4,646 matches
-
lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși să-ți ascuțim la maximum capacitățile... Și nu mă refer doar la cele fizice. 30 Când intrară în cantina aglomerată, toate glasurile amuțiră. Proculus schiță un gest de salut, privind chipurile acelor sclavi obligați să poarte veșminte de eroi. Gladiatorii îl priveau tăcuți. Toți auziseră vorbindu-se despre el, iar unii îl cunoșteau. Cu toții știau că Valerius, cel care atentase la viața lui Vitellius, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande de maimuțe. S-ar destrăma pe loc și ar dispărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
păcătos și prostesc. Zâmbetul ei scrâșnit își lua zborul spre nicăieri și pretutindeni. Fața, trupul, mișcările se dovedeau precise în realizare, artă și pornografie. Îi dai lui Dawn ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest spre scaunul de lângă mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
multe sunete parțiale, de frecvență crescătoare. Dacă lungimea instrumentului este mare față de grosime, parțialele înalte au intensitate mare, de unde sunete stridente și uneori chiar țipătoare. Cea mai simplă formă de vibrație a unei vergele încastrate la un capăt este cea schițată în fig.4. La capătul liber există, ca totdeauna, un ventru de amplitudine, iar la cel fix un nod. Pe acest principiu funcționează mult populara drâmbă (sau drâng), instrument primitiv întâlnit în toată Europa și Asia. In cazul vergilor, plăcilor
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cadă pe podea. Devoțiune. — E o plăcere, madame, a răspuns Media, venind către ea. Stop. Domnul Norbert Page era un ins micuț. Purta ochelari bifocali mici, cu rame de argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el. Din gâtul ei ieșeau niște sunete aidoma unor cloncănituri ușoare. Și-a pus mâinile la ochi, ca să și-i închidă, și i-a ținut așa, cu degetele răsfirate, la colțurile pleoapelor de forma unui porumbar. Pentru că Virgil n-a schițat nici o mișcare, ea i-a luat mâna într-a ei și i-a așezat-o pe sân. încet, mâna a început să se miște. Fii liniștit, i-a zis ea. Iar el a fost așa. — Dacă-ți fixezi ochii asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din imitație de piele de crocodil, care se sprijinea de un birou când am intrat și care mi-a zâmbit batjocoritor fără să-și miște un mușchi. Am lucrat și eu într-o galerie o vreme și întotdeauna trebuia să schițez fizic ceva pentru a exprima dezaprobarea. — Am venit să vorbesc cu Duggie, am spus. Trăsăturile au rămas în aceeași poziție și totuși sarcasmul s-a intensificat. Mă aflam în fața unui maestru Zen în plină acțiune. —Sunteți așteptată? a întrebat, adăugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aici, nu? Am ieșit doar să iau ziarul. — Unde este Alice? i-am spus, încercând să fac conversație. Tom mi-a aruncat o privire plină de neîncredere. —La serviciu. — Chiar așa? Cu ce se ocupă? —Este asistent social. N-am schițat nimic. Nimeni nu putea spune că nu mă străduiesc. Muream de nerăbdare să-l întreb dacă făcuseră deja sex, dar m-am abținut cu tărie. Apoi am observat că Tom purta un pulover nou. Timp de mulți ani îl văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rămăsese fără furnizor, dar cât de mult conta asta pentru ea? —Tu... nu mă puteam gândi la alt mod de a o întreba. Tu chiar simți nevoia? era cel mai elegant mod în care o puteam spune. Aproape că nu schiță nimic. Nu, nu în sensul ăsta. Mă distrez, atâta tot. Această indiferență cu care mi-a răspuns m-a încurajat să continui. —Charles este acum mort. Suki mi-a spus că el era furnizorul tău... —Săracul Charles, a spus Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
al purității primordiale) care s-a înnegrit în urma conflictului biblic între Cain și Abel. În legenda grâului cristoforic se arată concepția țăranului român conform căreia pe fiecare boabă de grâu ar fi desenată figura lui Iisus Hristos. Legenda clerului megieș schițează refuzul categoric al țăranului român de a accepta faptul că cerul a fost întotdeauna atât de departe de noi și preferă să creadă că cerul a fost cândva foarte aproape de pământ, dar că a fost îndepărtat de Dumnezeu ca sa nu
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în lume să ispitească pe oricine întâlnea. Alte întrupări ale răului des invocate erau strigoii, ființe captive între cele două lumi, care schițează predilecția morbidă a poporului nostru de a căuta o punte între cele două lumi paralele în credința populară: lumea viilor și cea a morților. Cultul morților este poate unul dintre cele mai pregnante în tradiția noastră spirituală: momentul morții se
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
cu clinchetul plăcut al legăturilor lui de chei. — Poate preferi să nu ne mai vedem, i-am propus eu, lipsit de convingere. — Nu știu, Daniel. Nu știu nimic. Asta vrei tu? — Nu. Firește că nu. Dar tu? Ridică din umeri, schițînd un zîmbet lipsit de vlagă. — Tu ce crezi? Întrebă ea. Mai devreme te-am mințit, știi? În claustru. — CÎnd? — CÎnd ți-am spus că nu voiam să te văd azi. Paznicul nocturn ne dădea tîrcoale arborînd un surîs vag, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
