7,518 matches
-
taxi care să-i ducă până în centru, lângă piața Grivița Au ajuns și au intrat în salonul mare, unde seara concerta o formație de muzică populară. Au evitat bufetul și sala de autoservire. Acolo venea toată lumea prinsă de foame, de sete sau de căldură prin piață. În salon erau doar câteva persoane. Era liniște și răcoare. Cum cei doi aveau nevoie de discreție, acesta era locul ideal pentru scopul întâlnirii lor. Au ales un loc mai retras și au început să
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
hoinari. Lasă copacii, crească în lună, tu cară-ți sacii, nu da arvună, duhul e beat, prin fragi și mure, sânii-s pietroși, fesele dure. Fluturi -mirese, visele mele, nălucile morților- minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de o portală, profesorul își amintea de școala unde o iubise pe Lala, lăcașuri vechi de rugăciuni, spitalul, plimbarea pe ultimul drum, spăimoase lătrături, zăvozi, , vechili, vânători, boieri, voievozi, fete cuminți, mai roșii-n
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
creații precum universul abordat, raportul dintre narațiune și narator dar și statutul receptorului. În aceste specii mesajul nu e atât informativ sau educativ cât mai ales afectiv trădând nostalgia copilăriei cu bucuria de viață pur și simplu cu receptivitatea și setea de a trăi intens, cu asumarea realității că sens al existenței. Un asemenea mesaj se desprinde din cărticica „Întîmplări hazlii cu o nepoțica povestite de bunica “ a sciitoarei Titina Nica Țene, apărută la editură “Ecou Transilvan “ 2014. Într-o prezentare
CĂRŢILE COPILĂRIEI ÎNTÂMPLĂRI HAZLI CU O NEPOŢICĂ POVESTITE DE BUNICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365494_a_366823]
-
doar miercuri, vineri și duminică ești liberă. - Am înțeles, la revedere domnul Mircea, la revedere, doamnă. Rămași singuri, până s-a schimbat mama sa și a trecut să pregătească prânzul, Mircea a scos o bere din frigider și, golind cu sete un pahar, a mers să lase bagajul în camera lui și să revină la ținuta abordată de dimineață. Și-a aranjat noua achiziție pentru voiaj în debaraua în care își avea pregătite tot ce-i trebuia pentru turism și campare
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
cuptor văzduhul, Pământul dogorește, arde, crapă Priviți cum păsările își dau duhul, Cum curge piatră-n râuri și nu apă, Cum se topește materia curgând Ca fonta într-o șarjă infernală, Cum căprioara, din foc de soare bând, Moare de sete grea, universală... Cum frunzelor le fierbe seva-n teacă Și iarba ca cenușa dogorește, Cum apa-n ochi și în fântâni ne seacă... Dă Doamne ploaie de ne umezește! Blestemele de apă le ridică, Ce le-am luat asupră-ne
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]
-
Cum frunzelor le fierbe seva-n teacă Și iarba ca cenușa dogorește, Cum apa-n ochi și în fântâni ne seacă... Dă Doamne ploaie de ne umezește! Blestemele de apă le ridică, Ce le-am luat asupră-ne, uscați De sete și de foame și de frică, Dă Doamne, apă, cu apă să ne bați, Nu cu blestem de vrajbă și de ură De trădători și hulitori ce scapă! De ce păcatul lor murdar de gură Să îl plătim tot noi, cei
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]
-
07 august 2012 Toate Articolele Autorului Sub pietre, ferite de soare, Sunt taine-n adânc de izvoare Și cântec de blonde fecioare Pe lacrimi purtat, înspre mare. Sub pietre, izvoare agale Așteaptă sărutul în cale, Să stingă, șerpuind la vale, Setea, arzând buzele tale. Referință Bibliografică: Sunt taine-n adânc de izvoare / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUNT TAINE-N ADÂNC DE IZVOARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365566_a_366895]
-
aripa cum se zbate În dorul zborului ceresc. Spre care zări, în ce limanuri, Din vise, mâine, m-oi trezi? Voi bate pe la care hanuri Să cer un adăpost de-o zi? În șipot oare ce licoare Mi-ar stinge setea ce mă arde? Ce moaște-mi vor șopti-n ulcioare Triste soarte și bastarde? Dar lasă-mi brațul înspre tine, Din boltă să aleg o stea. Țărâna, strâns, mai tare ține, În chingi, necutezanța mea. La harpă astăzi cântă îngeri
DUREA, DE NU S-AR FI NĂSCUT...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365565_a_366894]
