4,125 matches
-
o lucrare despre Prezența lui Verga în proza calabreză. S-a dăruit învățământului și cercetării la catedra de literatură italiană a Universității din Salerno, condusă pe-atunci de Luigi Reina. Fire iscoditoare și nesățioasă, Maffìa a avut cu lectura și scriitura un veritabil duel, căutând să sondeze, în afara operelor scriitorilor italieni, și pe cele ale altor țări. Dotat cu o prodigioasă memorie (poate că nu este o întâmplare opțiunea sa de căpătâi pentru Tommaso Campanella), reușește pur și simplu să uluiască
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la două procedee specifice: alegoria și simbolul. Alegoria are rolul de a prezenta o stare de lucruri cunoscute, iar simbolul tinde să spună altceva, să dezvăluie un element neprevăzut. În proza vizionară (de factură absurdă), romanul devine o dramă a scriiturii, în urma unui proces de interiorizare a unei relatări epice. Este vorba de drama românească între autor și fantasmele lui, între scriitor și viziunea lui asupra lumii. Fantasticul se raportează la două versiuni ale noii tendințe: procesul de reevaluare a realității
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
indeterminare" eliberată prin orice creație, adică "funcțiunea productivă a elementelor non-imaginate, "surprinzătoare", în diverse arte moderne, precum în action painting sau în muzica aleatorie" (Adorno, 1995, p. 64). De asemenea, am fi putut crede, la fel ca Weber, că introducerea scriiturii muzicale va conduce la eliminarea tuturor alterărilor melodice și a tuturor formelor de iraționalitate: "Nu s-a întâmplat astfel, deoarece compozitorii voiau să mențină elementele iraționale, pentru a-și proteja posibilitățile de expresie. Prin urmare, am greși atribuind iraționalitățile subzistente
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
conștienți de funcția pe care o monopolizează, de valorizare a muncii autorului; nu ezită să-și aroge alura unor "dive"; jurnaliștii sunt conștienți de puterea lor de a face sau desface notorietăți și de a legitima unele semnături; prin stăpânirea scriiturii sau a imaginii catodice și difuzarea lor masivă, tendința lor este de a considera că sunt intelectuali ai "penei", uneori chiar scriitori adevărați... Dreptul artiștilor-interpreți Dreptul recunoaște o anumită echivalență între interpret și creator. Legea de referință este cea din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care desemnează ansamblul muzicienilor care se grăbesc să răspundă cerințelor publicului. Această rezistență se înscrie în tradiția lui Voltaire, care-i disprețuia pe jurnaliști, acești reprezentanți ai "scriiturii industriale". Ea se prelungește astăzi în modul în care Bourdieu critică media sau în voința de a organiza o corporație internațională a intelectualilor, în cadrul căreia artiștii ar ajunge să joace un rol important (cf. Pierre Bourdieu, Interventions. 1961-2001. Science sociale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care se consideră în afara oricărei destinații ("arta pentru artă"). Acest clivaj se repercutează asupra bunurilor culturale: fie ele se adaptează unei cereri preconstituite, ca aceea a industriilor culturale. Ideal-tipul, pentru acest caz, este cel al bunurilor jurnalistice, produse ale unei "scriituri" industriale; fie se mențin în afara oricărui public imediat. Bourdieu evocă gradul lor inegal de legitimitate. El se raportează la instanțele care le consacră, la independența producătorilor și la înclinațiile estetice ale publicurilor. Din acest punct de vedere, el distinge trei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Or, constat acum, cultura apuseană nu mai are forța asta. Nebuniile unui Déleuze, de pildă, sau performanțele de acribie ale lui Foucault din câte o carte ca La volonté de savoir (primul din șase volume anunțate!) sânt simple proliferări ale "scriiturii" care rămân în marginalitate." Marți, 20 februarie 1979 Venind să ne ia la masa de prânz, Noica ne propune ca în fiecare seară, după cină, să ne întîlnim câte o oră pentru a ne povesti ziua de lucru. În felul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ROYER Lucrare apărută sub direcția lui René La BORDERIE Traducere de Irinel ANTONIU INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Mulțumiri / 7 Prefață / 9 Introducere / 13 "Descoperirea" violenței din școli / 13 O îndoială necesară / 15 De la cunoaștere la acțiune / 16 Un proiect de scriitură / 18 Capitolul I: Violența manipulată / 21 O poveste senzațională / 21 O poveste rentabilă / 31 O știință suspectă / 34 Riscul negării / 41 Concluzie: pledoarie pentru o perspectivă rațională / 45 Capitolul II: Cuantificarea violenței: pentru o critică a cifrelor administrative / 47 Este
