4,326 matches
-
bazate pe lucrările lui Schiller că piesele marelui scriitor au mai rămas în actualitate. Schiller este cel mai bine cunoscut azi în lumea întreagă prin oda “An die Freude“, cele câteva versuri care sunt incluse în cea de a noua simfonie a lui Beethoven. Prin Don Carlo Schiller a marcat o creștere a interesului sau pentru investigația istorică, desi personajul istoric întruchipat în piesa are puțin în comun cu personajul istoric real, Infantele Carlo, fiul lui Filip ÎI, un cocoșat de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
populației active c) numărul persoanelor active și numărul total al populației Temă suplimentară Consultați Anuarul Statistic al României și analizați evoluția și structura populației active. EVOLUȚIA FUNCȚIUNII DE PERSONAL Funcțiunile întreprinderii /organizației „Partitura flautului este o parte esențială a unei simfonii de Beethoven. Dar, luată în sine, nu este muzică. Devine muzică fiind parte dintr-o <compoziție>, adică devenind o componentă care li se alătură celorlalte, reprezentate de alți șaizeci și cinci de instrumentiști și instrumentele lor muzicale” (Peter Druker) Funcționarea organizației /întreprinderii
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
lor), iar sensul și amploarea difuziunii se vor stabili În mod circumstanțial, evitându-se atât modestia excesivă, cât și activismul sfidător. Strategia unei transmiteri spirituale va presupune o simultaneizare a acțiunilor mai multor emitenți de cultură și etos creștin-ortodox, o simfonie a actelor de gândire, credință, simțire și Întrupare a valorilor religioase. Principial vorbind, În exercitarea dialogului interconfesional, trebuie respectate câteva reguli: asigurarea egalității partenerilor de dialog, În sensul că discuția trebuie să se realizeze Într-un context care să-i
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
putem să avem de-a face cu o educație instituționalizată excelentă, o „bijuterie” de școală, dar, dacă este „agățată” necorespunzător de „gâtul” unei societăți - eventual dezinteresată, destructurată, bolnavă -, aceasta nu dă nici un rezultat. E nevoie de o rezonanță, de o „simfonie” a celor două realități, ce vor crește calitativ după principiul vaselor comunicante: cu cât vom avea un Învățământ mai bun, cu atât vom avea și o societate mai dezvoltată; cu cât vom avea o societate mai dezvoltată, cu atât și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de rugăciuni, mai pregătește-te pentru un interviu la radioul sau televiziunea locală. Și câte și mai câte... Nu e ușor să fii preot Într-o lume În schimbare, În plină trepidație, nestatornică și chiar buimacă. Se impune o nouă simfonie, noi tipuri de conlucrare, forme inedite de solidarizare. Așa că noi, laicii, am priceput În fine că e greșit să stăm deoparte - pasivi și indiferenți - și că a venit timpul să fim mai apropiați de preotul din parohia noastră. La cele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Închide Într-o casă pe care și-a construit-o În Împrejurimile Parisului și aici se dedică cultivării extreme a senzațiilor sale. Se Îmbată de parfumuri pe care le-a ales În mod bizar și le-a clasat; Își compune simfonii de lichioruri. Sau adună obiecte curioase, flori rarisime, de care se entuziasmează și se plictisește. Dar, prin această carte, Huysmans a făcut cunoscuți unui mare număr de tineri de acum patruzeci de ani scriitorii Încă secreți, pictorii ignorați, artiștii cel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fete din Bălți, refugiindu-se apoi la București. D. a colaborat la „Glasul Moldovei” (unde, probabil, a și debutat cu versuri, în 1932), la „Adevărul literar și artistic”, „Cele trei Crișuri”, „Viața Basarabiei”, „Bugeacul”, „Poetul”. A publicat cărțile de versuri Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
anunța că avea gata de tipar volumele Lacul himerelor, Cei de prisos și Cetatea lui Arald. A tradus versuri de Rabindranath Tagore. SCRIERI: Le Luth brisé, București, [1929]; L’Idylle d’un poète, București, [1929]; À l’Inconnu, București, [1929]; Simfonia amurgului, București, 1937; Petale de crizanteme, Bălți, 1937; În ghearele vulturului, Bălți, 1937; Zavitki hrizantemî, Bălți, 1937; Cartea ultimelor vise, București, 1940; Picături de tristețe, București, 1940; Slove de jar, București, 1941; Flori albastre, 1942. Repere bibliografice: Rafail Radiana, Lotis
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
București, 1937; Petale de crizanteme, Bălți, 1937; În ghearele vulturului, Bălți, 1937; Zavitki hrizantemî, Bălți, 1937; Cartea ultimelor vise, București, 1940; Picături de tristețe, București, 1940; Slove de jar, București, 1941; Flori albastre, 1942. Repere bibliografice: Rafail Radiana, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, VBA, 1937, 10; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „Raza”, 1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
ultimelor vise, București, 1940; Picături de tristețe, București, 1940; Slove de jar, București, 1941; Flori albastre, 1942. Repere bibliografice: Rafail Radiana, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, VBA, 1937, 10; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „Raza”, 1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, „Gazeta Basarabiei”, 1937, 593; Margareta Popescu, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului” și „Slove de jar”, F, 1942, 3-4
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
Raza”, 1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, „Gazeta Basarabiei”, 1937, 593; Margareta Popescu, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului” și „Slove de jar”, F, 1942, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 125-126; Colesnic, Basarabia, II, 144-149; Lotis Dolenga, în Femei din Moldova, coordonator Iurie Colesnic, Chișinău, 2000, 100-101. D.M.