-
duceau cofițele cu apă sau cu lapte pe care le purtau deasupra capului. Apa de băut era păstrată în casă într-o așa numită doniță, un fel de găleată lucrată din lemn și care avea un capac. Când mi-era sete trebuia să aștept ca mama sau servitoarea să umble la doniță și să-mi umple cana cu apă. Rufele se spălau, îmi amintesc, și am și o fotografie, într-o copaie din lemn, lucrată și ea cu măiestrie, care folosea
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
citit acum câteva zile în presă despre un caz foarte trist; oameni care trăiau ușa în ușă cu persoana respectivă nu au știut că alături de ușă lor a avut loc o tragedie: o bătrânica fără familie, fără prieteni, murise...de sete. Este o tragedie care ne îngrozește însă care arată cât de reci am devenit, noi oamenii, unul față de altul! Fiecare își vede numai propriul interes și uită că alături de el mai exista și alte persoane , care poate au nevoie de
SINGURĂTATEA...DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365018_a_366347]
-
că ești o doamnă vreau să-mi dai, în podul palmei, roua ochilor tăi blânzi. să îmi spăl în toamna vieții de păcate azi obrazul, iar cu restul, de-mi rămâne, să-l păstrez, să îl beau mâine. nici de sete, nici de foame, ci ca semn de-nchinăciune, când voi ține pe genunchi negrăita rugăciune, roua ochilor tăi blânzi, ca o sfântă-mpărtășire. Referință Bibliografică: cât nu este încă toamnă... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 987, Anul III, 13
CÂT NU ESTE ÎNCĂ TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365026_a_366355]
-
de laturi, iar doi oameni stăteau pe marginea colimvitrei și scoteau apă cu o cană de lemn. Și am inceput sa rog pe unul din ei zicand-i: - Ai milă, frate, si dă-mi puțină apă că mă sfârșesc de sete ! Dar n-a vrut să-mi dea. - Dă-i puțină apă, i-a spus celălalt. - Să nu-i dăm, i-a răspuns, că-i un leneș și nu se îngrijește de mântuirea sufletului lui ! - Da, intradevar, a spus celălalt, este
LIVADA DUHOVNICEASCA (6) de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365029_a_366358]
-
boabele curate și inima-i un cântec ce-așteaptă să îmi vii: să dai licori de perle prin suflet strecurate c-aștept, iubire, semnul în toamnele-mi târzii Voi prinde-n cerul gurii lumina lor perlată și voi sorbi cu setea atâtor nopți de vis și, în silaba zilei cu boaba atârnată, voi deveni aroma cuvântului nescris. Să-mi dai din firea blândă a cerului din tine cuvântul ce deschide o poartă de mister: o voi purta în cântec spre ziua
NIMIC ALTCEVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365044_a_366373]
-
de roua pe veșmânt candoare, iubire, încântare. Peste văpăi verdele se transformă în albastru muntele se unește la zenit spațiul se încurcă cu un astru iar timpul a trecut și a venit. Chiar și statuile sunt mutilate de timp iar setea se lasă cu greu îmblânzita, peste perdeaua de foc doar gândul unit iubirea ne doarme în dor de o clipă. Îmbrac cuvântul, cuvantul adoarme la clipă năvalnica pe care-o aștept, pun haină de somn peste această iarnă și aștept
IUBIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365057_a_366386]
-
de un miros fără de seamă de urât. Acolo era un bărbat cu o ținută de sfânt. Acesta mi-a arătat trupurile stricate și mi-a zis: - Iată, acesta e trupul unei femei, iar acesta este trupul unui bărbat. Potoleste-ti setea cum vrei și cât vrei. Dar ia aminte de căte nevoințe vei fi lipsit pentru o astfel de plăcere. Vezi pentru ce fel de plăceri vreți să fiți lipsiți de Împărăția Cerurilor? Cât de nenorocita e viața omenească! Pentru plăceri
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
SIMPLU...PUȘA Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 1003 din 29 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano. Câți dintre noi credem asta după ce ne îmbrăcăm haina Omului Mare? Prinși în vârtejul lumii nebune în care banul este stăpân, uităm de dragostea adevărată, uităm să
ŢARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEŞTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUŞA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365114_a_366443]
-