folclorul foiletonesc, Fermín mă puse În temă cu scena către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul al XI-lea adăpostise, printre altele, reședința mai multor familii bine situate, o Închisoare, un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dușumea Într-o agonie mută, iar Julián simțea că lumea se prăbușea peste el. — Du-te acum, Julián. Du-te Înainte să vină tata. — Dar... — Du-te. Julián Încuviință. — Orice-ar fi, duminică te aștept În tren. Penélope izbuti să schițeze o jumătate de zîmbet. — Voi fi acolo. Acum du-te. Te rog... Încă era goală cînd o lăsă și alunecă pe scara de serviciu, pînă la garaje, iar de aici, pînă În noaptea cea mai rece de care-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții pe care Îi pierduse În apa murdară a bălții. Îi sîngerau gura, nasul, urechile și pleoapele. CÎnd m-a văzut teafăr, a schițat un zîmbet și am crezut că o să moară pe loc. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am luat În brațe. Primul gînd ce mi-a trecut prin minte a fost că era mai ușor ca Bea. Fermín, pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prima În joc. — Cum porunciți, domnule Barceló. Deși eu am să dorm pe cuvertură. Ba bine că nu. Barceló așteptă ceremonios pînă cînd Bernarda se retrase. Își puse șapte cubulețe de zahăr și Începu să Învîrtă cu lingurița În ceașcă, schițînd un zîmbet felin printre nori de tutun olandez. — Vezi cum stau lucrurile. Trebuie să conduc casa cu mînă de fier. — Da, v-ați transformat Într-un căpcăun, don Gustavo. — Iar tu Într-un lingușitor. Spune-mi, Daniel, acum că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vene o jumătate de sticlă de coniac Lepanto. N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acea Barcelonă a celor dezvoltați de lume, văzuse și ea aceeași imagine și Înțelesese că n-avea unde să se ducă În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și impure, împiedică dezumanizarea totală, fiind un element de diferențiere morală în teatrul lui Caragiale: „Astfel că, înglobați mediului lor, exponenți ai acestuia, Tipătescu și Zoe parvin totuși la o perspectivă mai detașată, au reprezentarea marasmului ce-i înconjoară și schițează gesturi de distanțare”<footnote Gabriel Dimiseanu, I. L. Caragiale - Note despre comedii, în Opinii literare, București, Editura Cartea Românească, 1978, p. 33. footnote>. Ideea este susținută prin notația dramaturgului în tabloul final în care „Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sălaș?” „ Ținând cont că vă plac tăriile”, spuse foarte serios interlocutorul cu brațul metalic, „și că În natură contrariile se atrag, aș tinde să cred că răul dumneavoastră pornește de la ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze un zâmbet, dar o durere ascuțită Îi brăzdă În lung și În lat abdomenul. „Păi, tocmai această lipsă vă face să suferiți atât... Golul atrage gol și plinul plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mister nu strică. Aventurile inedite și senzațiile trăite În ascuns vă vor scoate din rutina zilnică. Zile faste: 20-30 iulie. Zile nefaste: cele petrecute În patul conjugal.” Prin urmare, acesta era horoscopul ce corespundea zodiei Mathildei. Parcurgându-l, inginerul Edward schiță un zâmbet enigmatic. „Cum am putea face”, Își spuse el, „să armonizăm aceste zodii?” Și, după o clipă de meditație, adăugă: „Uranus și cu Saturn ar trebui deviate de la traiectoria lor obișnuită. Casa solară a unuia se află În discordanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cuvântul seară, mizând pe reacția lui Oliver. Hotărât lucru, Înalta somitate Încercase să-l scoată pe masterand din starea de nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul său, un zâmbet: profesorul Îl credea naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa că atâta Înalta somitate, cât și asistenții ce se Învârteau ca niște titirezi În jurul lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
albe, strălucitoare, aceste săbii duseseră faima luptătorilor traci În toată lumea antică, de pe malurile nordice ale Pontului până În Palestina. Apoi un fel de topor de bronz, subțire și ornamentat, fibule (copiii nu știau la ce e bună o fibulă, dar desenul schițat pe tablă de Valedulcean Îi lămurea repede), Încerca să clarifice pentru copii și rangul căpeteniei al cărei mormânt fusese violat de istorici abia În acea vară (a anului 1965), Într-un cuvânt se Înfierbântase, trăia cu mai multă uitare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
A RĂMAS DIN MINE... A rămas din mine doar o umbră, dorul, Cel ce-mi stinge setea, nesecat, izvorul, Doar o plăsmuire, poate numai gestul Care-arată căii, sudul, nordul, estul; O mireasmă care, n-are-n lume, nume Doar schițat conturul zilei care-apune, Sau lumina stelei stinsă-n altă vreme, Buza ce-ncercat-a, iarăși, să te cheme; Urma, ce trudește timpul s-o îngroape, Gândul care-alintă dragile-ți pleoape Și sărutul tainic, adormit pe gleznă, Ce-a trezit în
A R?MAS DIN MINE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83739_a_85064]