2,658 matches
-
permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu mișcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat un gând străin în visul meu de fericire. Zicea: F2 (ușor reverberat): "Sub cerul vast și mut v-a aruncat aceeași soartă pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să recunoască adevărul a ceea ce-i spuneam. Zâmbind, apoi ridicându-și gura spre mine, mă scuipă în față. După asta nu mai era nimic de făcut, decât să plec. Aveam un nod în stomacul care-mi era la fel de rece și singuratic ca apartamentul meu de pe Fasanenstrasse și aproape imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Un câine care a alergat zile întregi printre mărăcini, spini, pietre și istovit își găsește în sfârșit culcușul. — Lasă-mă, murmura. Vocea îi era subțire și rece ca un fir de metal. — Ce spui... Mă apropii și îi mângâi spatele singuratic. Nu pot, nu mai pot..., și își scutură capul. E mai bine acum, știi, acum. Și-a acoperit fața cu mâinile: — Dacă ții puțin la mine, lasă-mă. O strâng la piept, coatele ei îmi împung pielea. Nu te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la tata. El frecventa femei oarecare și o făcea cu multă prudență, fără să aibă de fapt vreun motiv, deoarece de când se despărțise de mama trăia singur. Și totuși, îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și de ketchup, Italia nu e nici acolo. Acum nu mai știu unde s-o caut, dar alerg, o apuc pe prima stradă care îmi iese în cale și care dă într-o străduță, strâmtă și întunecată, unde ploaia cade singuratică. O văd. Stă pe trepte, în fața unei porți de care și-a sprijinit spatele. Nu mă aude, pentru că zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spune -, pot să jur că am citit un roman care începe așa... Dumneavoastră aveți numai acest început și ați dori să găsiți urmarea, nu-i așa? Necazul e că pe vremuri toate romanele începeau așa. Cineva trecea pe o stradă singuratică și vedea ceva ce-i atrăgea atenția, ceva ce părea să ascundă un mister, sau o premoniție; atunci cerea explicații și i se istorisea o poveste lungă... — Dar, vedeți, e vorba de un echivoc - încerci tu să-l avertizezi -, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a doi sau trei oameni care erau probabil clienții lui. Seara, uneori, se ducea la cinematograful care se afla în fața casei. Slujbașul observase chiar că acest Cottard părea să dea preferință filmelor cu gangsteri. În toate împrejurările, reprezentantul comercial rămânea singuratic și neîncrezător. Toate astea, după părerea lui Grand, se schimbaseră mult: Nu știu cum să spun, dar am impresia, știți, că ar căuta să-și atragă bunăvoința oamenilor, că vrea ca toată lumea să fie de partea lui. Îmi vorbește des, mă invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înfățișare ciudată. Obișnuita animație care făcea din el unul din primele porturi de pe coastă, se stinsese brusc. Câteva vase menținute în carantină, era tot ce se mai vedea. Dar pe cheiuri, macarale mari părăsite, vagoneții răsturnați pe o parte, grămezi singuratice de butoaie sau de saci constituiau o dovadă că și negoțul murise de ciumă. În ciuda acestor priveliști ieșite din comun, concetățenilor noștri le era, pe cât se pare, greu să înțeleagă ceea ce li se întâmpla. Existau sentimentele obișnuite ca despărțirea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fie imbecil. Rieux îi propune să meargă împreună până la un dispensar de centru, deoarece avea de dat câteva ordine. Au coborât străduțele din cartierul negru. Se apropia seara, dar orașul, atât de zgomotos altădată la ora asta, părea ciudat de singuratic. Câteva sunete de goarnă sub cerul încă auriu dovedeau doar că militarii voiau să pară că-și fac meseria. Între timp, de-a lungul străzilor abrupte, printre zidurile albăstrii, galben-roșcate și liliachii ale caselor maure, Rambert vorbea, foarte agitat. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când vedea expresia lor de tristețe și, după ce citea pentru a suta oară firmele magazinelor din față, reclamele renumitelor aperitive care nici nu se mai serveau, se ridica și o lua la întâmplare pe străzile galbene ale orașului. Cu plimbările singuratice în cafenele, din cafenele în restaurante, venea astfel seara. Rieux l-a zărit, tocmai într-o seară, la ușa unei cafenele în care ziaristul șovăia să intre. În cele din urmă se hotărâse și s-a dus să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs festiv îl irita pe medic. Desigur, el știa că această solicitudine nu era prefăcută. Dar ea nu putea fi exprimată decât în limbajul convențional prin care oamenii încearcă să exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