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
ales prin noutatea tematică a liricii. Ciclul titular fixează descriptiv imagini-peisaje din spațiul exploatărilor petrolifere. Experimentul va fi amplificat în Aur de întuneric (1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
blestemat (1942) și Poiana Sângerului (1943), de un eseu ambițios, în care schițează o delimitare a domeniului artei în relație cu știința, filosofia și religia, Iluzia, stăpâna omenirii (1945), și de placheta Poemele destinului (1947). În manuscris au rămas dramele Simfonia destinului, depusă spre reprezentare la Teatrul Național din Iași, Vedeniile și Răzvrătiții. În Teoria fenomenului comic, încercare temerară de estetică generală, nu ferită de diletantism, C. discută, cu o informație limitată mai ales la aria de limbă franceză, pornind de la
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
îi este șubrezită. Fire sensibilă, cu unele aptitudini muzicale, începe să scrie, căutând îndrumare concomitent la Mihail Dragomirescu și la E. Lovinescu. În „Lectura pentru toți” și în „Sburătorul” îi sunt publicate mai multe povestiri, strânse apoi în volumul intitulat Simfonia morții, premiat prin tipărire, în 1920, de Editura Cartea Românească. Pe copertă, autorul anunța o piesă în trei acte - Două forțe - și un volum de nuvele - Nebunia lumii, care, devenit roman, va apărea în 1924. Pe când ar fi avut sub
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
de o firească idealitate și de un tragism deloc forțat. Fără să fie o capodoperă, Nebunia lumii se evidențiază în romanul românesc inspirat de primul război mondial, fiind apreciat de Perpessicius, de pildă, ca „una din întâile lui izbânzi”. SCRIERI: Simfonia morții, București, 1920; Nebunia lumii, București, 1924. Repere bibliografice: [George Cornea], U, 1925, 269, 270, ADV, 1925, 12 864; Al. Bogdan, Cărți despre război, LUT, 1925, 932; Perpessicius, Opere, II, 30-33; George Baiculescu, George Cornea, „Nebunia lumii”, ALA, 1925, 219
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
volume de beletristică, dintre care două cuprind amintiri și foiletoane sub titlul Din viața scriitorilor (1937), iar celelalte adună aproape toate versurile publicate în periodice: Cântecele mele (I-II, 1922-1924), Priveliști și reverii (1929), Astrale (1931), Muguri (1935), Peisagii și simfonii (1936), De prin secoli... (1936). Convingerea lui C., mărturisită în paginile intitulate Din viața scriitorilor, este că poezia sa oferă literaturii române replica lirică a prozei sadoveniene, motiv pentru care se consideră „unic” în ceea ce privește „savoarea graiului vechi” folosit în poeme
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
se apropie de tematica istorică, religioasă, filosofică sau socială corespunzându-i doar în neînsemnată măsură performanța artistică. C. cultivă o poezie închinată pământului și permanențelor istoriei noastre (Priveliști și reverii), abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste (Peisagii și simfonii), discursul filosofic, alimentat de reflecția referitoare la infinitul timpului și spațiului (Astrale). Autorul mânuiește un vers fără calități poetice notabile, în care apar tendințe de aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor sau de
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Timișoara, 1926-1934; Priveliști și reverii, Timișoara, 1929; Studii asupra folclorului bănățean, I, Timișoara, 1930; Câteva note despre inducția poetică, Timișoara, 1930; Scriitorul bănățean Mihail Gaspar, Craiova, 1930; Astrale, Craiova, 1931; Muguri, Craiova, 1935; De prin secoli..., Craiova, 1936; Peisagii și simfonii, Craiova, 1936; Din viața scriitorilor, I-II, București, [1937]; Monografia satului Lisaura (în colaborare cu Gh. Mihuță), Suceava, 1939; Activitatea poetică a scriitorului Ioan Alex. Bran-Lemeny, Craiova, 1944. Culegeri: Mărgăritarele Banatului Mare, Timișoara, 1925; Basme, istorioare, legende și anecdote, București
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Brentano, Trei pălării de damă, București, 1926; Tălmăciri din liricii germani contemporani, Timișoara, 1926. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 518; Al. Bran-Lemeni, „Astrale”, „Năzuința” (Brașov), 1931, 3-6; Traian Mateescu, Lucian Costin, „Astrale”, „Provincia literară”, 1932, 2; Stelian Segarcea, „Peisagii și simfonii”, „Progresul”, 1939, 70; Gh. Lică-Olt, Scriitorul Lucian Costin, Caransebeș, 1945; Ciopraga, Lit. rom., 200; Bârlea, Ist. folc., 433-434; Satco-Pânzar, Dicționar, 52-53; Rachieru, Poeți Bucovina, 119-120; Bitte - Chiș - Sârbu, Dicț. scriit. Caraș, 65-67. C.P.
