3,605 matches
-
tema Log (vezi antroponimele Log, Logul) cu sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și pe cea oficială, influențată de maghiară (cu -u), varianta populară fiind accentuată pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă, greu de acceptat științific); sl. lug, „mlaștină“ + sufixul -os
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și pe cea oficială, influențată de maghiară (cu -u), varianta populară fiind accentuată pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă, greu de acceptat științific); sl. lug, „mlaștină“ + sufixul -os (din nou formație hibridă); magh. lugas, „umbrar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
curînd, statul independent vecin, Republica Moldova. Rîul Moldova izvorăște din Bucovina și se varsă în Siret. În apropierea izvorului său, în județul Suceava, există un sat omonim, iar în Banat localitățile Moldova Nouă și Moldova Veche (cu formele dialectale accentuate pe silaba inițială Moldova, Mudava, Mudaua). În Maramureș a fost atestat în secolul al XV-lea satul Modwa, dispărut ulterior. Din aceeași bază onimică s au format, probabil, numele Moldovacz al unei localități dispărute de pe Valea Mureșului, Moldeșth (cu variantele Măldești, Mulgești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea prin ea. Fonetic, elidarea putea avea loc întrucît termenul slav, avînd mai mult de trei silabe, era accentuat pe sufix, deci i era neaccentuat. O dificultate rezidă în caracterul neslav al rădăcinii (molid pare a fi element de substrat, oricum nu e slav), dar ea poate fi depășită prin faptul că există și alte exemple de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu armatele germane în ultima parte celui de-al Doilea Război Mondial). Herodot îl consemnează sub numele Maris, ca pe un rîu pe care este așezată populația agatîrșilor, un neam dacic. Alte atestări antice înregistrează formele Marisos, Marisia, Marisius, Morisis. Silaba finală putea combina transcrierea lui ș ca si cu adaptarea la sistemul desinențial grecesc, rostirea care transpare din aceste forme putînd fi Mariș, paralelă cu „strămoșul“ Samus (al Someșului), Mors, Moros, Morosvar, Maros, Marusius și, înce pînd cu 1660, Murăș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numelui Mureș din Maris, Marisia, Moresos. Năsăud Este numele unui municipiu din județul Bistrița Năsăud, de la care a fost format, prin polarizare, toponimul Dealurile Năsăudului (subunitate a Subcarpaților Transilvaniei). Localni cii accentuează numele pe al doilea ă, nu pe ultima silabă, ca vorbitorii care nu sunt din partea locului. Atestările, începînd din secolul al XIII-lea, consemnează variantele: Nazwod, Nazowd, Nazod, Nazad, Naszod, Nszo, Naszeud, Neszeud, Năsăud, Nuszendorf, Nuszdorf. În maghiară i se zice Naszód, iar sașii îl numesc Nassendraf, Nosndref, Nîessndorf
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
multe nume de ape, formată pornindu-se de la rădăcina *str > sr „a curge“, așadar, sensul ar fi tot „rîu“, „curent“ (iată deci o tautologie toponimică străveche!). Sincoparea primului a s-a putut produce în limba slavă odată cu schimbarea accentului pe silaba următoare (Dnyestr), așa cum s-a întîmplat și cu numele Niprului, Danapris (< *dana, „rîu“, „a curge“ + pris < *pere, *prn, „a sări“, „a stropi“). Simplificarea grupului inițial dn la d a avut loc în limba romînă, așa cum s-a întîmplat și în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de transportat greutăți“ (< lat. palanga < gr. phalan). Unii încearcă să-l apropie de Varîngul din Transilvania de nord, neglijînd legile fonetice ale limbii romîne. Toponimul apare și cu formele Părîngul, Paringul, accentul fluctuînd (cînd pe prima, cînd pe a doua silabă). Într-un dicționar mai vechi apare și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
morfologic al limbii lor. Baza iraniană (sciții erau înrudiți cu iranienii) propusă printre primele este Par auta(h), „bogat în ape“ (< păr „bogat“ + aoda, înrudit cu slavul voda, „apă“). Forma pecenegă Burát indică faptul că treptat accentul a trecut de pe silaba antepenultimă pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni, a izvorî“). Tema este prezentă și în partea a doua
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rece, Muntele Rece, Someșul Rece, Valea Rece, Vîrful Rece etc.). În prima variantă, numele trebuia dat inițial unei ape (neatestate însă); în varianta bazei romînești, posibilitățile sunt mai largi (vale, munte, izvor, fîntînă, vîrf, sat etc.). Accentul oficial pe prima silabă indică etimologia slavă, în timp ce accentul popular pe sufix arată că e vorba de o formă romînească (dacă nu e vorba, într-un sens sau altul, de o adaptare sau o analogie cu alte nume). Însușirea de a fi „rece“ a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
