135,849 matches
-
vremuri de pînă în '89 cunoaște un proces de întinerire căruia îi lipsește obiectul. Ceaușism, fără Ceaușescu, ordine totalitară, dar fără totalitarism. Aici există, cred, o confuzie ușor de înțeles. Confuzia provocată de schimbarea ierarhiilor sociale de pînă în '89, schimbare în care mulți nu pot, iar alții nu vor să se recunoască. Nici aceștia nu se mai simt legați de 23 August, ci de egalitatea în eșec a vremurilor acelora.
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
registru sociolingvistic care e numit "vorbirea tinerilor", chiar dacă nu are limite de vîrstă rigide) e marfă. Se știe că mijlocul predilect de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimînd o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: "O tipă cu totul superbă - marfă!" (Vineri, 10, 1998, 2); "Unul
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
Precizări, totuși necesare din scrupul pentru "posteritatea" studiilor teatrale). Am evocat, deci, motivul folosirii expresiei: "revoluție-evoluție" inspirat de textul spectacolului MEMO, unde ni se spune printre altele: "Chiar și o revoluție e mereu o evoluție". În cazul de față, "revoluția" schimbărilor manageriale din teatrul clujean s-a dovedit clar o evoluție. MEMO e o "fantezie" concepută de două artiste deja importante ale scenei noastre: regizorul Mona Chirilă și, alter-ego-ul ei actoricesc, Miriam Cuibus. Două femei egal talentate și cerebrale. În plus
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
vechile patefoane (cu distorsionări voite aici) în timpul proiecției filmelor mute. Cum prea bine se știe, imaginea, limbajul gestual și muzica erau elementele (atunci) proaspetei arte cinematografice, contemporană cu autorii avangardiști, artă căreia i s-au "închinat" intuindu-i valențele de schimbare a paradigmei estetice proprie secolului XX. Cu alte cuvinte, asistăm prin MEMO la o foarte izbutită încercare de "transfer" în timp datorată savantei utilizări a deja clasicului efect "sons et lumières". Ilustrația muzicală e semnată de Mona Chirilă și Miriam
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
de la Liceul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești, precum și în registrul de stare civilă al orașului. Eroarea, apărută în acte mai tîrziu, n-a fost corectată de P.P. Negulescu: "Este greu de spus ce l-a determinat să accepte această schimbare a datei de naștere. Poate o ușoară vanitate - care adesea încearcă și marile personalități -, aceea de a apărea ca un copil și un adolescent precoce, poate dorința de a nu fi deranjat încă de la începutul studiilor universitare de recrutare, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe de o parte Academia (cu minime schimbări, aceeași ca-n "epoca de aur"), pe de alta exilul sau (și) marginalizarea, umilința, sărăcia. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Cine citește comentariile răuvoitorilor oficiali sau oficioși la adresa lui Virgil Ierunca și-ar putea închipui că d-sa recurge
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
pot face presupuneri, dar nu se pot trage concluzii certe. Exact ca din viața politică a României. Pot, de pildă, presupune că imprudente angajamente semnate în toiul bătăliei electorale l-au împiedicat ulterior să-și pună în practică promisiunile de schimbare. Pot presupune că situația economică a țării, văzută dinăuntru, era infinit mai dramatică decât se prezenta ea dinafară. Dar atunci, de ce a continuat domnul Constantinescu să ascundă realitatea? Din speranța că va îmbunătăți lucrurile pe parcurs? Derutante sunt și alternanțele
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
din marii scriitori ai secolului, n-a fost decît prea tîrziu și nu radical scăpată din chingile morale ale stupidului sămănătorism de după 1900. Ce exemplu mai înfricoșător aș putea da? întorcînd o vorbă a lui Soloviov, citată de Cioran în Schimbarea la față, aș încheia spunînd că națiunile sînt, în primul rînd, ceea ce ele înseși gîndesc despre ele. Minoratul nostru cultural nu e un fatum, e ceea ce gîndim noi despre noi, este rodul ideologiei naționale cu cea mai mare putere de
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin Sorescu, Ioana Crăciunescu și alții) sensibilizează ceea ce exponenți de limbă germană ai tendinței numite ridiculizează cînd vor să denunțe eșecul civilizației de consum. Schimbarea de accent relevă cît de personali putem să fim în curentul unei reprezentative polifonii de soluții artistice. Dar mai spune ceva. Anume că refuzăm excesele, că viața spirituală românească se rostește în buna lumină a comunității umane și nu a
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