presupun că atunci când s-a simțit pe punctul de a vizita anumite fete, s-a abținut ca să nu-i facă un nume prost, care ar fi putut apoi să-i dăuneze. ÎNTR-UN CUVÂNT, CIUMA ÎI PRIEȘTE. DINTR-UN OM SINGURATIC ȘI CARE NU VOIA SĂ FIE SINGURATIC, EA FACE UN COMPLICE. CĂCI, ÎN MOD VIZIBIL, EL E UN COMPLICE ȘI ÎNCĂ UN COMPLICE CARE ESTE FASCINAT. E COMPLICE LA TOT CE VEDE, LA SUPERSTIȚII, LA SPAIMELE NEMOTIVATE, LA SUSCEPTIBILITĂȚILE ACESTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
punctul de a vizita anumite fete, s-a abținut ca să nu-i facă un nume prost, care ar fi putut apoi să-i dăuneze. ÎNTR-UN CUVÂNT, CIUMA ÎI PRIEȘTE. DINTR-UN OM SINGURATIC ȘI CARE NU VOIA SĂ FIE SINGURATIC, EA FACE UN COMPLICE. CĂCI, ÎN MOD VIZIBIL, EL E UN COMPLICE ȘI ÎNCĂ UN COMPLICE CARE ESTE FASCINAT. E COMPLICE LA TOT CE VEDE, LA SUPERSTIȚII, LA SPAIMELE NEMOTIVATE, LA SUSCEPTIBILITĂȚILE ACESTOR SUFLETE ÎN ALARMĂ; LA MANIA LOR DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux se răsucește, ajunge în dreptul prietenului său și înoată în același ritm. Tarrou înainta cu mai multă putere decât el și a trebuit să înoate mai repede. Timp de câteva minute, au înaintat în aceeași cadență și cu aceeași vigoare, singuratici, departe de lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să zică nimic, și-au grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lumină, ciocolățile artificiale sau cutiile goale din vitrine, tramvaiele încărcate de chipuri întunecate, nimic nu mai amintea de Crăciunurile trecute. La această sărbătoare, în care toată lumea, săracă sau bogată, se reunea odinioară, nu mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care o ducea înainte de epidemie. Trăia complet retras în apartamentul lui și i se aducea masa de la un restaurant vecin. Seara numai, ieșea pe furiș, cumpărându-și cele necesare, ieșind apoi din magazine pentru a fugi repede pe străzi singuratice. Dacă Tarrou îl întâlnea atunci, nu putea scoate de Ia el decât monosilabe. Apoi, fără trecere, redevenea sociabil, vorbind fără măsură despre ciumă, solicitând părerea fiecăruia și pierzându-se din nou în fiecare seară, bucuros, în valul mulțimii. ÎN ZIUA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai bine în primele străzi mărginașe, aproape pustii. Cei care, mulțumindu-se cu puținul pe care-l însemnau, nu doriseră decât să se întoarcă în casa iubirii lor, erau uneori răsplătiți. Desigur, unii dintre ei continuau să umble prin oraș singuratici, lipsiți de ființa pe care o așteptau. Fericiți erau și cei care nu fuseseră despărțiți de două ori, asemeni unora care, înainte de epidemie, nu-și putuseră realiza dintr-o dată iubirea urmărind timp de ani de zile, orbește, o înțelegere greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
amestece direct destăinuirea lui cu miile de voci ale ciumaților, era oprit de gândul că dintre suferințele lui nu exista nici una care să nu fie și a celorlalți și că, într-o lume în care durerea este atât de adesea singuratică, acesta este un avantaj. Hotărât, el trebuia să vorbească în numele tuturor. Dar există cel puțin un concetățean de-al nostru în numele căruia doctorul Rieux nu poate vorbi. E vorba într-adevăr de cel despre care Tarrou ii spusese într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în inima lui ceea ce îi făcea să moară pe copii și pe oameni. Restul îl înțeleg, dar acest lucru sunt obligat să i-l iert". Este drept ca această cronică să sfârșească cu el, căci avea o inimă neștiutoare, adică singuratică. După ce a ieșit din marile străzi zgomotoase ale sărbătorii și în clipa când a vrut s-o ia pe strada lui Grand și a lui Cottard, doctorul Rieux într-adevăr a fost oprit de un cordon de polițiști. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în sat și înapoi șușotind întruna în microfoanele minuscule. Nu părea să ne pască pericolul imediat al unei tentative de asasinat sau ceva de genul ăsta acolo, în sat - singura persoană pe care am văzut-o a fost un fermier singuratic, care mâna un măgăruș pe strada mare. Dar mi-am dat seama că, dacă cineva ar fi dorit să-l localizeze și să-l ucidă pe prinț, i-ar fi fost foarte ușor să-l ia în bătaia puștii, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l pun pe drumul vindecarii pe câte un singuratic ca tine, dublu singuratic... — Dublu? — Da, singuratea trupului și singurătatea sufletului. — Apropo, Víctore... Da, știu dinainte ce-o să-mi spui. Ai venit să te sfătuiești cu mine despre starea ta, care de la o vreme e alarmantă, de-a dreptul alarmantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]