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Violenței Școlare și de directorul acestuia, Catherine Blaya, mi-au confirmat ceea ce presimțeam de mult: importanța factorilor de protecție "automată", care sunt puși în practică în societăți date sau în locuri unde violența ar putea părea banală. Un proiect de scriitură Cititorul, dacă m-a urmărit până aici, va înțelege că această carte va fi una de un gen destul de special. Un pamflet științific? poate că nu, fiindcă genurile sunt cu totul ireconciliabile, dar măcar o știință nereverențioasă, care va ști
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în Școală, care mă plasează la intersecția unor literaturi științifice foarte diferite, de la pragmatismul nord-american la reflecțiile sociologice sau filosofice ale altor tradiții de cercetare. Să te deschizi spre alte cercetări înseamnă și să te deschizi spre alte stiluri de scriitură, să te lași surprins fără a respinge a priori întrebările și răspunsurile celuilalt ori maniera în care le expune. Principalele materiale care vor constitui această carte sunt: o sinteză a principalelor cercetări internaționale în domeniu, fără pretenția exhaustivității, sinteza cercetărilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
erijează în apărători ai femeii pe care o consideră nedreptățită de societatea medievală intransigentă, masculină. Sunt, în pofida epocii în care scriu, primii feminiști în adevăratul sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură (în cazul lui Boccaccio, personajul său feminin, Fiammetta, este cea care scrie un roman în care își dezvăluie trăirile cele mai ascunse și se confesează cu durere, fiind părăsită de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., p. 52. (trad. n.) 141 Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, traducere, studiu introductiv și note de Nina Façon, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965, p. 349. 142 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 20. 143 Roland Barthes, Romanul scriiturii. Antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987, p. 181. 58 Membrele grupului reprezintă idealul feminin boccaccesc, sunt veritabile donne angelicate, nu doar datorită unei înfățișări
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este o proiecție a sufletului torturat al unei femei îndrăgostite.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 39. (trad. n.) 238 ștefan Crudu, loc. cit., pp. XI-XII. 86 Încă din incipit, naratoarea Fiammetta se dorește o inițiatoare în complexa ars amandi, admirăm o scriitură feminină destinată doar femeilor: „Nu țin însă ca întâmplările mele să ajungă și sub ochii bărbaților, ba chiar, atât cât îmi e cu putință, le interzic acest lucru cu desăvârșire.”239 Asistăm la o literatură cu, despre și de către femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
edited by Robert S. Dombroski, London, Hodder and Stoughton, 1976, pp. 69-81. 4. Balaci, Alexandru, Boccaccio, Editura Albatros, București, 1976. 5. Idem, Dante Alighieri, Editura Tineretului, București, 1966. 6. Idem, Francesco Petrarca, Editura Tineretului, București, 1968. 7. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. 8. Bălan, Aurelia Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003. 9. Berence, Fred
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
erijează în apărători ai femeii pe care o consideră nedreptățită de societatea medievală intransigentă, masculină. Sunt, în pofida epocii în care scriu, primii feminiști în adevăratul sens al cuvântului: încearcă să-i ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură (în cazul lui Boccaccio, personajul său feminin, Fiammetta, este cea care scrie un roman în care își dezvăluie trăirile cele mai ascunse și se confesează cu durere, fiind părăsită de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
op. cit., p. 52. (trad. n.) 141 Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, traducere, studiu introductiv și note de Nina Façon, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965, p. 349. 142 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 20. 143 Roland Barthes, Romanul scriiturii. Antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987, p. 181. 58 Membrele grupului reprezintă idealul feminin boccaccesc, sunt veritabile donne angelicate, nu doar datorită unei înfățișări
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este o proiecție a sufletului torturat al unei femei îndrăgostite.” Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 39. (trad. n.) 238 ștefan Crudu, loc. cit., pp. XI-XII. 86 Încă din incipit, naratoarea Fiammetta se dorește o inițiatoare în complexa ars amandi, admirăm o scriitură feminină destinată doar femeilor: „Nu țin însă ca întâmplările mele să ajungă și sub ochii bărbaților, ba chiar, atât cât îmi e cu putință, le interzic acest lucru cu desăvârșire.”239 Asistăm la o literatură cu, despre și de către femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
