2,366 matches
-
inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul ultim, doctore, bombănea pacientul, rămas pe una din băncile din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat de spiritul apolinic, care semnifică armonie, seninătate, măsură, proporții, raporturi numerice. Grecii au considerat însă că Dionysos lăsând viața liberă în dezlănțuirile sale și amenințând neîncetat armonia apolinică, era necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă de linii de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
are rolul de a conferi acestuia valoare universală, și anume, de a ne induce fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
stări, dincolo de ființă și neființă. Amintim acea "lacrimă de pe obrazul veșniciei", cum a denumit Rabindranath Tagore templul iubirii Taj Mahal de la Agra, India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care o degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
stropea acum cea de-a patra cabină. Vergilică se foi nemulțumit pe bancă. - Dom’ Aulius, nu le mai puneți dom’le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să fie acu pe răbdare și seninătate. Cum semnează Wintris chestia aia și comisia o ștmpilează, cum se luminează valea! V-am spus, maestrul Pârțângău o lungește cât e cazul. - Știu, Vergilică, da eu nu mai apuc momentul. Pigasie mi-a spus că a venit sorocul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să stabiliți teme pentru fiecare întrunire, continuă Jake foarte zelos. Primul care ia cuvântul are un subiect anume, iar următorii îl vor dezvolta în funcție de propriile lor experiențe și trăiri. — Ne poți da un exemplu? se interesează Finn, continuând să scrie. —Seninătate. Toleranță. Felul în care putem face față vieții. Renunțarea la ideile preconcepute. Recunoștință. —Recunoștință? întreb eu suspicioasă. Toată povestea asta e cam siropoasă pentru gustul meu. Da, pentru că faceți parte din grup și ați avut curajul să încercați să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în Kew Gardens. E necesar să ne concentrăm asupra a ceea ce facem și să nu ne pedepsim pentru fanteziile noastre. Controlează-ți faptele și gândurile nepotrivite vor dispărea. Îmi face bine prezența lui Jake în mintea mea. Are ceva din seninătatea unui supraviețuitor. La un moment dat viața sa devenise un iad - a ars în flăcări, a părut să-mi sugereze - dar a renăscut din propria cenușă. Simt că pot să-i spun orice, deși n-aș face-o. Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alcoolului. Eu, dacă aș fi plecat așa, fără hartă sau busolă, m-aș fi simțit mult mai singură, pierdută într-o lume necunoscută, fără nimeni care să mă aștepte acasă și să-și facă griji pentru mine. A acceptat cu seninătate povara singurătății, n-a încercat să lupte într-un mod care ar fi putut înrăutăți situația. Nu știu cum a reușit să găsească o asemenea tărie. Trebuie să mai reflectez la asta. Când ajungem la Highbury Corner, Jake mă întreabă pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tuturor pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
comportament, cu gesturile, gândurile, trăirile : ,,Boala Îngerilor,,. Tot ce se petrecea Înăuntrul sau În jurul unui om care s-a născut cu această boală, indiferent de sex, educație, condiții materiale, era prelucrat și transformat de creier Într-o stare de bine, seninătate, lumină și o Încredere totală În cei cu care intra În contact. Antoniu era convins că Plăcințica suferea de această stranie boală, fără leac și fără dimensiunea realului. A venit În chip firesc, ca locuitoare a ghetoului, convinsă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui copilării. A plecat pe furiș, a dispărut În zori, lăsând pe cartea vișinie În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voi parcurge. Stiu că mă îndrept spre un drum ce mă va primi cu brațele deschise, sau poate va fi pe alocuri banal, gol și mut. Poate că voi întâlni multă gălăgie, agitație și puține cuvinte înțelepte, puțină liniște și seninătate. Voi încerca să înțeleg, să pun întrebări, să mă minunez sau să rămân tăcut în fața a ceea ce nu înțeleg. Indiferent ce va fi, voi merge mai departe. De fapt, sensul existenței mele este mersul mai departe, constant spre acea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spre Dumnezeu, iar acesta cere un efort continuu de purificare prin rugăciune, meditație, sacrificiu, efort. Pelerinajul te ajută să înțelegi mai bine acest drum ce-l ai de parcurs și chiar îl parcurgi mai ușor, cu plăcere, cu bucurie și seninătate interioară. Toate acestea le meditez în ritmul pașilor, același ritm alert pe care-l am mai mereu. Am constatat că dacă merg mai încet, mă dor picioarele și mă simt mai obosit. Nu întâlnesc pe nimeni pe drum, niciun pelerin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din biserică, mă gândeam că atât seminariștii noștri, cât mai mult preoți și călugări ortodocși ar avea ceva de învățat de la aceste