3,463 matches
-
mări faima.Toți studenții erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toți în piața din centrul orasului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcția lui, l-a scuipat în față, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până și pe strămoșii săi. Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătranul rămânea impasibil. La sfârșitul dupăamiezii, simțindu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
exact două minute și cincisprezece secunde simt pe frunte aripile fluturelui. ― Care fluture? ― Albastru! rânji Scarlat. ― Îhî. Când nu vine, mă întristez și nu mai pot face nimic. ― Hm! Ionescu clătină din cap: Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând. ― Ar fi trebuit să-mi spuneți chestia asta de la început. N-a fost cinstit din partea voastră să mă păcăliți. Credeam că am plecat la drum cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din galerie. Șopti
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a pretins până și un leu pentru două chifle. Aia se jura că a mâncat doar una, fiindcă e în cură de slăbire, ăstălalt o ținea morțiș cu leul lui. ― Și până la urmă? ― A plătit și bacșișul chelnerului. ― Uluitor. Bătrânul scuipă într-o parte. ― Ăsta-i bărbat?! Și ăsta își îngăduie... Cristescu îl întrerupse: ― Aș vrea să mă uit puțin prin agenda dumneavoastră. Dacă-mi permiteți... Grigore Popa se ghemui în balansoar. Îl privi întunecat: ― Sânt chestiuni personale, intime, aș zice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceasta a trebuit să-mi vâr bine în cap că și directorul și gardienii, care și-au schimbat dintr-o dată atitudinea față de mine, reprezentau în fața mea legea. Chiar când mă înjurau, mă înjurau în numele legii. Și tot în numele legii mă scuipau uneori ca să-mi arate că lor nu le păsa de ce credeam eu. Gângavul mi-a cerut să-l salut când, în curte, urina pe un zid. În fața mea era legea care, într-o pauză, își făcea nevoile. Doar și ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. "Mopsule, iar m-ai scuipat", sărea câte unul. Sau, "Ulise, ce părere ai?" Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase punând o inteligență rece alături de un caracter infect. Între el și Domnul Andrei exista o rivalitate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o inteligență rece alături de un caracter infect. Între el și Domnul Andrei exista o rivalitate continuă și veche, fiecare vrând să obțină supremația în cadrul grupului. Mopsul avea însă un defect, era știrb, doi dinți îi lipseau chiar în față și scuipa când vorbea. Asta îl împiedica să-l înlăture cu totul pe Domnul Andrei și, pe de altă parte, îl silea să se folosească de toate resursele inteligenței și răutății sale ca să micșoreze numărul celor care preferau să stea ceva mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altceva. ― Ba ai fost, m-am încăpățînat. M-a fixat cu ochii lui șireți. ― Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? ― Așa. ― Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: Într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bîrfea: "Ce, ăsta-i sculptor? Cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajungeau la mine: "Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă prin azil de parcă ar fi..." Și scuipa pe alții, denigrîndu-mă. 9 Se făcea că eram într-un fel de casă izolată, undeva pe un câmp. Clădirea nouă, abia terminată, fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicîndu-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. "Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-o zi: "Nu, domnule, eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. "Du-te, mă, îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de el și care l-a recunoscut. A murit acum câțiva ani, spunîndu-mi cu limbă de moarte că ar fi dorit să i se scrie pe mormînt: "Nu râdeți. Vă rog!", fiindcă la închisoare, Mopsul, de câte ori trecea pe lângă el îl scuipa și râdea, ceea ce a sfârșit prin a-l scoate din minți". Domnul Andrei m-a rugat stăruitor să păstrez pentru mine acest secret. Se temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scris cu litere de o șchioapă, să se vadă de departe ca un avertisment teribil: "Nu râdeți. Vă rog!" M-am gândit apoi că puteam să sap această inscripție oricum, în definitiv mai existaseră cu siguranță și alții care fuseseră scuipați și cărora li se râsese în nas. "Fire-ai al dracului, Mopsule, numai din pricina ta..." îmi venea să murmur, când cineva a spus: "Ulise, fă-mi puțin loc". Am izbucnit: "Ce Ulise? Nici un Ulise". Ceilalți s-au uitat la mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată". Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucîndu-mă de mînă: "Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul". Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. "Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice". " Lăsați-l în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dinu, am ieșit și mai rar pe coridoare, Călugărului nu i-am mai dat ceai, iar pe Domnul Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
somn, dar fără să se miște. Bătrânul rupea atunci bucățele de hârtie și le risipea în aer deasupra străzii, iar animalele, atrase de această ploaie de fluturi albi, înaintau în mijlocul drumului, ridicând lăbuțe șovăitoare spre ultimele bucăți de hârtie. Bătrânelul scuipa atunci cu putere și precizie; dacă un scuipat își atingea ținta, râdea. În sfârșit, Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această singularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că se găsise înăuntru un șobolan mort, ajuns acolo nu se știe cum. Două sau trei femei s-au dat jos. Șobolanul a fost aruncat. Tramvaiul a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic nu se schimbase. Tramvaiele erau tot pline la orele de vârf, goale și murdare în timpul zilei. Tarrou îl observa pe bătrânel și bătrânelul scuipa pisicile. Grand venea acasă în fiecare seară să-și vadă de îndeletnicirea lui misterioasă. Cottard se învârtea de colo până colo și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o oală în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TOT TIMPUL DRUMULUI, PRIN STRĂZILE DESFUNDATE ALE MAHALALEI, JUCĂTORUL NU ÎNCETA SĂ DEA CU PICIORUL ÎN PIETRICELELE PE CARE LE ÎNTÂLNEA. EL ÎNCERCA SĂ LE TRIMITĂ DIRECT ÎN CANALE ȘI CÂND REUȘEA SPUNEA "UNU LA ZERO". CÂND ÎȘI ISPRĂVEA ȚIGARA, SCUIPA MUCUL ÎNAINTEA LUI ȘI ÎNCERCA SĂ-L PRINDĂ DIN ZBOR CU PICIORUL. LÂNGĂ STADION, NIȘTE COPII CARE SE JUCAU TRIMISERĂ O MINGE SPRE GRUPUL CARE TRECEA ȘI GONZALES S-A ABĂTUT CA SĂ LE-O ÎNTOARCĂ CU PRECIZIE. Au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bine. Când ea s-a așezat din nou, Tarrou închisese ochii și chipul său istovit, deși avea gura pecetluită, părea din nou că zâmbește. La prânz febra atinse culmea. Un soi de tuse viscerală scutura corpul bolnavului care începuse să scuipe sânge. Ganglionii încetaseră să se mai umfle. Erau mereu la locul lor, tari ca niște piulițe înșurubate în scobitura articulațiilor și Rieux socotea imposibilă deschiderea lor. În intervalele febrei și tusei, Tarrou se uita încă din când în când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mândrie națională în fața celor aduși de vânturile istoriei din pustiul asiatic îndepărtat. în La Porțile Orientului, cu mândrie patriotică pe deplin justificată, scriitorul militant, om al Cetății, scoate în evidență rolul românilor de santinelă a Europei, oprind viitura de neamuri scuipate de marele cazan al Asiei și „ne-ați lăsat pradă comunismului, să cădem pradă lăcomiei rusești și ucrainene, să fim duși în Siberia și în uriașe gulaguri apocaliptice”, și concluzionează lapidar: „Terorismul de astăzi e floare la ureche față de ceea ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
grâu apropiate de drum și cu furca de fier aruncă zdravăn snopii în căruță, ca din binele altuia. Până să arunce el câțiva snopi, hop! și tata din spatele lui. Surprins asupra faptului, Nitas se oprește, se uită la tata și scuipă în direcția lui: - Ptiu, drace, aicea erai? Foarte calm, tata-i răspunde: - Aici, unde ai fi vrut să fiu, decât în locul în care să-mi păzesc munca mea și a copiilor mei, de cineva ca tine? Tata, înarmat și el
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tuturor acțiunilor tale“, spune el. Și adaugă că dumneavoastră, domnule prim-ministru, ați „tremura“ dacă ați ști ce știe el. Asta implică faptul că v-ați da seama că faceți o greșeală enormă și că ați renunța la această... aproape scuipă cuvântul... înțelegere. — Asta chiar ar fi o surpriză, spuse sec Mossek. Yariv ridică mâna și se aplecă în față. — Astea nu sunt cuvintele unui nebun. Sunt imperioase și înflăcărate, asta da. Dar nu sunt incoerente. Nu e nici scrisoarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]