2,096 matches
-
a abisului limbajului, a tendinței sale de autoabsorbție care se opune producerii sensului, determinând apariția seducției: "Saussure a avut intuiția, la final, a eșecului acestei întreprinderi lingvistice, lăsând să planeze o incertitudine și să se întrevadă o slăbiciune (...) dar asemenea scrupule au fost perfect străine urmașilor care se vor mulțumi să administreze o disciplină care nu va mai atinge niciodată ideea unui abis al limbajului, a unui abis de seducție a limbajului, a unei operații radical diferite de absorbție și nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Nu au un principe în armată: cine i-ar putea precede sau să fie mai mare în lupta spirituală? (Ultima remarcă este despre necesitatea de a se dedica studiului, fără însă a pierde spiritul simplicității) 5. Alții, netrebnici și fără scrupule, încercând să-și scuze propria trândăvie, susțin că nu trebuie să studieze, ci e mai bine pentru ei ca frații să rămână în umilința simplității lor, deoarece știința umflă (1Cor 8,2) iar multa erudiție îi (prostește) îi face neînțelepți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un impediment în progresul mântuirii; prin urmare, se întâmplă ca multe lucruri, ce altora le rămân ascunse, uneori spiritul să le manifeste în conștiințele voastre. Dar atunci când splendoarea inteligenței spirituale este acoperită de obscuritatea slăbiciunii umane, își face loc uneori scrupulul îndoielii, punând de-a lungul drumului piedici aproape fără rezolvare. 2. Într-adevăr, cu puțin timp în urmă, după ce au venit în fața noastră delegații pe care voi, fiilor, miniștri provinciali ce erați la capitulul general, i-ați trimis, și împreună cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de fericită amintire, a expus unele dintre ele și le-a dat o clarificare incompletă. De aceea, noi vrem să îndepărtăm din ele în mod complet obscuritatea, clarificându-le printr-o interpretare desăvârșită și eliminând în totalitate din inima voastră scrupulul ambiguității. 1. Declarăm că, referitor la respectarea Evangheliei pe care aceeași Regulă o poruncește, voi sunteți obligați să respectați doar acele sfaturi evanghelice care în Regulă sunt exprimate în mod evident și sunt obligatorii. Este permis să fie încredințată miniștrilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sau nepotrivită atît la ideea sa și la a obștii”. Absența totală a ambiției și, deci, a conștiinței estetice, ori binecunoscuta prefăcătorie a creatorului care scrie una pentru a sugera contrariu!? Nicolae Văcărescu, fratele celui dinainte, n-are nici măcar asemenea scrupule. El mărturisește că, neavînd „duh născocitor”, adică talent, va folosi stihurile lui Alecu pentru necesitățile sale amoroase, fără a avea sentimentul că Încalcă o lege morală. Poezia nu este Încă un obiect estetic, ci un instrument de persuaziune cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime” și-l ponegresc fără scrupule: e gata să-și desfacă pieptul și să-și arate inima lipsită de fățărnicie! Scopul dușmanilor e să-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un "ideal", o "icoană" intangibilă, Bizu se îndrăgostește de mama unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și chip, căutându-i apropierea. Când femeia pleacă din localitate, junele amorez se simte eliberat de orice scrupule morale, și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
într-o noapte de insomnie, romanul lui cu Veronica i se dramatizase în minte sub o formă atât de hotărâtă (după un scenariu de melodramă, n.n.), încât era convins că-l și trăise. Ideală și pură, dragostea îi amorțise totuși scrupulele morale; a iubit-o și l-a iubit". Numai că Veronica nu-i deloc o femeie rușinoasă, și, văzând că poetul se complace nepermis de mult în "starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cărei temă muzicală mi-a înlocuit prima obsesiune printr-o alta, prezentă și azi. O femeie de lume, onestă până atunci, se lasă ademenită într-o aventură de dragoste, care, deși pe căile de persuasiune ale oricărei dragoste, îi amorțește scrupulele morale. A fost iubită și a iubit, și atât îi ajunge; când se coboară pe scară, de la locul de întâlnire, întâmplarea o face să audă din gura unei femei din popor cuvântul cu care, în toată cruditatea ei, morala publică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