localizat în vecinătatea actualului Sălbăgel din județul Timiș (întemeiat, probabil, prin „roire“ de populația fostului *Sălbăgi, în curs de dispariție, din cine știe ce cauze). Forma reconstruită *Sălbagi ar putea proveni din Săldbagi, iar acesta din Săldăbagi (prin sincoparea lui ă din silaba secundă și simplificarea grupului ldb, dificil de rostit, la lb), întîlnit, de altfel, astăzi în vestul Romîniei (Săldăbagiu de Barcău, Săldăbagiu de Munte, Săldăbagiu Mic sate din județul Bihor) și atestat, ca nume de localități, astăzi dispărute, în documentele medievale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un sat Timafalva, adică „satul lui Tima“. Astfel s-ar explica răspîndirea toponimului în zone relativ distanțate (ceea ce pentru un nume străvechi ar fi o excepție). Și în cazul rădăcinii străvechi, și în cel al hipocoristicului, vocala i din prima silabă dovedește că forma romînească precedă în timp dublurile din celelalte limbi (care au e sau a). Mai complicată este evoluția străvechilor Tibisis, Tibissus, Tibisia, Tifisas, Tibiscos, atestate în Banat, la Timiș. Finalele -is, -os, -us, -ia, -as sunt adăugate de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de stînga al rîului Topa și un sat din județul Bihor) și Cascada Vîrciorog (rezervație geologică din Munții Bihor). Toponimul din județul Caraș-Severin are în maghiară forma Vercserova. Atestările, începînd cu secolul al XV-lea, au, în pe nul tima silabă, cînd o, cînd e, cînd a (Worchorova, Verchiorova, Varcziorova, Varcharowa). Formele Worchorova, Varcharo va și altele cu aceeași vocală în primele silabe sunt urmarea armoniei vocalice, obligatorie în limba maghiară. Formele Verchiororova, Varcziorova, Vircherova redau probabil grafic o variantă romînească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Caraș-Severin are în maghiară forma Vercserova. Atestările, începînd cu secolul al XV-lea, au, în pe nul tima silabă, cînd o, cînd e, cînd a (Worchorova, Verchiorova, Varcziorova, Varcharowa). Formele Worchorova, Varcharo va și altele cu aceeași vocală în primele silabe sunt urmarea armoniei vocalice, obligatorie în limba maghiară. Formele Verchiororova, Varcziorova, Vircherova redau probabil grafic o variantă romînească veche, *Vîrcerova, din care, printr-o asimilare regresivă, a rezultat actualul Vîrciorova. Zonele în care se află toponimele menționate sunt înțesate de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
serie de asimilări: Vîrbov > Vîrbov > Vîrvor. Toponimele sloven și croat Vrbovo, croat Vrbova, ucr. Verbyca etc. și oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vrbova, ucr. Verbyca etc. și oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
persoană Vîrvor, probabil o poreclă, deoarece se trimite la apelativul vîrvor (al cărui accent nu e indicat) cu sensul „ramură subțire“. DLR indică însă accentul, care este oxiton, deci diferit de Vîrvor. Apelativul vîlvară corespunde ca accent, dar are o silabă în plus. DLR trimite, pentru definiție (considerîndu-l deci o variantă fonetică) la bîlbor, care are sensul de „bulboană“. O posibilitate ar fi, în consecință, contaminarea celor două variante într-o formă *vîlvor (mai ales că betacismul este activ în graiurile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de „bulboană“. O posibilitate ar fi, în consecință, contaminarea celor două variante într-o formă *vîlvor (mai ales că betacismul este activ în graiurile oltenești: vrabete brabete, volbură bolboră etc.), de la primul reținîndu-se accentul, iar de la al doilea numărul de silabe. De la *vîlvor se poate ajunge la Vîrvor printr-o asimilare regresivă (l r > r r). Acesta fiind entopic, este foarte potrivit pentru a deveni toponim, mai ales că trei sate vecine au nume din același domeniu onomasiologic: Ciutura, Fîntînele, Ruptura
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ficus „smochină“; așa s-a ajuns la cuvântul ficatum, care datează din secolul 4, apărând la Apicius, vestit gurmand și autor al unei cărți de bucate din timpul împăratului Tiberiu. Cuvântul a avut două forme: una cu accentul pe prima silabă, fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gurmand și autor al unei cărți de bucate din timpul împăratului Tiberiu. Cuvântul a avut două forme: una cu accentul pe prima silabă, fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar cu sensul „ficat umplut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. canem > câne, lat. panem > pâne). În primele texte românești, forma frecventă este înemă, alături de care apare și inimă (la Coresi), fonetism apărut sub influența derivatului inimos (provenit din înemos, cu î neaccentuat devenit i prin asimilare la i din silaba următoare). În expresii ca pe inima goală, se evidențiază sensul „stomac“ al lui inimă, care nu trebuie pus pe seama influenței vechi slave, fiindcă el s-a dezvoltat și în alte limbi care n-au fost în contact cu vechea slavă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
panromanic. Din punctul de vedere al formei, nu există nici un impediment în a considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps în cuvintele în care accentul cădea pe silaba precedentă (lat. fraxinus > frapsin, lat. infixi > înfipse), iar când accentul era pe silaba următoare cs > s (lat. maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps în cuvintele în care accentul cădea pe silaba precedentă (lat. fraxinus > frapsin, lat. infixi > înfipse), iar când accentul era pe silaba următoare cs > s (lat. maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a avut loc o evoluție de sens asemănătoare, explicată de W. von Wartburg, unul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Neandertal, cu o vechime de 150.000 de ani, face trecerea la homo sapiens. Despre neandertalianul târziu se spune că putea să exprime o poruncă, o chemare sau o dorință, însă segmentul vocal emis de el nu era un cuvânt silabă compus din foneme orânduite succesiv, ci un glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
exprime o poruncă, o chemare sau o dorință, însă segmentul vocal emis de el nu era un cuvânt silabă compus din foneme orânduite succesiv, ci un glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme formând o propoziție bimembră, primul embrion de gramatică. În felul acesta expresiile imperative și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]