4,200 matches
-
României a fost unul strict hegemonic: Întreaga Europă de Est și de Sud-Est s-a aflat În spatele Cortinei de Fier, respectiv În sfera de influență a URSS. Deși Mearsheimer aprecia că, la nivel sistemic, bipolaritatea este mult mai stabilă datorită simplității - număr redus de diade conflictuale posibile și, de aceea, predicticilitate crescută - la nivelul subsistemului hegemonic stabilitatea era dată numai de puterea covârșitoare a URSS, hegemonul subsistemului, care amenința și ținea toate statele din sfera sa de influență În șah (Mearsheimer
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
străbunii, propria adolescență). Dar încă din Cântecele pământului natal (1956) se anunțau tematica și, deopotrivă, limbajul cărților maturității lirice a poetului, prin evocarea orizontului autohton, de dimensiuni arhetipale, prin frazarea simplă și francă, de factură clasică. G. Călinescu remarca această simplitate și o ilustra cu versurile: „Numele meu, în univers,/ E ca o furnică/ Ce cade în mers/ Și iar se ridică...”, ce îi vor fi incitat spiritul ludic, dar, în același timp, identifica aici și câteva „păcate juvenile veniale”. Acestea
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Petre Ispirescu. Relatarea peripețiilor mezinului împăratului Acleton, plecat pentru a o regăsi pe aleasa inimii lui, satisfăcea nevoia de romanesc a unui public încă puțin evoluat, crescut în atmosfera poveștilor autohtone și a cărților populare. O anume fluiditate a versurilor, simplitatea limbii și accesibilitatea lecturii, apropierea de modelele folclorice au făcut ca această scriere să se bucure de o difuzare amplă, aducându-i autorului nu numai popularitate în epocă, dar și prețuirea scriitorilor români din generațiile ulterioare. O altă realizare de
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
național neavând posibilitatea de a reflecta nevoile locale. Mai jos sunt prezentate modurile în care o serie de state membre ale Uniunii Europene au ales să reglementeze instituțional politicile de ocupare și formare profesională. Țările nordice sunt caracterizate de o simplitate a constructului instituțional la nivel de minister/autoritate centrală; în schimb, țările sudice (Spania, Italia, Portugalia) au ales să creeze departamente și instituții conexe cu multiple funcții. Un alt aspect interesant este că țările care înregistrează cele mai bune performanțe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n somn strângi în pumni Țara Bârsei: / acesta e dorul” (Radiografia cuvântului dor). Sinceritatea patriotismului lui B. este dezarmantă în poeziile angajate politic, care-i exprimă încrederea într-o Românie mai
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni (1938), Moldovenii (1938), Dealul Perjilor (1939), Pustiuri (1942), Amurg (1967), Călătorul (1971), Îndrăgostitele (1975) și Din viața văilor (1984). Scrisul prozatoarei se remarcă prin simplitatea discursului narativ, într-un context care favoriza formulele epice novatoare. Chiar dacă resuscită o lume păstrată în amintire, C. evită percepția subiectivă, întoarcerea spre sine, consemnând ca într-un jurnal doar ceea ce li se întâmplă celor din jur. Autoarea alege scene
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
spre una eternă, luminoasă. Primul volum în proză, Cordun (1942), este o încercare originală de a reface percepțiile, trăirile, „relatarea” unui copil, fără intervenția adultului în interpretare, ordonare, povestire. Felurite secvențe din viața familiei sau a satului sunt notate cu simplitatea și sărăcia de limbaj specifice unei psihologii neevoluate. Sensibilitatea, memoria afectivă a copilului au fost activate de întâmplările urâte, crude, de partea rea a felului de a fi al oamenilor. În urma acestei selecții „inconștiente”, rezultă un tablou coerent, sumbru, în
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
acestei selecții „inconștiente”, rezultă un tablou coerent, sumbru, în care răul, suferința, tragicul sunt dimensiuni ale vieții cotidiene. Expresia lapidară, nudă, directă, alăturarea cinematografică a secvențelor produc o impresie deosebită. Asumarea punctului de vedere al unui copil, a inocenței și simplității are ca efect insolitarea perspectivei, un procedeu modern al artei. În timp, C. alcătuiește din diferite schițe și povestiri, adunate în special în volumele Cartea poreclelor (1957), Nopți udeștene (1960), Inimi fierbinți (1963), un fel de anexă la Cordun, completând
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul celor din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de modalități
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
fie semn de furtună...”). Marșul, scris cu entuziasm patriotic la înființarea oștirii naționale, vestește, în tonul său avântat, poezia pașoptistă. Depășind, prin varietate tematică, lirica vremii, C. se remarcă prin expresia în acord cu o nouă sensibilitate: cu naturalețe și simplitate, reflexivitatea și sentimentul comunică în poezia sa de interogație interioară și de atmosferă. Neajungând să-și fructifice pe deplin propriile virtualități, păstrând încă unele convenții, a deschis, la noi, prin meditația și elegia romantică, drumul unei lirici moderne. SCRIERI: N.
