2,705 matches
-
echivalent sonor. Tensiunea chinuitoare dată de riff-urile apăsătoare de chitară și de bateria foarte energică vin în contact cu sonoritatea complexă, însuflețită și dulce a aranjamentelor pentru coarde sau orchestră.” Epica folosește aceeași marcă aplicată de alții formații de metal simfonic și gotic: „două extreme: grohăituri și brutalitate într-o parte și o voce feminină delicată și melodioasă în cealaltă.” Simone Simons oferă vocal în stil de operă, cu un registru de soprană, lăsând însă loc și unei abordări mai puțin
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
a apărut niciodată pe disc. O alta s-a făcut în 1969 pentru discul EP din acel an, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie, și o orchestră simfonică. Piesa a apărut și pe discurile „Remember Phoenix” (1991) și „Vremuri, anii 60” (1998). Piesă de rezistență compusă în 1971 de Nicolae Covaci; versurile sunt ale baladei populare „Nergu-Vodă”. A apărut pe discul „Cei ce ne-au dat nume” (1972
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care il absolvă, ca șef de promoție, în 1974. În perioada liceului, cântă în orchestră simfonica a orașului, care se află pe lângă Casa orășenescă de cultură. Alături de Orchestră Simfonica din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și în Ungaria. În 1972 câștiga Premiul I la concursul "Tinerețea Buzoiana" cu piesa "Anilor" de Petre
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care il absolvă, ca șef de promoție, în 1974. În perioada liceului, cântă în orchestră simfonica a orașului, care se află pe lângă Casa orășenescă de cultură. Alături de Orchestră Simfonica din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și în Ungaria. În 1972 câștiga Premiul I la concursul "Tinerețea Buzoiana" cu piesa "Anilor" de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară. În 1974
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii în 1954. În 1964 dirijează prima audiție, în țară, a poemului simfonic "Vox Maris" de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare
Iosif Conta () [Corola-website/Science/306162_a_307491]
-
1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii în 1954. În 1964 dirijează prima audiție, în țară, a poemului simfonic "Vox Maris" de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul
Iosif Conta () [Corola-website/Science/306162_a_307491]
-
premiată de Critic Choice England. Repertoriul lui Vladislav Piavko în câmpul concertistic cuprinde peste 800 de titluri de lucrări de diverși compozitori, diferite că stil și din toate perioadele istoriei muzicii. De asemenea în repertoriul sau se numără lucrări vocal simfonice de anvergură. Piavko este recunoscut în plan internațional că cel mai mare interpret al muzicii lui Georgy Sviridov. Este primul care a interpretat ciclul Rusia plecată scris de Sviridov pe versuri de Serghei Esenin. Vladislav Piavko este unul din cei
Vladislav Piavko () [Corola-website/Science/304756_a_306085]
-
stat. Nu trebuie neglijat faptul că în afară de teatre dramatice, au funcționat și teatre de operă, operetă și balet de balet. Nu numai în capitală ci și în orașe ca Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Oradea, Târgu Mureș. Au mai funcționat filarmonici, orchestre simfonice, ansambluri folclorice, orchestre de muzică populară sau ușoară, trupe de muzică ușoară. Cinematografia a evoluat în același scop ca și teatrele: de propagandă. În acest scop a fost creat "Centrul de producție cinematografică Buftea". Filmele realizate trebuiau să răspundă cerințelor
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
cool, la free-jazz) reprezintă o activitate uimitor de diversă, densă și valoroasă, concentrată pe durata a numai doua decenii (1959~1979). Suma creativității lui poate fi descoperită în muzica de film și în opus-urile de jazz cameral si jazz simfonic. A fost considerat unul dintre cei mai valoroși compozitori români de muzică de film. A început ca autor de partituri pentru producțiile documentare și de animație realizate la „Sahia Film” și la „Animafilm”. În 1966 a pășit în universul filmului
