22,588 matches
-
zdruncine. Totul merge ca pe roate când ai mangoți. Când nu-i mai ai, ești bun de aruncat la câini. Când te plimbi ca un rege prin speluncile de la marginea orașului sau ca un prinț prin cele din centru, ai senzația că totul în jurul tău e marfă. Cum începe să fluture vântul prin buzunare, cum lumea se face urâtă și dușmănoasă, începi să înveți că doar puterea banilor sau a pumnilor contează în lumea aceasta. Prietenii care până mai ieri te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apropierea treptată de celălalt, cu grija de a nu stârni frica ce ne obligă să punem masca, să ne însingurăm în propriul nostru trup, căutarea firelor care leagă cele două ființe-trupuri în una singură, atingerea fiecărui milimetru de piele, descoperirea senzațiilor cu uluire și bucurie, înaintarea treptată spre voia și așteptarea celuilalt, până când cele două trupuri se contopesc unul în altul, până când auzi cum sângele tău curge în trupul celuilalt, până când cele două trupuri ard într-un rug de plăcere și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce cedările celorlalți ni se par firești, bunuri pe care le merităm. Mâinile lui Alex alunecă peste trupul ei desenându-i silueta într-un arc de uimire. Azi pare atât de uimit... Are senzația că doar azi o vede pentru prima oară. Are un fel de duioșie pe care nu a simțit-o până acum. O strânge în brațe cu un fel de grijă. "De ce am impresia că ți se destramă sufletul"? Apoi, pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului este o senzație culturală sau este o trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului este o senzație culturală sau este o trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului este o senzație culturală sau este o trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului este o senzație culturală sau este o trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație deplină a nimicului în sens profund heideggerian, nu știe dacă senzația nimicului este o senzație culturală sau este o trăire universală, ea trăiește senzația nimicului ca pe ceva total, nimicul pe care îl trăiește cu atâta intensitate și atât de dureros îi spune că ea nu are ce căuta în această lume Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu care să-și panseze pielea jupuită, care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea, că organismul începe să i se surpe. Are senzația că plutește, că timpul curge cumva înapoi, ar vrea să danseze cu el pe plajele însorite ale Greciei... Zâmbește strepezit, nu mai e la modă să mori din dragoste, sună ca în japoneză, lumea trăiește la suprafață, de o vreme
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se ia peste picior, numai că râsul îi cade în călcâie de fiecare dată. Stă întinsă pe pat cu simțurile răvășite, imaginea lui Alex i se dilată în creier, se strecoară în fiecare celulă a corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație nesfârșită de greață. Nu mai poate suporta această sfâșiere lăuntrică, îi vine să-și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dilată în creier, se strecoară în fiecare celulă a corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație nesfârșită de greață. Nu mai poate suporta această sfâșiere lăuntrică, îi vine să-și ia lumea în cap, înțelege că e complet manipulată, dar nu se poate opune sentimentelor care îi devastează ființa. L-a sunat să-i spună că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după un astfel de concert, întotdeauna se simte mai tânără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu frunze dantelate, cu inflorescențe compacte ca acelea de liliac. Înainte să aterizez în Sydney, la începutul verii australiene, primul lucru care m-a impresionat au fost aburii mov presărați printre casele multicolore, răspândite pe mii de kilometri, dându-mi senzația de vis dens, ceea ce vedeam nu putea fi real, zburam de o jumătate de oră deasupra orașului și acesta nu se mai termina, eram atât de jos încât distingeam mașinile pe străzi, ca niște cutii de chibrituri, mișunând într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nesfârșite de oraș, cu pete mov presărate printre case. Atunci am aflat că acele pete mov sunt coroanele geacarandei mov, unul din cei mai spectaculoși arbori australieni, folosiți de australieni până la dezmăț. Mă bucuram să intru într-o lume mov, senzația de vis a celor douăzeci și două de ore de zbor se prelungea și la contactul cu pământul. Îmi amintesc, tot ca prin vis, de călătoria dintre aeroport și cartierul unde aveam să locuiesc pentru o vreme, o călătorie printr-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a așezat din nou lângă trupul uscat al Mariei, cu fața la bolta de piatră a peșterii și a simțit un fel de mireasmă ce se împrăștia din trupul acesteia. Deci Maria a iertat-o. Era semnul că a iertat-o. Senzația de bine e tot mai stăruitoare, se ghemuiește în această plapumă moale și caldă, se întoarce pe o parte și se uită spre pian. Stă încremenit la locul lui. Închide ochii, se gândește la mama ei, la stareță, la celelalte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Manly, de departe văd femeia statuie cum își flutură mâinile în semn de răspuns. Feribotul mă duce la plaja din Manly. Îmi place această plajă fiindcă este departe de centrul Sydney-ului, în centrul orașului sau pe plajele din apropiere am senzația că toată lumea mă cunoaște, e o mare prostie, de aceea plec la Manly. Sunt hotărâtă să mă bucur de fiecare clipă, atât cât voi sta în Australia. Transportul în comun în Sydney e foarte scump, unii români stau din '56
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
felul de oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat al lui Alex, trupul gol lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere, senzația ei de vomă, îi întoarce spatele, el o îmbrățișează, mușchii i se contractă dureros, el o mângâie pe păr, sare din pat și intră sub duș, îi vine să urle ca o fiară, dă drumul la apă la maximum, deschide
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea ar fi vrut să-l lovească. Rafira privise scena ca pe una neavenită, dar nu reacționase în nici un fel. Ina continuă: - Rafira dragă, cineva... povestea aceasta e mai lungă... Stăpânindu-și cu greu lacrimile, la pronunțarea fiecărui cuvânt, având senzația că rana din sufletul ei se adâncește, Ina spuse plină de emoție: Draga mea Rafira, o femeie rea, cu inima otrăvită, ne-a schimbat copiii în maternitate. Înțelegi? Și, nemaisuportând lacrimile care-i podidiseră obrajii, încercă să le șteargă, apoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al deznădejdii. Dar nu m-am lăsat răpus, slavă Domnului, și am devenit absent la provocările lumii imunde, preocupat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
română, respectiv „Radio Londra” și „Vocea Americii”, ale căror ascultare și comentare erau interzise, fiind considerate de regimul comunist antipopulare, chiar subversive. Domnicuța n-avu de lucru și începu a organiza șezători cu vecinele de pe Topliță, ahtiate după știri de senzație: Maria lui Toader Axinte, Parașchița lui Costea Preutescu, Aurelia Ilie, Rahila Badale a lui Gheorghe a lui Costan, Weberoaia, Ghibisoaia, neputând lipsi bunica mea Catrina. Reuniunile se țineau lanț, până când s-au zvonit peste tot și a intrat pe fir
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de sărbătoare. Sala mare, dotată cu patru sute de scaune, a avut pe scenă vedetele la modă pe atunci: Sofia Vicoveanca, Angela Moldovan, Ionel Miron și Alexandru Jula, Mihai Constantinescu, Dan Spătaru îbeat turtă), Margareta Pîslaru, Corina Chiriac. O atracție de senzație a stârnit sosirea, într-un vagon de cale ferată, a Omului cu cap de bou, spectacol ținut cu casa închisă, multă lume curioasă așteptând afară să vadă „monstrul”. Eu cu amicii mei de peste linia ferată l-am văzut ziua, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]