edited by Robert S. Dombroski, London, Hodder and Stoughton, 1976, pp. 69-81. 4. Balaci, Alexandru, Boccaccio, Editura Albatros, București, 1976. 5. Idem, Dante Alighieri, Editura Tineretului, București, 1966. 6. Idem, Francesco Petrarca, Editura Tineretului, București, 1968. 7. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, antologie, selecție de texte și traducere Adriana Babeți și Delia șepețean-Vasiliu, prefață de A. Babeți, postfață D. șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. 8. Bălan, Aurelia Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003. 9. Berence, Fred
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
astăzi nu mai prezintă chiar nici un interes. Titlul însuși e nefericit și rămâne obscur cititorilor contemporani. Care nu știu că fofezele erau niște piese de lemn destinate unei mișcări circulare autonome la capătul brațelor vârtelniței, instrument popular anacronic ca și scriitura lui V.I. Popa. Un ofițer lăudăros din romanul lui Octav Dessila Iubim atrage atenția asistenței prin povești senzaționale despre performanțele lui aeriene, mai ales a salturilor cu parașuta, din trecutul recent. Neprevăzutul îl lovește! În oraș are loc un miting
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
că titlul revistei Procust va descătușa „conexiuni” ce vor trimite „la concepte finalmente moderne, de natură să câștige în fața evidenței și nu poate fi atinsă de extinație.” După asemenea vorbe, demne pentru un experiment cultural, cu condeie mai mult împrumutate, scriitură a numelor proprii cu literă mică, nu de-a latul, ci în lungul paginilor, dar și cu alte novații pe care cititorii nu le-au acceptat, publicația, se pare, a sucombat când întemeietorii nici nu se așteptau. Păcat de speranța
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai bun ziarist din județ, jurist, tătic și 170 corespondent la... după vreo 15 ani de activitate. Produs TV.V. 100 %. Daniel T|N|SUC, cu destui ani în presă, la care am prețuit riscul pe care și-l asumă, modalitatea scriiturii și actualitatea temelor. Unul dintre puținii care m-au înjurat în presă (pe care l-am crescut !). Timona BALMUȘ, din Bârlad, coordonatoarea de la UNISON Radio Bârlad și a sectorului marketing, vocea de dimineață la TV.V. Pasionată, răbdătoare și... tolerantă cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pilduitoare - acumulate în timp de alte literaturi (inclusiv de literatura română din țară) dovedesc că această simbioză este nu numai posibilă, ci chiar inevitabilă în cazul unor mari creatori, care și-au susținut curajul antitotalitar printr-un nivel superior al scriiturii, fapt ce asigură valabilitatea acestor opere și după dispariția regimului comunist, în timp ce „însăilările” scriitorilor basarabeni nu au rezistat, după ’89, nici etic, nici estetic. noiembrie, 1995 Ratarea libertății Marile dezamăgiri pe care le recoltăm în anii din urmă, ca niște
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
uluitor portretist ivit din adâncurile prea-balcanicei noastre vieți politice? Sau filozofia nevrozei care alcătuiește În jurnalul „tinerei greu de mulțumit”, Jeni Acterian, un fascinant „desen În covor” al chinurilor și zbaterilor spiritului creator ce nu-și găsește drumul? Ce altceva scriitura contorsionată a unui Drieu la Rochelle, care-și inventariază În jurnalul intim motivele pentru care - om de onoare, Însă om căzut - trebuie să se sinucidă? Ce altceva infinita delicatețe a unei pagini din jurnalul Sylviei Plath, dar o delicatețe la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Faust („Clipă, oprește-ți zborul!”), jurnalul nu reușește să evite lucrul de care se teme cel mai mult: spaima de moarte și moartea. Martor, În regimul diurnului, al luminozității, el este, În nu mai mică măsură, un gen funerar. Precipitarea scriiturii diariste, abruptețea și serialitatea ei sunt dovezile atracției fatale a morții. Fragmentarismul, ritmul sacadat, nefinitudinea depun mărturie pentru traiectoria pe care el se angajează cu un fel de resemnare tragică. Ca orice lucrare din specia biograficului, jurnalul intim pendulează Între
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumit conservatorism și un tip de expresivitate ce decurg din Însăși natura „cuvintelor tribului”. Particularizarea, individualizarea se produc tocmai prin recursul salvator la organizarea intimă a spațiului confesiv. În concluzie, e greu de admis identitatea dintre limbajul intimității și stilul scriiturii. Relația dintre ele este una de la general la particular, rămasă mereu În cadrul interdependenței și al influențării reciproce. Convențiile pe care trebuie să le respecte jurnalul În căutarea identității pot fi, cel puțin temporar, surclasate prin apelul obstinat la regula intimității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]