5,506 matches
-
ieșit din casă. Am martori... O gripă rebelă. ― Asta să i-o spui lu' mutu'! interveni Dom Matei. ― Soțul ei tocmai mă vizitase... ― Și i-ai zis pe nerăsuflate: "Căpitane, nevastă-ta ne înșală!" Așa-i? ― Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Până acum eu eram capul răutăților. ― Mutra nu te absolvă, papa, doar în filme ucigașii au figuri de-ți vine s-o rupi la fugă. Melania Lupii surâse tremurat: ― Încercați să vă gândiți la altceva. ― De pildă la Valerica, nu? Sculptorul urla de râs. Nefericita și-a atins scopul! Are în sfârșit un bărbat... ― Ești cel mai dezgustător individ pe care I-am cunoscut vreodată! ― Serios? Ia mai consultă-ți nițel carnețelul. Spune-mi, bătrâne, îți notai și ședințele de dragoste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă în sus și în jos. Iar în sus și iar în jos. S-a întîmplat și altă dată... Cu ani în urmă. Mă trezeam noaptea din cauza lor. Aprindeam lumina și... nimic. Sculptorul îl privi tulburat: " Într-adevăr ciudat! Eu simt pe cineva... O prezență constantă. El îl aude... Înnebunim!" ― M-am întrebat totdeauna, vorbi răgușit bătrânul, mă întreb și astăzi. Cine... Cine poate fi? Melania Lupu, lăsând mâinile să-i alunece pe lângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
călca el. Nu reușeam să-mi amintesc... ― E lemnul vechi, domnule Popa, mobila, parchetul... Bătrânul ridică privirea. Fața avea o expresie încordată. ― Ascultați! Îi aud! Au ajuns la capătul holului... ― Matei își înfipse unghiile în carne. " Bătrînul are halucinații, gândi sculptorul. Nu se auzea nimic. De-aș avea o sticlă cu whisky!" " Trebuie să-mi imaginez ceva care-mi face plăcere, gândi Melania Lupii, scotocind în fundul pungii după o fondantă. Am să-mi schimb toată garderoba. Lucruri sobre, distinse, nu prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu pot să mai cre..." Cristescu închise aparatul de radio și trase plapuma până la bărbie. Pe stradă trecea o mașină întîrziată. Lumina farurilor tremură o clipă pe faldurile perdelelor. Un mac roșu se aprinse scurt, desenând o pată de sânge. Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici ceilalți n-au înghițit nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac tânărul. ― Vom înțelege totul la timpul cuvenit. Sânt sigură. Acum trebuie să ne gândim la altceva. Sculptorul o măsură un timp: ― Altceva? Ce altceva?! ― S-ar putea ca mâine dimineață să ne viziteze din nou domnii de la Miliție. Tot mâine sosește și domnul Van der Hoph. Sîntem datori să rezolvăm în noaptea aceasta... ― Ce să rezolvăm? ― Oh
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înțeles mai de mult?! ― Vă comportați nechibzuit. Băgați de seamă că eu nu vă acuz pe dumneavoastră. ― Firește! Știi că eu n-am ucis. ― Nu știu nimic. ― Așa dintr-o dată? Până acum m-ai înnebunit cu ideile! ― Exagerați, domnule Matei. Sculptorul o măsură gâfâind. Mâna în care ținea țigara îi tremura. ― În regulă! Eu n-am ucis, dumneata n-ai ucis! Atunci cine dracu' a făcut-o? Explică-mi! Bătrâna își masa tâmplele. Nu răspunse. ― Explică-mi! urlă Matei. ― Nu trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi simt răsuflarea. ― Pentru că sînteți obosit. Dacă ați încerca să vă calmați... ― Cum dracu' ai reușit să ne aiurești? Sau o mai fi într-adevăr cineva... Simt o respirație ciudată... ― Copilării! Sîntem singuri. Tot atât de singuri pe cât pot fi doi oameni. Sculptorul se aruncă într-un fotoliu. Dinții îi clănțăneau: ― Valerica avea dreptate. Trebuie anunțată Miliția. Cu