4,941 matches
-
de lucru. Da’, știți, credem cu toții - și eu cred - că s-ar putea să nu vă țineți de cuvânt, fiindcă oricum nu suntem decât niște muncitori. — Ia să vedem, răspunse Kanbei, de ce și-ar încălca făgăduiala un om cu reputația Seniorului Hideyoshi? De fiecare dată când cărați câte un sac de nisip, primiți câte o fâșie de bambus marcată, pe care o puteți schimba contra plată seara, nu-i așa? — Da, Înălțimea Voastră, primim noi fâșiuțele de bambus, da’ nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe urmă, putem să bem sake, să ne plătim datoriile și să cumpărăm oarece straie noi pentru nevastă. Da’ dacă suntem plătiți numa’ cu promisiuni, nu putem să mai punem osu’ la treabă. — Ei, sunteți destul de greu de înțeles. Armata Seniorului Hideyoshi și-a făcut un principiu din a stăpâni cu bunăvoință și până acum nu a comis nici un act despotic. De fapt, de ce anume aveți a vă plânge? Cei cinci muncitori râseră cu răceală. Unul dintre ei spuse: — Înălțimea Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de nimica. Numai plătiți-ne cât am câștigat. Nu ne putem umple burțile cu hârtii vechi și bilete de orez. Și, mai important decât atât, cine ne va da bani adevărați pentru hârtiile alea bune de nimic, în ziua când Seniorul Hideyoshi o să piardă? — Dacă asta era, n-aveți nici un motiv de îngrijorare! — A, da’ ia stați. Ziceți că veți învinge și dumneavoastră și toți generalii dumneavoastră v-ați pus viața miză în jocu-ăsta, da’ eu n-aș pune nici juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine ar fi să lucrați toți repede și bucuros, cu soțiile și copiii voștri, sub administrarea Domniei Sale. Dacă sunteți delăsători sau lacomi, nu veți face decât să întârziați sosirea zilei pe care o așteptați cu atâta nerăbdare. Armata expediționară a Seniorului Nobunaga nu va fi înfrântă de clanul Mori. Oricât de mare e provincia stăpânită de Mori, este osândită să cadă. Nu fiindcă Mori ar fi un clan slab, ci datorită marii mișcări a timpurilor. Înțelegeți? — Da, răspunseră muncitorii. — Atunci, veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră. Cu toții vă aflați într-o situație jalnică. Ați fost conduși pe căi greșite de câțiva oameni răi. Așa a declarat Seniorul Hideyoshi; și, ca să munciți cu toții fără alte gânduri în minte, a poruncit să vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are importanță dacă e unul dintre soldații de la castel sau un trimis al clanului Mori. Seniorul Hideyoshi trebuie să-l interogheze pe acest om cu mare atenție. Comandantul gărzilor îl trimise pe captiv la Muntele Ishii. — Cine e omul acesta? întrebă Hideyoshi, ieșind pe verandă. Vasalii țineau lămpi de o parte și de alta a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la noi, cei de aici, iar cuvintele dumneavoastră sunt pline de bunăvoință. Dar Castelul Takamatsu este acum pivotul provinciilor din apus, iar căderea lui ar însemna, cu siguranță, sfârșitul clanului Mori. Cu toții am primit favoruri de la clanul Mori, de pe vremea Seniorului Motonari, și nu există nici o persoană aici care să-și prelungească viața fie și numai cu o zi, vânzându-i inamicului cântecul victoriei. Suntem pregătiți ferm pentru un asediu și hotărâți să murim, odată cu castelul. În scrisoare, Muneharu încuraja efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori îngenunche în poziție cuviincioasă. Simțind cât de profundă era bunătatea lui Hideyoshi, se înclină cu cel mai adânc respect. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori îngenunche în poziție cuviincioasă. Simțind cât de profundă era bunătatea lui Hideyoshi, se înclină cu cel mai adânc respect. — De asemenea, cred că în statul major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit Ekei. Ekei din Ankokuji. Într-adevăr, stăpâne. — Nu l-am mai văzut de mult. Transmite-i, te rog, și lui, complimentele mele. De îndată ce mesagerul plecă, Hideyoshi se întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui, complimentele mele. De îndată ce mesagerul plecă, Hideyoshi se întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
combinate ale lui Mori Terumoto, Kobayakawa Takakage și Kikkawa Motoharu sosiseră. Sunase ceasul! Cucerirea vestului se putea realiza dintr-o singură lovitură. Hideyoshi dorea să-i arate acest grandios spectacol lui Nobunaga și era convins că prezența în persoană a seniorului său avea să garanteze o victorie monumentală. „CAP DE KUMQUAT!“ Cetatea Azuchi devenise centrul efervescent al unei noi culturi. Cetățeni cu îmbrăcămintea viu colorată îi populau străzile, iar strălucirile aurii și albastre ale donjonului de la castel păreau brodate cu verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în același timp. Nobunaga se pregătea să primească un oaspete însemnat. Dar cine, se întrebau oamenii, putea fi atât de important? Omul care sosi la Azuchi în cea de-a cincisprezecea zi din Luna a Cincea nu era altul decât Seniorul Tokugawa Ieyasu din Mikawa. Cu nici o lună în urmă, Nobunaga își făcuse întoarcerea triumfală din Kai, prin provincia Mikawa a lui Ieyasu, așa că s-ar fi putut spune că Seniorul Ieyasu nu făcea altceva decât să-i întoarcă vizita. