4,809 matches
-
a tutulor ziarelor ce apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub de metal. Regele, Regina, mitropolitul primat și doamnele de onoare au primit câte un șorț de satin alb cu ciucuri de aur. Apoi Regele, cu sculele de argint ce i s-au dat, a pus întâia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a doua cărămidă a pus-o Regina, a treia mitropolitul și așa mai departe. Arhitectul a fost Alexandru Orăscu, asistat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
putea spune dimpotrivă; și ați înțeles de ce. În ciuda faptului că erau foarte muncitori: fetele torceau, țeseau, împleteau, mergeau cu ziua la prășit; frații tatălui meu lucrau la pădure, la cosit, al îmblătit, adică la "treieratul" grâului. Se folosea o anumită sculă sau unealtă rurală numită "îmblăciu", cu ajutorul căreia, prin lovituri repetate, aplicate în zona spicelor, se obțineau boabele. Totuși, o ducea greu. Erau muncitori, însă nu aveau suficient pământ. Prin urmare, erau săraci. Tata, prin constituția lui atletică, prin disciplina de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
categorie. Ca atare, în casa lor nu au scârțâit niciodată parchetul ori dușumeaua. Altele erau prioritățile. După ridicarea pereților, umplutura de pământ era bine bătută cu maiul pentru a o netezi, pentru a realiza o suprafață plană. "Maiul" era o sculă deosebit de importantă, căci, în absența ei, tasarea pământului era imposibilă. Era făcut dintr-un butuc de lemn pe extremitățile căruia erau aplicate două stinghii, două șipci de o înălțime variabilă. Ridicai maiul cu ambele mâini și băteai metodic fiecare centimetru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de informatori și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult. De pildă, la frizer este briciul, dar la noi este omul și omul viu, asta înseamnă că trebuie să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de informatori și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult. De pildă, la frizer este briciul, dar la noi este omul și omul viu, asta înseamnă că trebuie să-i dăm mai multă atenție. Trasează-i o linie, dar nu așa, gata, îl ei și îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Trasează-i o linie, dar nu așa, gata, îl ei și îi faci negru la spate. Asta este munca cu informatorii? Așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu informatorii, așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu scula ei? Dacă un strungar distruge scula lui, ce mănîncă el mîine? Așa ne învață Partidul nostru? Cu fiecare informator trebuiește muncit, trebuiește întîi studiat. Dar măsura aceasta este o hotărîre, și nu este a mea, asta este hotărîre și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
așa, gata, îl ei și îi faci negru la spate. Asta este munca cu informatorii? Așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu informatorii, așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu scula ei? Dacă un strungar distruge scula lui, ce mănîncă el mîine? Așa ne învață Partidul nostru? Cu fiecare informator trebuiește muncit, trebuiește întîi studiat. Dar măsura aceasta este o hotărîre, și nu este a mea, asta este hotărîre și nu avem dreptul, și trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este hotărîre și nu avem dreptul, și trebuie s-o aplicăm și dacă n-o aplicăm, atunci ne-o aplică Partidul nouă. Bătaia în Securitate (se aplică) numai cu aprobarea Directorului General, jos nu are nimeni dreptul să bată". Racolarea sculelor prin bătaie părea a fi o manieră curentă de subtilă și adîncă psihologie torționară; "că dacă o să fie nevoie să tragem o bătaie unui sau altuia, individual, asta s-o facem, nu să mergem cu dușmanul așa. Asta facem, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fabrică, o instituție să nu avem ochiul nostru acolo". În ce privește pe cei eliberați, atenționează că trebuie supravegheat, filat. Dacă socotim că este bandit (îi mai) dăm 10 ani de zile. Viața condamnatului depinde de decizia arbitrară a securistului. Despre recrutarea sculei mai dă alte sfaturi: Depinde cum îl recrutăm, poate îl plătim cu bani, sau poate îi facem un cadou. Dacă copilul lui este bolnav, avem grijă, îi trimitem o haină. Nu este numai așa, că îi plătesc degeaba 2.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