ce mă încălzesc banii dacă crăp sau o să înnebunesc? ― Vom fi și mai prudenți, domnule Matei. ― Prudenți! Stau nemâncat de trei zile, abia îndrăznesc să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a presărat otravă pe peria de dinți? ― Tîmpenii! Cretinul n-a murit în baie. ― Sigur că nu. A fost un simplu exemplu. Vreau să spun că domnul Popa se păzea, dar, trebuie s-o recunosc, nu era suficient de intuitiv. Sculptorul rînji: ― Dumneata ești în schimb pentru toți. Și mai bag de seamă că ești al naibii de curajoasă. Te îndopi fără grijă. ― Chiar n-ați observat? Părea sincer uimită. Arătă motanul: încerc totul pe Mirciulică. Numai după aceea mănânc. Dacă vreți, pot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pot să vi-l împrumut. ― Ce să-mi împrumuți? ― Motanul. ― Ca să-mi probeze romul? ― De ce nu? Mirciulică știe să bea. Totdeauna am fost de principiul că un strop de alcool n-are cum să-i strice și l-am învățat. Sculptorul ridică ochii în tavan. ― Ce oameni, domnule! Ăla, complet sonat, aude pași, asta... Gata! Eu unul m-am săturat! Las dracului totul și plec! Dar știu în aceeași clipă că nu va abandona. Glasul învăluitor al Melaniei Lupu însăila o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu voi mai trece niciodată. Dacă o ratez, am să-mi dau cu pumnii în cap toată viața. Fie ce-o fi!" Se uită la bătrână. ― O. K! Unde-l ascundem pe Popa? Melania Lupu își coborî pleoapele și zâmbi. Sculptorul ridică degetele. ― Pe Panaitescu l-am "sinucis", pe Valerica am îngropat-o... Se opri cu mijlociul în aer: Și-acum ce facem? Cum scăpăm de ăl bătrîn? ― Aveți vreo idee? ― Nu-mi cere și idei! E prea mult. Tot dumicatul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caraliii. Sîntem filați zi și noapte. ― Știu, domnule Matei. Unul dintre ei avea treabă azi cu un cauciuc. Îi rămăsese mașina în pană chiar vizavi de noi... Patru ore a durat reparația. Băgă încă o fondantă în gură, uitîndu-se la sculptor cu un aer vinovat. Dădea impresia că mănâncă pe furiș. Exclamă cu gura încleiată: ― Domnule Matei! Tânărul tresări, apoi un rictus lung îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei! Tânărul tresări, apoi un rictus lung îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
notați: camera 518. Puse mâna pe clanță, ezită câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează la dumneavoastră formalitățile pentru încheierea unei căsătorii? * Azimioară raportă: ― A telefonat locotenentul Ciobanu. Cristescu deveni atent. ― Și? ― Raportează că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc. ― Interesant... Am să trec să-l văd și eu. * Prin oblonul de lemn
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acela țeapăn, gândi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip... Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic... Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se citea deznădejdea. Pe a Melaniei Lupu, nimic. Văd că domnul Van der Hoph întîrzie, observă bătrâna cu o voce limpede, de cristal. Sculptorul tresări. ― Cine? Da... Întârzie. ― Asta nu înseamnă însă că ne-a abandonat. Tânărul tăcu. ― Nu mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se citea deznădejdea. Pe a Melaniei Lupu, nimic. Văd că domnul Van der Hoph întîrzie, observă bătrâna cu o voce limpede, de cristal. Sculptorul tresări. ― Cine? Da... Întârzie. ― Asta nu înseamnă însă că ne-a abandonat. Tânărul tăcu. ― Nu mă ascultați, domnule Matei! V-ați pierdut curajul, și zău n-aveți nici un motiv. " Curaj, auzi ca prin