urmate, inspirat, de mici antologii de texte lirice și epice dedicate sărbătorii. Volumul Reflecții despre iudaism (1989) prezintă istoria și credința evreilor într-un mod esențializat, cu citate biblice pregnante, într-o traducere românească armonioasă. Claritatea tezelor se îmbină cu scrupulul istoric, fiecare capitol fiind însoțit de o serioasă bibliografie. După elaborarea acestor repere fundamentale pentru iudaism și după susținerea unui ciclu de conferințe la postul național de radio, Khol Israel, autorul a dat lucrarea sa fundamentală, Între legendă și realitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
domeniu, dovedind falsitatea unor astfel de imagini. S-ar putea ca la obîrșia tuturor acestor fantezii picturale să găsim unele dintre cele mai străvechi sculpturi hinduse, egiptene și grecești. Căci, începînd din acele timpuri pline de imaginație, dar lipsite de scrupule, cînd - pe pereții de marmoră ai templelor, pe soclurile statuilor, pe scuturi, pe medalioane, pe cupe și pe monezi - delfinul era înfățișat într-o armură solzoasă, ca aceea a lui Saladin și cu un coif pe cap, aidoma celui purtat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătorii mai cinstiți și mai echitabili admit unele cazuri speciale, cînd ar fi nedrept, ba chiar strigător la cer, ca o navă să revendice o balenă vînată în prealabil de o altă navă. Dar îndeobște, vînătorii nu prea au asemenea scrupule morale. Cu vreo cincizeci de ani în urmă, a avut loc în Anglia un litigiu ciudat asupra unei balene, reclamanții pretinzînd că, după o primejdioasă urmărire a acesteia în Mările Nordului, ei reușiseră să înfigă un harpon într-însa, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au utilizat acest tip, gîndindu-se mai mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au redat niciodată. Grecul din țările române de la începutul veacului al XIX-lea, fanariotul lacom și fără scrupule, inventiv când era vorba să triumfe, are o oarecare asemănare cu grecul pervers și lacom din Roma imperială, care a fost zugrăvit de Sienckiewicz în Quo Vadis. Chilon Chilonides este desigur un intelectual, este un paria persecutat, și nu aproape
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale tinerei și asediatei democrații românești (Ionescu: 1994, 155; Cioroianu: 2005a, 65). Următoarea etapă în procesul "felierii" opoziției a constituit-o așadar alegerile trucate din toamna anului 1946 unde, apreciază R.L. Wolff, "toate mijloacele de furt, violență și lipsă de scrupule ce s-au folosit vreodată în Balcani au fost utilizate din plin" (Wolff în Ionescu: 1994, 154). Frontul Național Democrat (FND), care a participat la campania electorală sub denumirea de "Blocul Democrat", a reușit să își asigure 347 de locuri
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
creeze impresia exact opus?. Poate c? nu este nici o exagerare �n a afirma c? regele Carol a fost cel mai corupt cap �ncoronat din Europa secolului al XX-lea. Nici un alt rege nu a abuzat cu at�ta lips? de scrupule de devotamentul sincer al poporului s? u cum a f? cut? o el. Cel? lalt p? cat capital al ?? rîi, violen? a, era r? spunsul Legiunii la corup? ia lui Carol, a? a c? s?rmana ? ar? s?a pomenit prins
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de disciplin? prin fanatism religios ? i entuziasm. Coroană, regimul politic ? i zbirii poli? iei aveau tot ceea ce Legiunii �i lipsea cu o singur? excep? ie: ambele p? r? i aveau aceea? i �nclina? ie spre brutalitate ? i o egal? lips? de scrupule. Dup? 1933, a �nceput b? ț? lia dintre regimul politic din Rom�nia ? i Legiune. Ea va continua cu furie dezl? n?uit? tot restul deceniului că o furtun? a elementelor naturii sc? pate de sub control, iar Legiunea va pieri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
esc�, al �Neamului rom�nesc pentru popor� ? i al �Neamului rom�nesc literar�, de? i postul de �director administrativ� era ocupat de Nicolae Georgescu? Coco? , un caracter foarte diferit de Iorga. Era un om ambi? ios, cu foarte pu? ine scrupule, care urma �ntotdeauna �comandă timpului�. Acest slogan de natur? oportunist? protofascist? din lumea politic? interlop? a sud? estului Europei este extrem de elocvent �n acest context. Cu toate c? Iorga nu prea era mul? umit de tonul adoptat de ziarul s? u
