58,131 matches
-
și-au cam pierdut specificul de pictori. Adică, și scriitor deplin, și pictor deplin, nu se prea poate, fiind vorba de dimensiuni ale existenței care se exclud reciproc." După ce și-a luat aceste măsuri de precauție, Vasile Varga uită că scrisul e plictisitor, iese din tablou și se pune pe povestit (puțin cam incoerent, e drept) despre omul dificil Aurel Cojan, veșnic cîrtitor și nemulțumit, despre succesul lui în țară și surpriza "rămînerii" la Paris, despre cele cîteva întîlniri ale lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
Lungu este mai întîi un prozator abil și tenace. Nu lipsit de talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
Alex. Ștefănescu Un om suferind la masa de scris Moartea prematură a lui Mircea Nedelciu, după o luptă îndârjită și de lungă durată cu o boală necruțătoare, a fost cu atât mai impresionantă cu cât a lovit într-un om cu o minte clară și o viață organizată. Am
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
Formula AS, văduva scriitorului își amintește cum munca la roman se asocia cu suferința fizică: "Mircea începuse acest nou roman, când au apărut primele semne ale bolii. Asta se întâmpla în 1988. Ei bine, de câte ori se așeza la masa de scris, apăreau crizele lui febrile. Chiar și la Marsilia, în Franța, unde urma chimioterapie, era urmărit de această ciudată coincidență. [...] De fiecare dată când lucra la roman, se întâmpla ceva: i se făcea rău, apăreau complicații, avea stări de vomă, leșinuri
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
afaceri, și un înțelept căruia îi plăcea să-și lucreze grădina (de neuitat rămâne una din tabletele lui pe această temă, adevărată odă închinată foarfecii de tăiat vița de vie). Doar o parte din energia sa s-a îndreptat către scris. Mircea Nedelciu - ne-o confirmă romanul său postum Zodia scafandrului - a fost și scriitor. Cu atât mai mult merită admirat pentru înălțimea pe care a atins-o uneori în literatură. Mircea Nedelciu, Zodia scafandrului, roman inedit, București, Ed. Compania, col
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
de la hîrtie. Mă uitam la felul cum se aștern rîndurile, la foaia de hîrtie și la chenarul ei, la grafie și la caligrafie. Sînt unii corespondenți care scriu frumos la propriu. Le citești printre rînduri firea. Unii par, judecînd după scris (deși n-am idee de grafologie), agitați, anxioși, temători, alții, cuminți, plini de răbdare, înțelepți; unii dovedesc exces de personalitate, temperament energic, hotărît; alții au structuri feminine, delicate; literele unora dintre scrisori se rotunjesc, ale altora se ascut; cuvintele se
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
La puțin timp după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana-ți/ Fi-va cartea moartă în sertar./ Nici o stradă numele tău, Anna,/ N-o să-l poarte, nici un stih măcar." Imortalitatea a cîștigat chiar împotriva dorinței poetei. O stradă din Odessa, orașul din apropierea
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
trădând oboseala existențială a naufragiatului care scrie fără speranță un nou mesaj pentru a-l arunca în largul mării. De asemenea, a crescut gradul de esențializare al textelor. Poeta nu-și mai îngăduie nici temporar să se joace de-a scrisul, nu mai este capricioasă, nu-și mai pune la urechi cercei din cireșe, în momente de răsfăț al feminității. Ea este integral o conștiință, spunând adevăruri importante despre care știe că nu li se va da importanță. Un entuziasm contrazis
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
sentimentale și cuvintele cu inițiale majuscule. Agresivitatea limbajului ca instrument politic atinge și problema umorului: limbajul vulgar și atacul la persoană sînt acceptate mai ușor cînd le sînt asociate efecte comice. Un aparent paradox implică, de altfel, și raportul dintre scris și oralitate: ceea ce apare în scris în reviste precum România Mare, Politica, Atac la persoană este evitat în discursul oral public al reprezentanților extremismului xenofob: raportul între scrisul (care rămîne) și vorba (care zboară) pare a fi perceput într-un
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
asociate efecte comice. Un aparent paradox implică, de altfel, și raportul dintre scris și oralitate: ceea ce apare în scris în reviste precum România Mare, Politica, Atac la persoană este evitat în discursul oral public al reprezentanților extremismului xenofob: raportul între scrisul (care rămîne) și vorba (care zboară) pare a fi perceput într-un mod inedit. De fapt, cuvîntul jurnalistic e efemer, de circulație restrînsă - în vreme ce aparițiile televizate au efect imediat și public larg.