produc reală valoare, dar și opinie, instalând În suburbii mii și zeci de mii de inși „zăpăciți” nu numai de o brutală transplantare, dar și de rolul pe care erau Împinși să-l joace În echilibrul orășenesc și național, devenind „scule” supuse și iuți ale puterii momentane În diverse domenii ale administrației și structurilor represive. Iar azi, „aceiași”, alegând și lăsându-se aleși, producând În fața ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care Moartea apare nu sub forma unui bărbat cu coasa - ca la Nemți! - sau a unei bătrâne fioroase Înzestrate cu aceeași sculă, ci În forme profund pozitive, amabile chiar, unul dintre acele fenomene majore care fac posibilă existența. Izbăvindu-ne de un trup și o minte uzate, dar, mai ales, dăruindu-ne ceea ce aș putea numi tensiunea existențială. Valoarea unui corp, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luase decizia și nu șoferul - și dispăru din colțul străzii Elsinore cu Bedford. Eram amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în noaptea aceea, atârnând foarte jos pe cerul întunecat, cu un contur portocaliu, iar oamenii continua să remarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-o. - Nu, zise Jayne. Deja se decojea la începutul verii, acum doar s-a accelerat. Omar frecă cu palma peretele casei (m-am cutremurat) apoi s-a șters pe pantaloni. - Arată ca niște urme de... gheare, zise el. - Adică o sculă? am întrebat. Ce-i aia urmă-de-gheară? - Nu - ca și cum scurmă vreaun animal. După care Omar tăcu. Dar nu știu cum s-a urcat animalul ăsta - sau ce-o fi fost - tocmai acolo sus. - Cine a locuit aici înainte? am întrebat. Poate e normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
citadelei, îmi găsesc în sfârșit grupul, care umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule de gătit butucănoase. Ce muncă, ce forfotă domnea la aceste cuhnii, ce trosnet de vreascuri încinse! Urmăresc, cu ochii minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de viață, e formată din două odăi și o tindă - o arhitectură extrem de simplă - cu un interior tradițional: mobilier frust, scoarțe pe pereți, stative de țesut, unelte de tâmplărie. Semnele prezenței unui spirit al literaturii, exprimate în cărți, fotografii sau scule de scris, sunt destul de vagi. Examinez împreună cu Nae Prelipceanu încăperile, traducându-i din rusă explicațiile ghidului. Un orgoliu de cultură mică, provincială, izolată de fluxul contemporaneității, emană din scenografia cu care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un adevărat „cuib de viespi”, drept cea mai dezunită, până la marginile mahalagismului cultural, dintre toate numeroasele emigrații din țările „mici” europene! Iar după anii ’90, aceiași „corifei” parizieni, care judecau meritele și creația după „dosar” în primul rând, preluând, vrând-nevrând, sculele cele mai primitive ale psihologiei politicii extremiste, au vrut să creeze același climat de „departajare” și în România, de astă dată, pe solul fizic și cultural pe care aveau privilegiul de a călca pentru prima oară și... de a publica
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vălul pe față al turcoaicelor La Brăila, moschee mihrab un fel de altar nimbar locul predicilor Brăila Când e închis Ionuț și Stratonic îl ajută să scape. Este un popă care vorbește rău românește și împreună cu dascălul lui îi aduce scule pentru fugă. Isaiia hoave A avut na puntețe Pe Mano-o-le. Aba nu brezale, bre! Lua pită ș-o frângea Și găsea ce-i trebuia! Simion Nicoară Manole Cristea Dămian Ionuț Manole și Nechifor și Gheorghe Tataru cad în prinsoare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copiii de casă, ca să rămâe singur. Cu doi cai din care unul al italianului Gritti (pe care acesta încălecase când la Mediaș cercase să scape în tabăra Moldovenilor. A fost însă ucis.). Pleacă, singur, trist, noaptea, pierde un cal cu scule și bani. După patru zile de rătăcire, zdrobit se culcă, și în timpul somnului și cellalt cal fuge. Singur, pe jos, în furtună și ploae, rămâne cu capul gol gugiumanul i-l răpiseră crengile spinoase ale codrilor. Patru zile n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lună din solda lui de 250 lei. Corpaci nu îngrijea de cai și a fost dat afară de la coloană. Eu m-am certat cu el, că de ce nu caută de cai, și maiorul ținea cu el până ce a văzut ce sculă îi Corpaci. Pe doctor îl chema Columb Neculai, era din Galați și era de treabă. Corpaci a fost la secția II. La a III-a era Popovici Neculai, învățător, care trăiește și azi și are 90 de ani în Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
echipei materialele necesare, le aduceam pe șantier, plecam la facultate și la ora 1000 când fugeam să văd cum merg lucrările, parte din materiale dispăruseră. Deși erau toți prezenți, nimeni nu știa cum au dispărut cuiele, vopselele, uneori chiar și sculele necesare. Mă supăram, procuram altele și mai Împingeam puțin lucrarea. Când au Început finisările, problemele s-au complicat mai mult. Era lipsă de muncitori. Întreprinderea Îmi oferea materialele necesare iar eu sămi plătesc mâna de lucru. Acceptam și această situație
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să-i mai acord nici o importanță În ultimele săptămâni. Am ajuns În sfârșit și la biserică și am organizat deplasarea participanților la local. Nu erau decât familiile, căci cununia la biserică a “fetei decanului” și a “băiatului directorului” Întreprinderii de scule din Pașcani, putea avea urmări destul de neplăcute. Dar În Iași toată lumea proceda la fel, spre deosebire de București, unde imediat ar fi fost alarmat c.c.-ul. Deși mai fusesem În ziua respectivă de câteva ori până la local, n-am trecut de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]