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cincisprezecea zi din Luna a Cincea nu era altul decât Seniorul Tokugawa Ieyasu din Mikawa. Cu nici o lună în urmă, Nobunaga își făcuse întoarcerea triumfală din Kai, prin provincia Mikawa a lui Ieyasu, așa că s-ar fi putut spune că Seniorul Ieyasu nu făcea altceva decât să-i întoarcă vizita. Aceasta, însă, era în interesul vădit al lui Ieyasu; treceau printr-o epocă de schimbări esențiale și nu era momentul să neglijeze viitorul. Astfel, deși rareori se întâmpla ca Ieyasu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în provinciile apusene, să ajute la pregătirea unui extravagant banchet de trei zile. Unii se întrebau, cu voce tare, de ce îi oferea Nobunaga o primire atât de opulentă lui Ieyasu, care era cu opt ani mai tânăr decât el și senior al unei provincii ce fusese, până nu demult, mică și slabă. Alții ripostau că nu era nimic ciudat în toată povestea. Alianța dintre clanurile Oda și Tokugawa dăinuise timp de peste douăzeci de ani fără suspiciuni, încălcări de acorduri sau conflicte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vremuri ale trădărilor și ale luptelor feudale pentru putere. Un al treilea grup era de părere că motivul evenimentului nu consta într-o chestiune atât de măruntă cum ar fi fost compensarea ospitalității lui Ieyasu. Aceștia susțineau că, pe viitor, seniorul clanului Oda avea să realizeze fapte mari. Apusul era o rampă pentru cea mai sudică insulă japoneză, Kyushu, iar de acolo, spre țările bogate din Mările Sudului. Dacă era vorba ca Nobunaga să izbândească în a le cuceri, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o realitate. În timpul festinului, Ieyasu își exprimă gratitudinea simțită din adâncul inimii pentru atenția pe care i-o arăta Nobunaga, dar, când și când, simțea că lipsea cineva și, în cele din urmă, îl întrebă pe Nobunaga: — Nu era însărcinat Seniorul Mitsuhide cu acest banchet? Ce i s-a întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua și nici ieri, la spectacolul Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele mai rafinate ingrediente și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând, supraveghindu-și vasalii și pe bucătari. Acum, mai că nu-i venea să-și creadă urechilor. Alergă surprins și se prosternă la picioarele seniorului, explicând că mirosul neplăcut nu era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. — Nu-mi veni cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
confrunta cu acea situație dificilă se revărsă într-un ofat inconștient de ușurare și se întrebă: „Oare există pe lumea asta și alți oameni atât de dificil de înțeles? Ce-ar putea face cineva pentru a se potrivi cu temperamentul seniorului meu? E atât de greu de mulțumit.“ Dacă ar fi putut lăsa la o parte natura absolută a relației dintre senior și vasal, vorbind cinstit, l-ar fi criticat pe Nobunaga. Mitsuhide fusese înzestrat cu facultăți critice mult mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și alți oameni atât de dificil de înțeles? Ce-ar putea face cineva pentru a se potrivi cu temperamentul seniorului meu? E atât de greu de mulțumit.“ Dacă ar fi putut lăsa la o parte natura absolută a relației dintre senior și vasal, vorbind cinstit, l-ar fi criticat pe Nobunaga. Mitsuhide fusese înzestrat cu facultăți critice mult mai presus de ale omului de rând și numai datorită faptului că Nobunaga îi era stăpân rămânea precaut și, în fond, speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii sunt ocupați cu aruncarea produselor pe care trebuia să le folosim la banchet și cu pregătirile pentru neașteptata plecare. — Vino cu mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace. Părea să se îndemne singur, înainte de a-i pieri hotărârea. Masataka arăta fâstâcit. — Astă seară, când v-am întrebat ce voiați să faceți, m-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândit să s-ar fi putut să doriți să mergeți la castel, tocmai pentru acest motiv. Dar n-am avut timp, cu porunca neașteptată a Domniei Sale. Iar apoi ați spus că aveam să plecăm fără a-i saluta nici pe Seniorul Nobunaga, nici pe Seniorul Ieyasu. Acum, toți vasalii și ajutoarele s-au apucat de curățenie. Vă pot ruga să așteptați puțin? — Nu, nu. N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi putut să doriți să mergeți la castel, tocmai pentru acest motiv. Dar n-am avut timp, cu porunca neașteptată a Domniei Sale. Iar apoi ați spus că aveam să plecăm fără a-i saluta nici pe Seniorul Nobunaga, nici pe Seniorul Ieyasu. Acum, toți vasalii și ajutoarele s-au apucat de curățenie. Vă pot ruga să așteptați puțin? — Nu, nu. N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre intrare. În camerele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a-i fi fost expusă rușinea în fața întregii națiuni. O asemenea umilință în public era insuportabilă pentru oricine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior Mitsuhide, plecați? se interesă omul. — Încă nu. Mă gândeam să mai trec o dată pe la castel, să-i salut pe Domnia Sa și pe Seniorul Ieyasu, apoi să plec. — Seniorul Nobunaga era îngrijorat că s-ar fi putut să vă vină ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]