3,889 matches
-
5); schilod (5); băț (4); eu (4); sensibil (4); ajutor (3); animal (3); atletic (3); boală (3); caracter (3); chinuit (3); dietă (3); de fire (3); fire (3); de îngeri (3); mîncare (3); pricăjit (3); fără putere (3); rahitic (3); scîndură (3); anemic (2); anemie (2); cîine (2); figură (2); fricos (2); greu (2); inferior (2); de inimă (2); kilograme(2); laș (2); leneș (2); manechin(2); milă (2); neîncredere (2); neplăcere (2); osos (2); plăpînd (2); prieten (2); probleme (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
important; indiferență; un început; începuturi; închegat; a întemeia; înțelegere; lemn; lipsă de încredere; lucru; lung; lungă; materie; mormînt; muncă; neclar; nord; nu; oaspete; oportunitate; optimist; pasăre; pămînt; perete; piatra; pietre; podea; prag; prispă; rădăcină fixă; răzbunare; reușită; robust; sat; sănătate; scîndură; siguranță; de sine stătător; slabă; social; sprijin; stabil; start; statornicie; stîlp; structură; sudare; supărare; tactică; teamă; temeinic; temelie; termină; topor; tot întreg; tradiții; trăinicie; se ține; urîțenie; valoare; vatră; veșnică; victorie; vîrf; vorbă; What (1); 810/158/46/112/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Mașina de vînt" și îi aparține actorului Constantin Popa, care semnează de această dată atât textul, cît și regia. Întrebat de motivația acestei montări, autorul-realizator a răspuns: "Pentru că acum i-a sunat ceasul scenic... Și pe scena Teatrului Național, pentru că scîndurile acestei scene au suportat și alte piese de-ale mele "Calul verde", "Regulamentul de bloc". Îndrăznesc să cred că nu e prea tîrziu pentru această piesă. Și asta pentru că cele două orizonturi ale piesei corodarea, căderea în rutină a cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin lumea aia de imagini..., de sunete...?! Gh. P. doi: Cunosc teoria asta "nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se stochează". Tu mi-ai mai spus-o... Gh. P. unu: (mirat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să se poată uita în rai" 100, iar în Transilvania, sicriul se lasă deschis la picioare, loc care se numește "ușă": Dar și noi ne-om duce / În păduri de brazi / Casă ei i-om face / Căsuță de brad / De scânduri de fag / Cu ușă la picioare / Să-mi vină răcoare / Dor de primăvară / Să te-ntoarcă iar." 101 În unele localități din Bucovina, când se trece cu mortul peste pragul tindei, se lovește de trei ori cu sicriul pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cer și se va răzima pe dânsul ca pe un adevărat toiag, iar, pe de altă parte, "toiagul" "arde" toate păcatele, "ca să meargă curat în cealaltă lume" 310. În sicriu se mai pun și așchii, "geluituri", "surcele" rămase de la scândurile pentru confecționarea lui, pentru ca mortul să aibă "cu ce-și ațâța focul" pe cealaltă lume 311. Dacă cineva n-a murit "de moarte bună", ci "și-a făcut seama", pe locul în care a fost înmormântat, fiecare trecător pune câte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cameră mai mare în care avusese loc petrecerea de botez după venirea mea pe lume. In curte, mai departe de casă aveam bucătăria de vară. In fața bucătăriei se afla beciul; intrarea în beci era acoperită de un șopron de scândură, care acoperea și un cuptor mare de pâine. Mai aveam în curte un coșer în care se țineau știuleții de porumb și o magazie. In magazie aveam butoaiele mari de vin și altele mai mici pentru rachiu, căzile și uneltele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și a pus-o din nou pe picioare. A stat mai mult timp în spital iar eu mergeam la ea aproape în fiecare zi, deși era interzis să intri în spital zilnic. Eu însă descoperisem în gardul din spatele spitalului o scândură care nu era prinsă prea bine și treceam prin acea deschidere. Eram așa de mică și slabă încât eram de grosimea unei scânduri din gard!. Mă iubeau toate pacientele apreciind devotamentul meu și mirându- se în același timp că nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