vis celălalt. Îmi închipuiam că dacă mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine sânt curajos. Sau la mare, dacă mă avânt în larg..." ― Am convingerea că vom reuși să facem față. Nu vă ascund că nu-mi place deloc apatia dumneavoastră. Ar putea atrage atenția în mod defavorabil. ― Mi-e greață, șopti sculptorul. Și n-am mâncat nimic... ― Vă pot oferi o ceașcă de ceai și un pișcot. ― Chiar așa tâmpit mă crezi? ― Vai de mine! Cum puteți... Matei îi aruncă o privire sălbatică și bătrâna amuți. Își lipi obrazul de blana moale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cunoscut. Melania Lupu îl privi neliniștită. ― Vorbeam despre domnii de la Miliție. Se vor interesa de prietenul nostru, iar noi nu sîntem deloc pregătiți. ― Mat inevitabil... Fără soluție... ― Nu-mi plac simbolurile, domnule Matei. De altfel, vă înșelați, există o soluție. Sculptorul ridică din umeri. ― Nu m-ar mira s-o fi găsit. Ce dracu' ascunzi în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mira s-o fi găsit. Ce dracu' ascunzi în dumneata? ― Vă e frică de mine? Bătrâna îi puse mâna pe braț. Matei sări ca ars și urlă: ― Nu mă atinge! Înspăimântată, Melania Lupu își duse mâinile la spate. ― Iertați-mă... Sculptorul tremura. ― Ești o ucigașă! Îl întrerupse zbârnâitul soneriei. Bătrâna duse degetul la buze. ― Am o singură rugăminte, domnule Matei. Încercați să dormiți. După aceea... Se opri în mijlocul drumului: ― Sper că mă pot bizui pe dumneavoastră. * "Mi-e egal, gândi Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că locotenentul Ciobanu își pusese toată fantezia la încercare pentru a desluși în silueta ciudată un aruncător de disc. Ceea ce ținea în mână părea o pălărie, iar poziția nu sugera nimic. " Oricum, reflectă amintindu-și de obiectele ovoidale din atelierul sculptorului, e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați. Melania Lupu, proaspătă, zveltă și elegantă, îi zâmbea îmbietor. Purta o rochie cenușie cu un cordon îngust de lac negru, iar din buzunar îi ieșea o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți să verificați... " Își bate joc de mine. E sigură... Foarte sigură. Sculptorul, desigur, doarme." Se uită în jur, căutând pachetul de țigări. Îl găsi, și aprinse una. ― N-am nici un motiv să mă îndoiesc de cuvântul dumneavoastră. ― Sînteți amabil. Nu fac decât să repet aprecierile vecinilor mei. Le-ați produs o impresie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Capul îl durea. O durere care-și deschisese pârtie de la rădăcina frunții peste creștet, până la ceafă. Acolo unde se tund incașii. Cineva umbla la clanță. Doru Matei șopti: ― Unchiul Alecu... Acum am să-mi amintesc. Melania Lupu aprinse lumina brusc. Sculptorul țipă și își duse mâna la ochi. ― De ce stați pe întuneric, domnule Matei? Sper că vă simțiți mai bine. Ați dormit aproape patru ore. Tânărul se ghemui în fundul patului. Tremura. ― Moartea! Vine moartea! Pleacă! Ai omorît-o pe Valerica... Și pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
duse pumnii la gură. ― Și unchiul Alecu care nu mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de ușă: De ce l-ai omorît? ― Așa trebuia, răspunse Melania Lupu cu o voce neașteptat de blândă. Credeți-mă, nu se putea altfel. Sculptorul icni. Pe față îi curgeau lacrimile. ― L-ai omorât pe Moș Crăciun! Nu ți-e rușine? ― Ba da. Mi-e rușine... ― Acum înțeleg! Are haina roșie... De asta nu se vede sângele... ― De asta nu se vede... repetă ca un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]