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
cu numele și cu mâna lui. Până la urmă mânzul ceda vocii prietenoase și îl acceptă pe băiat cu mai mare răbdare. Apoi, înhămară calul și porniră spre pădure după lemne. Le plăcea să meargă împreună, se înțelegeau bine. Mitică savura simplitatea satului, faptul că putea sta lângă bunicul său în căruță și de acolo saluta pe toți, așa cum făcea și bătrânul: Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și încet. Lumea asta în care trăim nu aparține SF-ului! Cu multă pregătire, zise el rugător. Cine ești tu? îl întrebai suspicios. Eu sunt un observator. Mă numesc Vladimir Chronosi, spuse cu simplitate. Observator a ce? Observator al evenimentelor, un Cronicar, mai bine zis. Și cum revoluția asta e cel mai important moment acum, nu am altă opțiune decât să fiu aici. Ce rol are Împăratul în toate astea? Are. Vezi tu... toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a părut? întrebă Vladimir de parcă m-ar fi întrebat ce părere am avut despre filmul difuzat aseară. Scurt și frumos. Mă bucur că ți-a plăcut. A fost ultimul. Ultimul pe ziua de azi, nu? întrebai temător. Nu, răspunse cu simplitate. Ultimul pe o lungă bucată de vreme. Vroiam să-l întreb, să-l iscodesc, să aflu ce nu știam. Doream atât de mult să știu... Ai grijă ce-ți dorești! spuse el avertizându-mă. Probabil vroiam prea tare să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se întâmplase cu luciul metalic ce îl avea în mâna lui Vladimir? Mânerul se schimbă în pumnul meu. Părea să se adapteze formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și a mănușii care o aveam pe mână. Simt prin mănușa asta, Vladimir. Simt ca și cum n-aș fi avut-o pe mână, ca și cum ar fi propria mea piele. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te să mijești ochii, ascuțindu-ți privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lumea asta cu ochii după cucoane”. Dar deși sunt om serios, lucru atestat chiar de nevastă- mea, care de multe ori totuși se plânge că mai are unele dubii în privința asta pot să vă spun un secret cutremurător prin simplitatea sa de producere. Eu sunt acela care a murit vreo două ore doar așa de probă. Azi se împlinesc 3(trei) ani de când cu toate că aveam treabă în altă parte, unde neapărat se presupunea prezența mea fizică, totuși am fost cam
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Holban. Chinurile în care se contemplă Naratorul au poate și ceva din mazochismul kierkegaardian; dar printr-o cumplită dezordine a sensibilității triumfă estetic un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
posibil un alt mod de a privi lucrurile. De aceea, mai potrivit ar fi să vezi în ce fel și pentru cine anume apare ceva lipsit de sens. Unele apariții sunt spontane, inocente, altele bine intenționate. Unele te întâmpină cu simplitatea lor primară, altele sunt elaborate cu grijă, subtil chiar. În unele cazuri simți imediat vanitatea lor, golul pe care-l ascund, în altele, dimpotrivă, te vezi atras de lumea neobișnuită pe care o descoperă. Probabil că nimic, în această lume
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu-se aproape sfârșit, a invocat puterea divină și a aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul din Babilonia a fost învins în luptă chiar de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de altele deja în uz. Socrate pare să fi fost mai inspirat în această privință. (Diogenes Laertios, II, 22). Nu s-a grăbit, așadar, să-l declare în întregime cu sens, nici lipsit de sens, ci s-a minunat cu simplitate în fața propozițiilor sale. Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia „lipsit de sens“ nu indică aici o valorizare, ca în cunoaștere sau în axiologie. Lipsită de sens este tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea simplu prezentă, ceea ce ne stă în față în simplitatea faptului de a fi. Am avea de-a face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră sau o cetate, în simplitatea apariției sale, ca și cum ar fi dat și de la sine înțeles, dincoace de orice mod
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea simplu prezentă, ceea ce ne stă în față în simplitatea faptului de a fi. Am avea de-a face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră sau o cetate, în simplitatea apariției sale, ca și cum ar fi dat și de la sine înțeles, dincoace de orice mod al unei determinări aparte. Imediat va fi pusă în relație lipsa de sens cu faptul de a fi absurd. „Și numai ceea ce este lipsit de sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a privirii și a celor văzute ca deja date? Nu tocmai de aici, din această indiferență, se naște lipsa lor de sens? Probabil că e riscantă această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]