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Ciulei la Opera de trei parale de Bertolt Brecht, cu Margareta Pâslaru și Toma Caragiu în distribuție. Anii petrecuți ca interpret, aranjor, orchestrator și compozitor în genurile menționate au favorizat apariția capodoperei sale: Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și bigband 1971. Este una dintre puținele reușite la nivel mondial în genul de fuziune "jazz simfonic". Valoarea creațiilor lui este una de nivel mondial. ""Nu trebuie să facem nici o diferență între muzica clasică, muzica ușoară, muzica populară sau jazz
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Anii petrecuți ca interpret, aranjor, orchestrator și compozitor în genurile menționate au favorizat apariția capodoperei sale: Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și bigband 1971. Este una dintre puținele reușite la nivel mondial în genul de fuziune "jazz simfonic". Valoarea creațiilor lui este una de nivel mondial. ""Nu trebuie să facem nici o diferență între muzica clasică, muzica ușoară, muzica populară sau jazz. Orice muzică poate fi buna, sau proastă - și atât"" (Richard Oschanitzky) În aceste câteva cuvinte a fost
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
a fost exprimată o concepție clară, lipsită de prejudecați, ce-și păstrează netulburată modernitatea. Cuvintele acestea simple, precise, au fost rostite de Richard Oschanitzky, unul dintre puținii muzicieni din lume care au cultivat în egala măsură genuri diverse, aparent antagoniste; simfonic, vocal-simfonic, cameral, genul asa-zis “ușor”, jazz. În onoarea sa, singura facultate de jazz și pop din România, din cadrul Universității TIBISCUS din Timișoara, poartă numele "Richard Oschanitzky". Începând cu 1999, are loc anual la Iași un festival internațional de jazz
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
V. Lihacev, O. Komarov, T. Pomeranțeva, O. Orlova și Anita Ionescu. Versurile cântecelor au fost scrise Grigore Vieru și traduse în limba rusă de către Valentin Berestov și Evgheni Agranovici. Muzica a fost compusă de Eugen Doga și interpretată de Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române dirijată de Cornel Popescu. Piesele muzicale au fost cântate în limba română de Anda Călugăreanu, Mihai Constantinescu, Alexandrina Halic, Paula Rădulescu, Adrian Ștefănescu și Grupul Vocal 5T, iar în limba rusă de Leonid Serebrennikov. Coloana sonoră a
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet). Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; Vocea omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine", ciclul coral "Marș gigant", 4 cvartete de coarde, cântece de estradă ("Codrii mei frumoși", "Cântec despre
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet). Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; Vocea omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine", ciclul coral "Marș gigant", 4 cvartete de coarde, cântece de estradă ("Codrii mei frumoși", "Cântec despre orașul meu", " Cred în ochii tăi", " Florile dragostei", "Iubește, iubește", " Am visat ploaia" etc.), cântece pentru
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
din București, (compoziție-Aurel Stroe armonie - Alexandru Pascanu) .A fost audient al facultății de muzică electronică a Universității Stanford- California (1985/1986); Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.Compune muzică foarte diversă stilistic , de la muzică Electro Acoustica la Muzică simfonica și Muzica de Jazz . Prima apariție pe disc este în 1975 (orchestrator jazz music). Semnează muzică/orchestrația și definește stilul grupului Stereo condus de Crina Mardare printr-un LP și un single. Semnează muzică/orchestrația și definește stilul cântăreței Loredana
Adrian Enescu () [Corola-website/Science/306374_a_307703]
-
este un subgen al muzicii heavy metal, ce combină caracteristici de metal tradițional cu speed metal, adesea în context simfonic. În general, power metal este caracterizat de un sunet mai crescător, în contrast cu greutatea și disonanța prevalentă în stiluri ca doom metal și death metal. Formațiile power metal uzual au piese asemănătoare cu imnuri cu subiecte pe bază de fantezie și