zi, deși era interzis să intri în spital zilnic. Eu însă descoperisem în gardul din spatele spitalului o scândură care nu era prinsă prea bine și treceam prin acea deschidere. Eram așa de mică și slabă încât eram de grosimea unei scânduri din gard!. Mă iubeau toate pacientele apreciind devotamentul meu și mirându- se în același timp că nu vine și tatăl meu, așa cum la celelalte bolnave veneau soții mai ales. Nu știau însă, mama mea nu le putea spune că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ea, i-a spus mamei mele că va muri dacă nu se mai întremează cu niște supă de pasăre. Femeii chiar începuse să-i fie rău și atunci mama mea mi-a spus, cum eu veneam la spital mereu prin scândura desfăcută a gardului, să merg acasă, să tai o găină, să fac supă și să-i aduc femeii. M-a învățat cum trebuie să o fac și cred că am reușit. Atunci a fost momentul când am făcut poate prima
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fâșii mai ridicate de pământ, care se formaseră între apele din deltă în urma depunerilor fluvio-marine. Aceste ridicături se numeau grinduri. Lagărul Grindu adăpostea în jur de 1.000 de deținuți și era format din barăci de stuf sau deșeuri de scândură. Pe lângă barăcile 123 de dormit se mai afla una părăginită ce se numea infirmerie și, bineînțeles, nelipsita izolare. 3. Secția Centru (Bac). Numele de Bac și-l trage de la bacul unde dormeau deținuții, cazarea deținuților făcându-se în cala
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
acest context sunt fericiți cei ce nu-și pun întrebări, ceilalți sunt chemați de contemplație și însingurați de perspectiva izolării și a morții: Trista pădure din semne de întrebare/ lemn de esență dură și amară/ din care se vor face scânduri de sicriu/ din care se vor face case vechi/ cetăți pentru un cal troian de mai târziu". În volumul "Întrebați fumul", poetul ajunge la delir verbal (" Pentru cine bate vântul", "Cum se cheamă", "Numim arbitrar ochi": "Cum se cheamă el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de lup care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele straniu,/ numele: Eu." Evocarea lui Zampano, intrusul desuet din "La strada", nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că îi intră un șarpe în gură ("Momâile"). Tatăl era blând și visător, copilul îi păstrează o amintire duioasă; tatăl era un om puternic, capabil să-l scoată din coarnele vitei nărăvașe. Bunica era o ființă stranie, maniacă, dormea pe scândură și pe cergă după cuptor ("Baba"). Șirul de rubedenii sunt prezente, pentru a evoca alte întâmplări. Țața Manda îl va dezmoșteni pe Marin, pentru că îi lasă ogorul nearat ("Dezmoștenitul"). Ca și Darie, Marin pleacă la școală cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scenarizată acum de către dramaturg), Luna verde (2010, scris de regizor) și Ana (2014, tot pe un scenariu propriu). Primele filme ale lui Alexa Visarion erau "teatrale" în sensul bun al cuvîntului, caracteristice pentru un regizor venit spre marele ecran dinspre scîndura scenei (sensul rău fiindu-le rezervat cineaștilor furnizori de scene nefirești, cu personaje nefirești și replici nefirești, despre care obișnuim să spunem că sînt vai! prea "teatrale"...): Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii și Năpasta nu urmăresc reconstituiri strictamente realiste de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a scenei, înaintează și urcă la cele trei nivele ale schelei, panta de acces și scări care asigură o circulație vie, pe verticală; în sală, la dreapta și la stânga, erau așezate deasupra câteorva rânduri de scaune, platforme din planșe de scândură legate între ele printr-o punte transversală, îngustă, o punte periculoasă, pe marginea "prăpastiei", deasupra fosei, de unde din când în când izbucneau lumini ce sugerau reflexe vulcanice, infernale. În fața acestui eșafodaj, zece stâlpi marcau cele nouă travee verticale, de câte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