iar pentru micii soliști două cărți cu cântece pentru copii: Vine carnavalul și Cântece pentru copiii de grădiniță. Părinți, bunici, copiii, voi Oameni mari și Oameni mici, întoarceți-vă la izvorul limpede și curat din adâncurile ființei și potoliți-vă setea idealurilor voastre de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune, alături de Elena Cesar von Sache și editura Ecou Transilvan Cluj Napoca în 5 octombrie 2013, la ora 16, la Cazinoul din Parcul Central, Cluj-Napoca. Vă vor aștepta cu ultimele trei cărți
ŢARA FERICIRII ÎN LUMEA POVEŞTILOR STRĂBUNE, SAU SIMPLU...PUŞA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365114_a_366443]
-
părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
profund observa marele gânditor și martir creștin, Mircea Vulcănescu, omul de astăzi, „știindu-și zilele numărate, încearcă totuși să le înveșnicească cu patima deznădăjduită a celui fără apărare, a cărui moarte de tot nu este decât amânată“. El are o sete de concret, de posesie maximă, „are o tentație demiurgică și crede în întâietatea faptei, își caută mântuirea prin faptă, încearcă să-și organizeze viața de aici printr-o făptuire metodică și rațională“. În lupta lui după fericirea pământească, omul de
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
în opera sa minunată. Ne-a lăsat jurnalul călătoriei sale pe pământ, cu amintiri și clipe din cei 79 de ani ce-i purta în privire. Ba nu, îi purta doar în acte, căci în ochii săi se citea încă setea de viață, pentru că era veșnic flămând de aventură și frunziș de stele. Drumul său va continua acolo, sus, printre îngeri, printre doruri adunate aici, pe meleagurile brăilene și trimise acolo în nopțile când luna, ba râdea ca un câine turbat
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
curu’gol, / pe un nor... (p. 9). Mai la vale de-aceste texte ale „deschiderii“ dialogurilor lirice zaharian-țârliene, interesantul erou al poemelor, ivit ianusbifrontic, prin „sudură în oglindă“ a jumătăților Androginului, „jumătatea-înger“ și „jumătatea-înger[iț]ă“, își arată irepresibila-i sete de ludic, participă la o serie infinit-cotidian-cosmică de evenimente. Ea-El / Eroul Liric „se împiedică de vise“, se joacă de-a metafora, dar inventează și «un joc în doi», cu interdicția de-a se rosti te iubesc (p. 11), spre a
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
proaspete penitenciarului iar acesta va asigura fermei forță de muncă feminină. Atât cât a mai putut rămâne feminină. Un mic amănunt a fost omis în acel contract - cine va căra gălețile cu apă printre deținute, pentru ca acestea să-și potolească setea. După lungi discuții, conducerea fermei este convinsă să își asume rezolvarea acestei probleme. Șefii mai mici primesc dispoziții în acest sens. În câmp, discuțiile se reiau. Reprezentanții penitenciarului refuză din capul locului ca de această treabă să se ocupe un
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
vede proprii copii mari jucându-se pe șanț, socru-său venise în chip de strigoi la geam noaptea și bătea în stâlpii casei, era mut, ieși Gigeo, afară și dă-i apă, îi zicea Abel, i-o fi și mortului sete. Primise el oare scrisoare de acasă că a murit socru-său sau visa, cu ochii deschiși, Doamneeee cine are noroc areee, așa m-am trezit în casă la o hazaică, probabil româncă din Tighina măritată prin acele locuri, voda, voda
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu sete Pân’ rămase locul gol... Iute se-ntoarse omul Bucuros la el în pat Și dormi până când zorii Din somn mi l-au deșteptat... Treaz fiind, dădu pe față Cu apă de la izvoare Și plecă ca să grijească Cele turme de mioare
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
lumea terestră, iar scopul omului este acela de a-și clădi fericirea în acest cadru limitat. De aceea, el făptuiește, construiește, cercetează, scrutează universul întreg pentru a-și crea confort și bunăstare sau, pur și simplu, pentru a-și satisface setea de cunoaștere. În toată această căutare, manifestă dinamism și consumă multă energie. Este o făptuire care îi sporește încrederea în sine, care îl face să se simtă puternic și important. Și totuși, întregul dinamism al omului zilelor noastre nu îi
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]