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
și Steel Attack sunt exemple de aceast gen de metal. Evident că sunt combinații de Heavy metal, trupe de Tradițional metal care tind spre power metal. Italia: Una dintre cele mai prospere școli. Power metal`ul italian (de cele mai multe ori simfonic, caracterizat drept foarte "baroc") are în comun câteva caracteristici: melodic, deseori clasic sau cu o tentă progresivă în scrierea pieselor, versuri foarte mult bazate pe fantastic, voce cu intensitate foarte înaltă și obsesie pentru viteză, viteză, viteză. Aceasta scenă a
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
un gen care, în mod ciudat nu pare a fi o combinație a celor de mai sus, acesta este plin de viteză, în ciuda acestului lucru uneori este mai mult melodic, ajungând să fie chiar lent, apropiindu-se de accent-uri simfonice în unele cazuri. Evident că sunt și alte trupe devotate Power metal`ului din multe alte țări decât acestea, dar aceste 3 stiluri sunt modurile predominante de power metal pe care trupele din ziua de azi le urmează. Sunt și
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
care trupele din ziua de azi le urmează. Sunt și trupe care amestecă elemente din alte stiluri, făcând hibrizi cu Thrash, Death, Doom metal, pentru a obține sound-uri noi. Folosirea clapei sau a efectelor orchestrale pentru a obține un efect simfonic este o modă demnă de observat de când succesul unor trupe ca Rhapsody Of Fire, Dark Moor și Nightwish. Unele formații power metal care au stilul mult mai rapid (DragonForce, Wizard, Cryonic Temple) sunt câteodată considerate speed metal, deși termenul avea
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
făcut parte, din așa-numitul "Grup al celor Cinci", care a stat la bazele școlii muzicale naționale ruse, din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Este cunoscut în special pentru simfoniile sale, cele două cvartete de coarde, poemul simfonic "Stepele din Asia Centrală" și opera "Cneazul Igor". A fost un militant pentru drepturile femeilor și a spirijinit drepturile acestora la educație în Rusia, fiind fondatorul Școlii de Medicină pentru Femei din Sankt Petersburg. Borodin s-a născut în Sankt Petersburg
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
a înregistrat un succes deosebit la premiera sa din 1877 sub bagheta lui Eduard Nápravník dar cu câteva reorchestrări minore a avut parte de o interpretare de succes în 1879 sub bagheta lui Rimski-Korsakov. În 1880 a compus celebrul poem simfonic "Stepele din Asia Centrală". Doi ani mai târziu a început să lucreze la a treia simfonie dar care a rămas neterminată la momentul morții sale. Două părți din această lucrare au fost ulterior terminată și orchestrată de Alexandr Glazunov. În 1868
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră. Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
este etichetat expresie a imperialismului american, la același nivel cu "chewinggum"-ul și "Coca-Cola". La conducerea Uniunii este înscăunată o echipă prezidată de Matei Socor, care va avea succesiv și alte funcții importante: Director al Radiodifuziunii, Director permanent al Orchestrei Simfonice Radio. Matei Socor este și autorul muzicii pentru Imnurile de stat (versiunea din 1948 pe versuri de Aurel Baranga, cea din 1953 pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu). Compozitorii sunt chemați să scrie lucrări angajate, partinice și revoluționare
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
cârma acestuia în 1925 și continuă, paralel cu munca profesorală, și activitatea dirijorală, avându-i ca elevi, printre alții, pe Emanuel Elenescu, Dinu Niculescu, Constantin Arvinte. În 1948 s-a stabilit la Cluj, unde va fi numit dirijor al orchestrei simfonice „Ardealul” și prim-dirijor al Operei Maghiare de Stat. Ca profesor al „Institutului Român de Artă” și al Conservatorului „Gheorghe Dima” participă la formarea tinerelor cadre de dirijori: Petre Sbârcea, Emil Simon, Ervin Acel, Liviu Comes, Ion Bogdan Ștefănescu, Erich
Antonin Ciolan () [Corola-website/Science/313017_a_314346]