parcurgeau întreaga înălțime a schelei de treisprezece metri, de la bază până la nivelul superior. De la acest al treilea nivel, actorii, așezați fiecare pe traveea sa, cei nouă meșteri mari, lansau prin ghidajele, canalele cu care erau prevăzuți acești stâlpi, panouri de scândură, care în jocul zidirii, căzând cu viteză, în câteva lansări reușeau să închidă în câteva clipe, de mare intensitate și dezlăntuire, care tăiau respirația publicului... Întreaga schela, care se transforma rapid într-un perete de lemn alb de mari proporții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectatorul trăind efectiv, în prim-plan, drama personajelor. O mare importanță, datorită unghiului de amfiteatru al gradenelor destinate spectatorilor, construite special pentru acest spațiu și acest spectacol, câștigă solul, pe care l-am dezvoltat acoperind cimentul original cu podele de scândură crudă. Această podea se prelungea printre spectatori, în coridorul care separa pachetele de gradene, ca un drum, până la ieșirea din spațiul respectiv, printr-un gol de ușă, tăiată într-un perete subțire de scânduri: acest perete făcea și el parte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acoperind cimentul original cu podele de scândură crudă. Această podea se prelungea printre spectatori, în coridorul care separa pachetele de gradene, ca un drum, până la ieșirea din spațiul respectiv, printr-un gol de ușă, tăiată într-un perete subțire de scânduri: acest perete făcea și el parte din decor, dar separa în același timp foaierul de sala de spectacol propriu-zisă amenajată special astfel încât spațiul de joc, suprafața principală de scânduri, un podium de aproximativ 10 metri deschidere pe adâncime se infiltra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
printr-un gol de ușă, tăiată într-un perete subțire de scânduri: acest perete făcea și el parte din decor, dar separa în același timp foaierul de sala de spectacol propriu-zisă amenajată special astfel încât spațiul de joc, suprafața principală de scânduri, un podium de aproximativ 10 metri deschidere pe adâncime se infiltra între spectatori pe o linie mediană. Vis-a-vis de acest perete de șipci, în planul de fundal, un zid dat cu var, nu mai înalt de 3 metri, pe toată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dinspre public și din spate, între capătul lor depărtat și peretele cel mai înalt, transversal. Între acești doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice pentru desfășurarea temei tragice. Costumele în aceeași cheie, de o simplitate extremă, realizate din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sânge pentru a trăi măcar o clipă, o oră, trei ore. Nu poți înțelege acest lucru fără să te încerce teama. [...] În timpul spectacolului, un actor cade pe scenă, secerat de propria tensiune (accident cu urmări recuperabile(. Bufnitura trupului viu pe scândura scenei... Pauză... Și Alexa Visarion intră în scenă și, cu textul în mână, joacă trei roluri: al regizorului, al actorului și al personajului (Trigorin). Alexa Visarion, care în aceeași zi împlinea cincizeci de ani (fapt care nu era un secret
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul meu se naște din scândura scenei și eu ucis tot acolo... Scândură de viață... Lemn de dragoste și chin... [...] E tot una... E tot una. Pescărușul lui Cehov, răspântie a identităților tulburate de teatru. Teatrul... Betleemul gândului. Și apoi... tăcerea de după râs, rece, tăioasă... înspăimântă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul meu se naște din scândura scenei și eu ucis tot acolo... Scândură de viață... Lemn de dragoste și chin... [...] E tot una... E tot una. Pescărușul lui Cehov, răspântie a identităților tulburate de teatru. Teatrul... Betleemul gândului. Și apoi... tăcerea de după râs, rece, tăioasă... înspăimântă; poate și vindeca incurabile maladii. Asta e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]