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
institu? îi democratice � na? ionalismul Statelor Unite nu era nici pe departe primejduit �n m? sura �n care erau na? ionalismul rom�nesc sau na? ionalismele balcanice. Dac? se sim? ea �n pericol, reac? iona �mpotriva americanilor nativi la fel de f? r? absolut nici un fel de scrupule, a? a cum o f? cuse �n 1942 �mpotriva americanilor de origine japonez?. (S? nu uit? m politică aplicat? de englezi �n Irlanda sau de alte manifest? ri na? ionaliste din Occident). Dac? na? ionalismul este o realitate at�ț de important? (Iorga i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
esc�, 19 aprilie 1910. �n Polonia, Partidul Na? ional-Democrat al lui Român Dmowski (�Endecja�) nu s-a sfiit s? se intituleze �democrat�, �n ciuda puternicului s? u totalitarism, a violentului s? u antisemitism ? i a Catolicismului s? u obscurantist. Dmowski era lipsit de scrupule ? i de principii, astfel c? a avut mai mult succes �n politic? dec�ț Iorga 225 �Neamul rom�nesc�, 13 ianuarie 1913 226�Bianca Valota Cavalotti, Nicolae Iorga, Napoli, 1977, p. 81, ? i Frasin Munteanu-R�mnic c? tre autor �n 1984 227 O via?? de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
din comun, prin pasiune intelectuală și vigoare). Alexa Visarion e interesat nu de intrigă ori de personaje, ci de relația aparte pe care o generează vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule; precum și de puterea ei destructivă și contagioasă. De aceea, în aceste spectacole, totul e redus la esență, vitalul, culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe micuța scenă din subsolul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel mai în largul său este tocmai șarja enormă, compusă migălos și insinuant, precum veselia lăbărțată a soldaților și sătenilor la întoarcerea de pe front hora chinuită pe pământ sterp, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oameni.... o lume agresivă, superficială, coruptă de mici oficialități... o lume derizorie care își asumă în final dreptul judecății. Până și Dragomir, ucigașul lui Dumitru, are "circumstanța" dragostei (și filmul subliniază, nuanțând, fondul uman al personajului). "Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul (adevărata năpastă) abia începe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
emoțională, metaforică, ideatică. Muzica lui Șostakovici e a vechii vieți rusești care-și vede sfârșitul lipsit de glorie, jumătate de secol după Cehov, care, simțindu-i moartea, nu putea nici bănui ghilotina (adusă de alți Trofimovi și Lopahini, fără atâtea scrupule) care avea să-i reteze capul. Finalul spectacolului îi e, probabil, și nota cea mai directă, cu toată încărcătura metaforică: pereții de pânză care cad (inclusiv diafanul fundal strehlerian), dezvelind măruntaiele scenei, Lopahin încuind cu zgomot surd ușile sălii, și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
à la charge indemnitaire, ménageant l'équité quand elle risquerait d'être compromise par l'application mécanique de la conception causale. Nous sommes donc d'accord que la présomption de faute est une construction, du moins discutable, maintenue pour ménager notre scrupule de n'avoir pas sanctionné un innocent et trouvant l'excuse de l'avoir fait dans l'intérêt de la victime. Les présomptions de faute ne sont pas seulement inefficientes, mais aussi inadmissibles, parce que personne ne doit être amené à
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un element în procesul de luare a deciziilor. Sentimentele, desi adesea renegate, joac], de asemenea, un rol crucial. Sentimentele de indignare sau revolt], de simpatie sau compasiune sunt importante în dezvoltarea sensibilit]ților morale. Dup] cum ar]ta Mary Midgley: „Scrupulele reale și, eventual, principiile morale se dezvolt] din acest material brut. Ele nu ar exista f]r] el.” (Midgley, 1983, p. 43). (Vezi și discuția asupra rolului rațiunii în moral] în capitolul 14, „Etică lui Kant” și capitolul 35, „Realismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]