călugărițe pentru modul lor de a se ruga. M-am întors apoi la casa surorilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de scumpa mea mama, care sărbătorea cum putea mai bine această zi, cel mai adesea prin pelerinaje la Cacica, și mă gândesc că ea mă privește acum din ceruri, ceea ce-mi aduce o mare consolare în suflet și o seninătate interioară care nu poate fi decât rod al Cerului. Cât de mult își dorea mama mea să meargă și în alte pelerinaje, să viziteze și alte țări și nu a putut. Domnul a chemat-o repede la Dânsul, împlinindu-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu este o evidență clară, vizibilă și palpabilă, pe care să o pot încadra în tiparele gândirii mele, dar îl simt ca o forță în eforturile mele, dându-mi putere și curaj de a merge înainte, îl simt ca o seninătate și liniște interioară în mersul meu de fiecare zi, îl simt ca o lumină ce mă face să pot vedea dincolo de scoarța lucrurilor și să le percep frumusețea lor cuceritoare. Nu găsesc altă explicație pentru tot ce simt în mine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mele așa de grele și urâte ce m-au apăsat așa de tare în fața bisericii cu ușa încuiată? Iar câinele acela o fi un simbol al diavolului? Imi continui drumul îngândurat și încercând să mă gândesc la altceva. Cu timpul, seninătatea mi-a revenit în suflet și așa, înainte de amiază am ajuns la Marciac, un orășel cu o piață centrală dreptunghiulară, unde pe o bancă, lângă peretele unui magazin alimentar servesc masa de prânz, adică o bucată bună de cașcaval primită
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
singurul lucru ce-l înțeleg acum: solidaritatea cu acești suferinzi. Suferința, mai ales a celui nevinovat, nu o voi înțelege niciodată, și mă rog lui Dumnezeu să nu mă lase pradă disperării sau revoltei împotriva cerului, ci să-mi dea seninătatea și încrederea pe care o văd, o simt în rugăciunea acestor mulțimi. Mă simt atât de mic și incapabil să înțeleg de ce atâta suferință. In zare îl văd pe Cristos cel Răstignit și în cealaltă statuie, pe Mama lui, rugându
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de urmat pentru a spera ascultarea acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor bolnavi și a tuturor bolnavilor lumii, și împreună cu ei, să mă rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în Dumnezeu și încrederea în El) vor salva și spiritul meu. Lourdes, loc al Fecioarei neprihănite, loc al speranțelor în mai bine, loc al suferințelor oferite în rugăciune lui Dumnezeu, loc al miracolelor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor bolnavi și a tuturor bolnavilor lumii, și împreună cu ei, să mă rog mereu lui Dumnezeu și Mamei sale, așa cum îi văd acum pe ei că se roagă, cu seninătate și încredere. Da, valorile spiritului (seninătatea trăirii în Dumnezeu și încrederea în El) vor salva și spiritul meu. Lourdes, loc al Fecioarei neprihănite, loc al speranțelor în mai bine, loc al suferințelor oferite în rugăciune lui Dumnezeu, loc al miracolelor, inimă spirituală mariană a creștinătății catolice
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trebuie să ajungi parcă este mai departe decât este menționată pe hartă sau în ghid. Este același exercițiu repetat al luptei cu propriile limite, al răbdării, al transformării suferinței în putere care te împinge mai departe, mereu înainte, cu o seninătate interioară ce crește proporțional cu suferința fizică. Are loc o metamorfoză greu de înțeles și mai greu de explicat. Confruntarea cu limitele și suferințele proprii se transformă în energie ce-ți alimentează motoarele și te face să mulțumești cerului pentru
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această seninătate a Măriei avea să-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl priveai de galeș și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
priveai de galeș și cu cât subînțeles... Te Înșeli amarnic! riposta Maria, plină de furie. Discutam despre cele ce trebuiau făcute pentru Îngropăciune, tu fiind pierdut În aburii alcoolului și nelipsit de lângă sticlă. O să am grijă să-ți Îndepărtez această seninătate perversă de pe chipul tău drăgălaș... și o să văd atunci cum o să mai apari În fața amicului Dorel. Maria a Încercat din răsputeri să-și vadă de gospodărie și de creșterea fiului lor, Daniel, care se făcuse un năzdrăvan pe cinste și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nebunie să faci “ordine” Într-o”turmă atât de mare” și atât de variată ca și gândire. Și totuși, oameni de calitate, verticali, rafinați, pot crea propriile “cercuri” și legi... unde să poată cugeta În voie și să privească cu seninătate către viață. Asta ar fi posibil, dacă ar exista o dorință puternică și adevărată! Din păcate, nu există! În fiecare ființă zace un “mare egoist” care vrea supremația, vrea locul din fruntea bunăstării, dorind să privească peste umăr cu superioritate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]