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
1973, Teatru, pref. A. Ionescu, București, 1975; José Martí, Versuri, pref. trad., București, 1974; Evgheni Baratânski, Lirice, București, 1974; David Kugultinov, Asemeni soarelui, pref. trad., București, 1975; Antologia umorului spaniol, București, 1975 (în colaborare cu Paul Alexandru Georgescu); A. Neto, Simfonia speranței, București, 1977; Chr. M. Wieland, Oberon, pref. Dan Grigorescu, București, 1978 (în colaborare cu Lăură Dragomirescu); Carl Sandburg, Oamenii, da, oamenii!, București, 1981; Corneille, Teatru, îngr. Vasile Covaci, introd. Romul Munteanu, București, 1983; Lope de Vega, Peribáñez. Fuente ovejuna
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
de stat, inaugurarea noii clădiri a Teatrului Național din Capitală cu un act din Apus de soare de Delavrancea (avându-l pe George Calboreanu în rolul principal) și cu o piesă a lui B., ultimele cinci tablouri ale „epopeii dramatice” Simfonia patetică (prelucrare a unui mai vechi text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
propriu epocii, a câtorva elemente dramatice de succes: atmosfera electorală care se încheie în concordie generală, liricizarea psihologiei omului simplu, „recuperarea” unor intelectuali onești, finalul optimist. Altă serie tematică - Pentru fericirea poporului (devenită Anii negri), Arcul de triumf (transformată în Simfonia patetică), Viața unei femei - evocă „anii de luptă a comuniștilor în ilegalitate și imediat după instaurarea puterii populare”. Câteva personaje, articulate ingenios, în fond cu o inteligență a manipulării ieșită din comun, sunt cel puțin viabile. Dar seria cea mai
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
cuminte, Cristofor!, București, 1965; Comedii, București, 1967; Poezii, București, 1968; Opinia publică. 5 comedii, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1971; Teatru, vol. I-II: Comedii, vol. III: Drame, București, 1971; Tipuri și tertipuri, București, 1971; Poezii, București, 1973; Teatru, București, 1973; Simfonia patetică, București, 1974; Teze și paranteze, București, 1974; Alge, București, 1975; Viața unei femei, București, 1976; Fabule, București, 1977; Satirice, București, 1977; Jurnal de atelier, București, 1978; Teatru, I-II, București, 1978; Interesul general, București, 1982; Teatru, București, 1989. Traduceri
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
orbita cărora gravita, alături de F. Aderca, Isaiia Răcăciuni și Ion Sân-Giorgiu. În Otrava (Un epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
o clipă, mai repede, gândurile ascunse, pe care cei din jur ni le poartă. „Caracteristicile lui Teofrast sau La Bruyére, doctrina lui Platon sau Pascal, aceea a lui Nietzsche ori Schopenhauer, precum și viziunea lui da Vinci, Rembrand, Michelangelo, Rodin ori simfoniile lui Beethoven reoglindesc aceleași preocupări” (N. Mărgineanu). În secolul XIX, sub influența filosofiei pozitiviste a lui Auguste Comte (1798-1857) și a progresului tehnic, s-au dezvoltat științele exacte bazate pe observație și experiment. Investigațiile efectuate de fiziologi și fizicieni au
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]