4,690 matches
-
demente. Educația pentru adulți. Ridicarea conștiinței generale. Un nivel mintal comparabil, să spunem, cu nivelul economic al proletariatului În 1848. Dar a face distincții? O activitate mai Înaltă. — O să spun o rugăciune pentru tine, zise Sammler. După aceasta conversația se scufundă o vreme În simplă sociabilitate. Sammler trebui să se uite pe scrisori trimise de Bruch la Post, Newsday, Times, În care Îi ataca pe cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sue? — Crede-mă, zicea Sue, de câte ori Ted îmi spune „Sigur, dragă, arăți minunat“, știu întotdeauna când minte. Dar dacă eu îi spun lui Ted că arată ca un zeu grec, el mă crede, se prinde în cârlig, întinde firul și scufundă pluta. Ted este partenerul de viață al lui Sue. În zilele când eram încă în relații amiabile, ea obișnuia să-l numească „iubitul“ ei sau, mai rău, „bătrânul“ ei. Taci, taci, mă gândeam, în timp ce ea trăncănea în continuare. Taci, vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca și când n-ar fi vrut să sperie peștii. Jina a atins apa ca o muscă prinsă-n vârf de undiță. Aproape că nici n-a clintit undele. Preț de-o clipă, a rămas plutind, după care a început să se scufunde. 4 Maria Cea Fără de Prihană Colegii de la serviciu trebuiau să se prindă până la urmă. Mary Bonelli le povestise săptămâni întregi despre romanul prietenei ei, îi îndemnase pe toți avocații să cumpere câte-un exemplar pentru nevestelor și să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mamă. Dar, în realitate, Roger n-a făcut decât să înrăutățească situația. Mirosul lui de bebeluș ajungea în toate colțurile casei. Îngrijirea lui, zi și noapte, i-a oferit lui Alice cea mai mare bucurie, dar și sentimentul că se scufundă. Luni de zile, Alice a fost prea obosită ca să mai scrie; toate poveștile ei părea umede, preverbale și incerte. Doctorii i-au spus că suferă de depresie postpartum. Alice a mers la un psihiatru care, în mod ironic, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și strâmb, Care pe care. Aș vrea să mă scufund în somn, Ca un Titanic noaptea, ca un om. Un chip prea alb, ușoare mâini mi-acoperă privirea, am obosit de săptămâni, ești Mântuirea. Camelia ARMATI Ademenire... Aș vrea să mă cheme Ana Și vin să fiu, să-ți umplu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
meu, avea și ea ochii albaștri și chiar erau uneori și-n realitate, de un grialbăstrui, atunci când erau expuși unei lumini puternice. Trebuie să știți că Sini avea cei mai fascinanți ochi din câți am cunoscut. Când erau verzi, mă scufundam în abisul lor odihnindu-mi sufletul și regăsindu-mi liniștea, când erau gri, știam că o macină dorul de-acasă sau ceva o supărase. Ea mă lăsa să o privesc și-mi zâmbea abia perceptibil, la fel ca în vis
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
printre degetele strânse în pumn curge ca nisipul dus de vânt și poate că alături de mine ai învățat să-i percepi mângâierea atunci când se prelinge pe linia vieții. Poate că eu îți sunt apa în care îți place să ți scufunzi grijile toate sau poate că simți că de mine nu ai de ce să te temi... Uneori eram un romantic și nu mă sfiam să mă relev astfel, dar acele momente durau foarte puțin, fiindcă mereu mă agățam de câte o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de multe ori să ne aducă concerte de calitate. Am mâncat pe fugă apoi, întors în internat, m-am spălat și mi am călcat hainele albe, fiindcă Florin aducea lămpile de cuarț și voiam să luminez fosforescent ca un cer scufundat în ocean. Nu-mi mai făceam griji de lipsa unei partenere de dans, nu- mi mai păsa de nimic. Eram fericit că mă sărutasem cu Creața și îndrăzneam să visez la un blues cu ea. Fiind parteneri, puteam să o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a trecut pe aici pentru ultima oară... Luminile de pe străzi se stinseseră și insectele se scufundaseră În iarbă. La ora aceea, vălul de Întuneric ce se Întindea ca asupra unui abis mărginit de linia formată de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mei ochi care mai este starea orașului dispăruse. Nici vorbă sa mă trezesc În vid. Ba dimpotrivă, o zonă uriașă de locuințe se Întindea cît vedeam cu ochii. Grupul de blocuri cu patru etaje, deși pe teren mai ridicat, se scufundase Într-un abis uriaș dezvăluind o rețea ornamentală de lumini. Nici n-am visat să-mi apară o asemenea priveliște. Din punct de vedere spațial, nu era nici un dubiu că orașul exista, dar din punct de vedere temporal era asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
