vreme mai târziu, geniul martir murea tragfic, cu craniul zdrobit de piatra aruncată de un nebun, tovarășul său de suferință.” Textul original: „Quelque temps après, le génie martyr périssait tragiquement, le crâane broyé à coups de pavé
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
însemnată carte de poezii din acest an și de câtva timp încoace”. Cel de al doilea număr din Praștia apare la 20 ianuarie 1924. Este realizat la Tipografia Aron Haber Bâ rlad. Praștia a fost un fel de gazetă de satiră și umor al „Academiei Bârlădene”. 138 Rulmentul Rulmentul, gazetă de uzină, organ al Comitetului de partid și al Comitetului de întreprindere (mai târziu - Comitetului sindicatului) din Fabrica de rulmenți Bârlad, apare la data de 5 noiembrie 1957 și găzduiește în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
redacție era format din elevi, îndrumați de profesorii: A. Aursulesei, H. Bolea, G. Știrbu, C. Parfene, Eugen Tăbușcă și Tache Viuleț. Publicația era șapilografiată, scrisă numai de elevi proză și versuri, elemente de logică matematică, critică literară, note de drum, satiră și umor, jocuri de cuvinte, poșta redacției, cugetări după: Lucian Blaga, George Călinescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga. Mai avea rubricile: calendar, știați că... Formatul 21/30 cm., în jurul a 30 de pagini fiecare număr. Editoriale despre diferite personalități: Emil Racoviță
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Caragiale, ba chiar, după Pompiliu Eliade, cea mai frumoasă operă literară în limba noastră. Criticul face această afirmație la începutul stagiunii 1901/1902, când adaugă: ...ca român, mă mândresc cu numele lui Caragiale... Piesa surprinde începutul unei alte epoci. Miezul satirei îl reprezintă marea farsă a alegerilor pentru modificarea Constituției. În capitala unui județ de munte, formațiunile politice locale, aparent în competiție, sunt partidul liberal și ramura independentă, ambele dorind să fie ales din rândurile lor unicul candidat pentru colegiu. Trahanache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fragment din viața publică a centrului, a capitalei. Prin intermediul acestui intrus care apare în piesă în calitate de candidat desemnat de centru, dramaturgul arată mijloacele de parvenire în funcții publice la nivel local, provincial și central. Încă o dată, Caragiale reușește să extindă satira, cuprinzând într-o situație și un personaj oarecare, semnificații și împrejurări generale, tipice. Agamemnon Dandanache este, fără îndoială, un șantajist, mai crud chiar decât Cațavencu, în ciuda apariției sale. El ajunge în noua funcție tot prin folosirea unei scrisori compromițătoare. Însă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mai adâncă, acțiunea comediei este vie, personajele se mișcă natural, tipurile sunt vii, intriga extrem de simplă. Totuși, criticul consideră că expresia cea mai înaltă a talentului caragialian se întâlnește în O scrisoare pierdută, o adevărată comedie de moravuri, o valoroasă satiră politicosocială. Analiza personajelor este făcută cu lux de amănunte. Gherea afirmă că Cetățeanul turmentat e unicul om adevărat cinstit din toată piesa, că polițaiul Ghiță Pristanda, servil, corupt de șefii lui, instrument docil al prefectului Tipătescu, este iarăși una dintre
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Sunt atât de vii, de bine tipizați, încât par mai adevărați decât în viața reală. Cu toate acestea, „analiza sufletească“ din piesă nu i se pare lui Gherea destul de adâncă. Această lipsă de profunzime se datorează faptului că este o satiră politică, atenția scriitorului fiind îndreptată asupra acestui aspect: „Dar analiza sufletească atât câtă e, ca exactitate, ca pricepere a sufletului omului, ca putință de a zugrăvi acest suflet, e mai presus de orice laudă.“ 5.4. GHEORGHIU, MIHNEA: „Marea dramaturgie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la O scrisoare pierdută, Sică Alexandrescu consideră că autorul creează aici personaje tipice în împrejurări tipice, că în această piesă demască nu numai exponenții burghezo-moșierimii, ci și toată clientela ei politică. Alexandrescu îl critică pe G. Ibrăileanu care afirmă că satira se îndreaptă numai spre liberali, când de fapt ea este îndreptată spre monstruoasa coaliție burghezo-moșierească. Criticul încheie sublinind faptul că O scrisoare pierdută este un prețios aport în tezaurul cultural al poporului nostru, care trebuie pus în adevărata lumină, prin
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lui Ion Ghica. Creangă și Caragiale au dus procedeul la perfecțiune. Limba vorbită și stilul oral au la Caragiale o calitate dublă: aceea de a fi un procedeu realist-descriptiv și critic. Transcrierea limbii vorbite este la Caragiale un mijloc al satirei sociale. Spre deosebire de limba personajelor lui Creangă, cea a personajelor lui Caragiale datează fiind un mijloc al datării, al localizării, al tipizării și, ca atare, un mijloc al criticii. Se ilustrează ideea că limba personajelor lui Caragiale este o limbă vorbită
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]