anumit simbolism, făcînd abstracție de strictele încadrări antinomice? Apoi cum să ignorăm ce devine simbolul la Bacovia. Într-o poezie referențială (e vorba de Decor) subtitlul mecanism contrastiv nu mai recurge la simboluri. Poetul izolează vizual prin două culori o schimbare de orizont. "Copacii albi/ Copacii negri/ Stau goi în parcul solitar/ Decor de doliu funerar.../ Copacii albi, copacii negri". Prin limbajul bicromiei, cum s-a mai observat, identificăm o tentativă de asociere dar și una de separare. Diferențierea scontată obține
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică" (Cinema), decembrie 1989 a adus o primă schimbare, mai curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent" (Adevărul), "Săptămînal independent de opinie și cultură" (Baricada), "Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta de Alba) etc. Banalizat, adjectivul a fost supralicitat
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
încheieturi prin povești care, până la un punct, dau oricărui spectator din Blocul Estic senzația de deja-vu: un ansamblu folcloric care, la comanda autorităților, dă regulat spectacole în gara Ungheni - pentru a acoperi astfel timpii morți în care trenurile staționează pentru schimbarea roților iar pasagerii nu au voie să părăsească gara; la momentul accidentului de la Cernobâl, același ansamblu, insuficient informat asupra pericolului, e trimis să-i distreze pe supraviețuitori, membrilor "Struguraș"-ului ( numele ansamblului) promițându-li-se în schimb un turneu "adevărat
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
apelează la un preot sau un călugăr (asta în părțile Bucovinei) care să-i scrie, sub formă de cărticică, o rugăciune, pe care o poartă ca amuletă și după naștere, chiar toată viața. În sfîrșit, sos primit bănuți de la naș), Schimbarea numelui (de care au parte copiii care, după botez, din cauza unei boli sau a unui spirit necurat, li se schimbă numele), Cumătria, cu toate frumoasele ei obiceiuri, Scăldăciunea (scăldarea, după botez, a copilului de către nași), Scăldătoarea nepoatei (adică a lăuzei
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
de toate celelalte discursuri amintite. "Mai mult decît atît, adaugă Nemoianu, literatura, cel puțin în Occident, a arătat pe parcursul a zeci de secole că tema ei centrală nu este cu osebire conservarea unei tradiții fixe, ci înregistrarea unei tradiții a schimbării." Ba chiar și modurile în care literatura însăși s-a schimbat și probabil se va mai schimba pot fi relevante pentru istoria generală. A existat mereu în epocile de schimbare a standardelor literare un echilibru între canoanele pe cale de a
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
osebire conservarea unei tradiții fixe, ci înregistrarea unei tradiții a schimbării." Ba chiar și modurile în care literatura însăși s-a schimbat și probabil se va mai schimba pot fi relevante pentru istoria generală. A existat mereu în epocile de schimbare a standardelor literare un echilibru între canoanele pe cale de a fi abandonate și cele pe cale de a fi însușite. Tradițiile au renăscut de mai multe ori în plin proces de inovare canonică, așa încît temerile conservatorilor, care se vedeau înfrînți
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
stabilite de "noi și ai noștri". Cum inițiatorul noilor și scârboaselor reglemnentări e dl. Costin Georgescu (personal, nu mă miră!), pe lista de cadouri făcute dulăilor de pază ai puterii se află, firește, și apartamente care "au făcut obiectul unor schimbări sau reparații considerate secrete". Nu se spune la ce se referă enigmatica sintagmă "reparații secrete", dar nu e exclus să fie vorba de "casele conspirative" ale Securității. Și abia atunci ticăloșia se relevă în întreaga ei dimensiune. Mă miră un
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
patriotism pe care fiecare îl înțelege cum vrea, și dacă romanul debutează cu "chestiunea daunelor publice" el se încheie cu visul erotic al socialistului Eugen Botez, semn că într-o banalitate mai mult sau mai puțin întîmplătoare, virusul absurd al schimbării nu produce în istorie mai mult sau mai puțin de o frîntură de sens. Sau, din neatenție, de obicei ne scapă. Neverosimil și cuminte universul artistic din Îngerul venețian aplică unei tematizări succinte o pluralitate de semnificații a căror unitate
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
onorabili pensionari. În schimb victimele lor? Cine le mai știe, cine le mai aude, cine le mai numără?". Citind, păstrăm impresia că I.D. Sîrbu e printre noi, aici și acum, iubind aforismul stării pe loc, cînd postulează logic: "Nu orice schimbare e și transformare; nu orice transformare e și dezvoltare..."". Aidoma autorului Scrisorii pierdute, căruia îi dă o replică peste veac, cu tragică aură, I.D. Sîrbu își păstrează o misterioasă actualitate. Elvira Sorohan, Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv.