text, am fi operat într-un registru septic și impersonal, am fi șarjat cu citate din literatura de specialitate, am mai fi trecut un titlu la CV... În vremea asta, ce facem noi, frate „frate, te cunosc din ’97!”? Ne scufundăm în zoaiele vieții, asta facem. Nu suntem noi „ctitorii bibliotecii naționale”, dar am suferit destul și am citit măcar pe atât cât să nu ne mai ia lumea de proști. Nu ne mai luați de proști, că dacă vrem, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din timpul războiului aflat încă aici, se scufundaseră, cu o săptămână înainte, în vreme ce încercau să treacă fluviul a cărui crustă de gheață, deși puternică, cedase sub presiunea colosală a marilor mașinării de fier. Că doi soldați, ieșiți pe jumătate din cele două turele mai ridicară deznădăjduiți brațele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
într-un timp scurt și tensiunea au țâșnit, totuși, din mine (chiar dacă nu mai eram așa de tânăr, aveam o constituție robustă a intelectului). Pe insula lui Jean Jacques Rousseau, privind în apele limpezi ale lacului Leman, în care se scufundau lebedele, depănând un vis care trecuse, mi se linișteau gândurile grele și încercate, revenind în ordine. 4. Mult mai dificile decât caracterul delicat al acestei misiuni diplomatice au fost condițiile în care, din partea instituțiilor noastre, nu am beneficiat de sprijinul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și singuratică în pacea amurgului. Plecam în trap țăcănit, pe gânduri; tăcerea pustiului mă învăluia de pretutindeni, umbra cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în asfințitul vânăt, trimetea încă luciri trandafirii nourilor nemișcați deasupra, în înălțimi. Sate depărtate, în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile lui. Rămăsei cu bătrânul și cu mortul. Soarele se scufundase; la asfințit crescuse o întinsă roșață purpurie. Prin lumina aceea, prin singurătatea țărmurilor, venind pe lângă lunca tăcută, apa trecea într-o liniște și într-o tăcere de moarte. Nu aburea vântul; tălăngile de peste ape nu se auzeau; împrejurimile încremeniseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la deal, se uita la vale, să vadă pe feciorul lui Vartolomei; aștepta de la el macar un semn, o veste. Dar pe ulița îngustă, schimbată într-un pârău de noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moară! Voi muri și eu, după ce-l voi vedea pe el murind. Era atâta patimă și hotărâre în ea, încât împăratul s-a înspăimântat. Fără îndoială că o va pierde. Fără îndoială că va rămâne cu totul singur. Se vor scufunda odată cu ea primăverile repetate ale nopților ei. A încercat s-o domolească: — Fii înțeleaptă, suflete, îi șoptea el cuprinzând-o. L-au ademenit alții; aceia sunt mai vinovați decât el. Îi împuținăm pe cei mai vinovați și copilul își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna Roxelana tăcea, palidă ca niciodată. Stăpânul cel mare l-a primit sever. A intrat un icioglan cu cupe de băutură dulce pe-o tavă de aur. Ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
data asta avea să fie pe bune. În barcă însă, în drum spre destinație, lucrurile au luat-o razna: Aidan făcuse o răceală și, deși se prefăcea că e sănătos tun, instructorul a observat și i-a interzis să se scufunde. —N-o să-ți poți regla presiunea din urechi. Îmi pare rău, amice, nu poți să mergi. Aidan era atât de dezamăgit încât m-am hotărât să nu mă duc nici eu. Aș prefera să mă întorc la căsuță și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încât m-am hotărât să nu mă duc nici eu. Aș prefera să mă întorc la căsuță și să facem sex. N-am mai făcut-o de mai mult de o oră. —Ce-ai zice dacă mai întâi te-ai scufunda și apoi ne-am întoarce la căsuță să facem sex? Poți să le ai pe amândouă. Du-te, Anna, ai fost atât de entuziasmată de scufundare și poți să-mi povestești totul când te întorci. Dat fiind că Aidan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Moartea. Rămase așezat la masă, în lumina lămpii, cu mâna sprijinită de cartea pe care, în noaptea aceea cu vânt și bântuită de spirite, nu avea s-o citească. 14 Soarele apunea, un imens disc palid ce părea că se scufundă în câmpia Pannoniei. Pe cer se zăreau deja câteva stele. Pe malul Dunării, la câteva mile de castru, era un mithraeum. Construcția subterană - un templu care celebra nașterea zeului Mithra în adâncul Pământului - îi aștepta pe adepții cultului. Errius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas; Antonius îl recunoscu pe Valerius Mucrus, pater. Trebuie să scufunzi acel tinctorium sacru în bazin. Dacă reușești, vei fi răsplătit. Dacă vei da greș, vei fi distrus! Din întuneric se ivi, puțin câte puțin, luminat de torțe, altarul în formă de bazin. Antonius se întoarse și privi în jur. Spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]