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
unde se lasă impresionat e și mai slab). E o lume kitsch, calpă și indiferentă. Expresia ce-l caracterizează e una virilă, violentă. Problemele serioase în mod autentic pentru Sorin Stoica sunt cele ale unui intelectual: drama ficțiunii și a scrisului, eventualul complex al ziaristului față de omul de litere. Și în aceste texte Dorin Stoica reiterează ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a raportului dintre scris și oral, dintre o cultură "înaltă", savantă, și una populară, asemenea texte constituie un material ideal. Le găsim uneori în culegerile noastre de folclor, de pildă, într-un volum de Folclor din Maramureș (de N. Băieșu, Gr. Botezatu ș.a., apărut
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
aceleași motive și același limbaj indiferent de trecerile de la o generație la alta. O trăsătură specifică a scrisorilor versificate e insistența lor metadiscursivă, tematizarea acțiunii de a scrie, cu motivele, circumstanțele, instrumentele și fazele ei. începutul emfatizează, desigur, chiar începerea scrisului: "Frunzuliță spic de grîu,/ eu încep carte să scriu, / tot din toc și din peniță / și din buna mea voință". Deschiderea se asociază, în mod tipic, urării; în același timp, textul pune în evidență, printr-o simplificare care alunecă în
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
clasicul paralelism cu natura devenit clișeu școlăresc în interpretarea poeziei populare: "Cu începerea scrisorii / îți doresc mirosul florii / și pe vîntul care bate / îți compun această carte". Cele mai amuzante sînt detaliile banale prezentate ca acțiuni pregătitoare și însoțitoare ale scrisului - "Aseară la ora șase / mi-am tras scaunul la masă / și pe el m-am așezat / și de scris m-am apucat". Evident, în mod simetric începutului e tematizat și sfîrșitul comunicării, așa cum se întîmplă în fragmentul care urmează, introdus
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
pe vîntul care bate / îți compun această carte". Cele mai amuzante sînt detaliile banale prezentate ca acțiuni pregătitoare și însoțitoare ale scrisului - "Aseară la ora șase / mi-am tras scaunul la masă / și pe el m-am așezat / și de scris m-am apucat". Evident, în mod simetric începutului e tematizat și sfîrșitul comunicării, așa cum se întîmplă în fragmentul care urmează, introdus tot printr-un vers de tipul "descriere de natură": "Bate vîntul de la munte, / aș avea de scris mai multe
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
școlărești - "Și compunerea-i așa: (...)" (p. 536). Foarte răspîndit e procedeul dublării sinonimice - "Mai întîi și la-nceput / Te cuprind și te sărut, / Mai întîi și mai de toate, / îți trimet, puiule, carte". Formula finală descrie adesea tocmai oprirea din scris: "Aș mai scri, dar nu mai pot / Că mă doare mîna-n cot" (p. 472). Ajunși aici, nu putem să nu ne oprim, punînd și noi punct și acestui articol, fiindcă ni s-a terminat cerneala.
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Julian Barnes și-a făcut studiile la Londra și Oxford. între 1982-1986, a lucrat ca lexicograf la Oxford English Dictionary, ca ziarist la New Statesman și Sunday Times, critic de televiziune la Observer. După 1986 s-a dedicat în exclusivitate scrisului. A scris până acum Metroland, Before She Met Me (înainte să mă cunoască), Flaubert's Parrot (Papagalul lui Flaubert), Staring at the Sun (Cu ochii-n soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și e prin urmare un amestec de implicare subiectivă dar și de autocontrol în plan afectiv. Cu toate acestea n-aș crede ca opera mea să fie autobiografică, în afară poate de prima treime a primului meu roman. Nu cred
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
semnale de la lectori? Vă interesează ce cred despre dvs. criticii și cititorii de rând? Vă fac plăcere/ vă lasă indiferent/ vă displac interviurile? J.B.: Da, recunosc afirmațiile, care erau însoțite și de altele în acel context. încercam să sugerez că scrisul mi se potrivește temperamental (ceea ce nu e cazul tuturor scriitorilor), și că sunt profund legat de roman ca formă de artă. Nu cred că îmi reduc cititorii la tăcere (nu mai departe cazul dvs., nu-i așa?). Primesc multe scrisori
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
hidos sistem căruia îi cunoștea tarele dinăuntru, deci mai bine decît alții. Să-l condamnăm sau să-l absolvim? Dificilă problemă. Nici una din aceste atitudini n-ar putea fi susținută pînă la capăt. Titus Popovici - Disciplina dezordinii, Ed. Mașina de scris, București, 1998, 320 pag., prețul 25.000 lei.
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
curs ar lua știința și tehnica. O civilizație, imposibilă fără autorii Dreptului roman, fără teoreme, principii sau legi, scrise, comentate, fără marea poezie sondînd zonele cele mai ascunse ale spiritului și sufletului. Subiectele se vor schimba ca și uneltele de scris, precum și substanța însăși a ceea ce mai numim literatură, cuvînt derivînd de la infinita combinație a literelor, slovelor... Fără știință, artă, cercetare, - nici o salvare. De aceea ne-am mirat că un profesor universitar ca dl Emil Constantinescu, la sfîrșitul mandatului său, a
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
Daniel Cristea-Enache Cu această cronică și sub sigla Cartea românească începe colaborarea mea la "România literară", după opt ani neîntrerupți la "Adevărul literar și artistic". Cititorilor care nu mă cunosc, ca și celor familiarizați cu scrisul meu, țin să le precizez că mă voi apleca, în cadrul acestei rubrici, asupra operelor pe care le consider importante. Vor fi și "execuții "critice, dar mai rar. Nu vor fi comentate neapărat ultimele noutăți editoriale, dar nici titluri fără legătură
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
pentru totdeauna? Tonul patetic nu i se potrivește defel celui care scrie acest jurnal în doliu și care, conturând un portret biografic al lui Matthew, găsește în chiar acest demers o alinare, un mod de a fi împreună cu băiatul său. Scrisul nu înseamnă, în cazul de față, fugă de realitate, o formă de evaziune, retranșarea în sine. El constituie, dimpotrivă, o verigă de legătură între tată și fiu, o punte de cuvinte și imagini pe care primul o aruncă spre celălalt
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
unde scrie, când colaborarea noastră e respinsă de alții sau când revista noastră nu mai apare. Cerem colaborări și nu le plătim motivând că prestigiul de a scrie în revista noastră e neprețuit. Ni se cer colaborări și pretindem că scrisul e muncă în sine care trebuie plătită cum se cuvine: "Numai în comunism nomenclatorul meseriilor nu-l includea pe scriitor...". Ne arătăm indignați cum statul cheltuie banul public aiurea, asta până nu primim și noi o finanțare cât de mică
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre pianele Bösendorfer sau Blüthner, ai căror pasionați cunoscători nu mai sînt. Și, mai ales, despre "tipicul" pierdut al scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită a locului bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în ce de cadențele "lumii noi", ca Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]