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
cu cineva. Circulă, de cîtăva vreme, două nume de independenți în jurul cărora se țes diverse scenarii - Stolojan și Isărescu. N-ar fi de mirare ca pînă la alegeri partidele să mai găsească cîteva ase-menea nume aducătoare de voturi în jobenul schimbării de ochii lumii. Am putea vorbi, cu această ocazie, de nașterea unui nou raport între independenți și partide. Dacă pînă în '96 independenții care voiau să ajungă în Parlament găseau mai prudent să candideze pe liste de partid, pentru a
Personalități de închiriat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16975_a_18300]
-
religie iudaică, a scăpat ca prin minune în 1944 de a ajunge și, poate, de a-și sfîrși zilele la Auschwitz. Cel mai mult mi l-a apropiat pe Konrád György preocuparea lui pentru rolul intelectualului într-o lume în schimbare. Este chiar - ultimele șapte cuvinte - titlul fragmentului dat de Orizont din Melancolia renașterii. Tot ce pot face în spațiul de care dispun este că citez. Iată: "Deși scriitorii, profesorii, actorii și istoricii au devenit figuri dominante ale noilor democrații, nu
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
Iulia Alexa "America nu e numai (sau exclusiv, sau înainte de toate) motorul schimbărilor pe care le vedem: America nu e în fond nici mesianică nici satanică. Ea este mai curând un instrument, sau, și mai bine, (din motive istorice) o zonă preferențială a schimbărilor experimentale care apoi se răspândesc în toată lumea." Fascinantă și
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
nu e numai (sau exclusiv, sau înainte de toate) motorul schimbărilor pe care le vedem: America nu e în fond nici mesianică nici satanică. Ea este mai curând un instrument, sau, și mai bine, (din motive istorice) o zonă preferențială a schimbărilor experimentale care apoi se răspândesc în toată lumea." Fascinantă și disprețuită, frivolă și problematică, puritană și libertină, America face subiectul noului număr din Secolul XX, care-și găsește sinteza în cuvintele lui Virgil Nemoianu. Încercând o prezentare exhaustivă a realității americane
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
se desfășoară în două direcții și se constituie în două teorii: Machttheorie, justificarea prin forță, și Anerkennungstheorie, justificarea prin recunoaștere. Le vom examina pe rând și apoi le vom comenta în lumina antropologiei și politologiei actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză în examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
politici. Alt președinte a fost obligat să mărturisească și să-și ceară scuze pentru un comportament intim nepotrivit. Supertehnicizarea produce deci o vulnerabilitate specială, măsurată continuu prin sondaje de opinii, anchete, plebiscite și altele. Teoria recunoașterii. Avatarurile consimțământului Toate aceste schimbări întâmplate la primul pol al puterii - conducătorul - confirmă adevărul tezei potrivit căreia forța derivă dintr-o stare mentală, din credința în superioritatea valorică. Este puternic cel care se crede și mai ales este crezut puternic. Această mentalizare a forței constituie
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
globală a puterii. Consimțământul este susceptibil de grade și metamorfoze. Față de promisiunile puterii, consimțământul rămâne adesea într-un orizont de așteptare (absenții, nedecișii!), față de neîmplinirea lor, se diminuează - scăderea popularității - iar la violarea lor fățișă și dezastruoasă, se răspunde cu schimbare democratică sau cu o mișcare insurecțională. O chestiune tulburătoare este dacă și cum pot greși, recunoașterea și consimțământul. De ce, intern și extern, au fost admise, atât cât au fost, teroarea în timpul Revoluției franceze, Comuna din Paris și mai ales de ce
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]