3,912 matches
-
care trăiește, ca să-l conștientizeze: Când lumea hiperdezvoltată se va distruge, cu toate avansurile și tehnologia ei, pe pământul acela al nimănui se va salva omul din unitatea lui pierdută"7. Poate că atunci ne vom trezi din coșmarul acesta sinistru și vom mai simți în piept o urmă de durere pentru umanitate, avertizează Sábato. Generația lui Cioran, aceeași cu cea a lui Sábato (s-au nascut amândoi în 1911), nu s-a mulțumit cu o "filosofie modestă", era fanatica, conta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de exemplu, tânărul Sábato, fiu de imigrant italian și având în sânge simțul justiției sociale și al demnității umane care nu l-au părăsit niciodată, află de oribilele procese de epurare de la Moscova, despre cum procurorii de acolo "fabricau" crime sinistre, total inexistente, supralicitau infamia, implorând acuzarea. Sábato ia cunoștință de existență nedreptății sociale, descoperă o lume în care există exploatare și oprimare, la toate acestea adăugându-se lecturile sale din romantici că Chateaubriand, Schiller, ceea ce ii deschide în fața ochilor "o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
timp în care viitorul pare irosit (...) Când lumea supradezvoltată o va lua la vale, cu toți roboții și cu toată tehnologia, pe calea exilului, atunci omul își va recapătă unitatea pierdută. Și, poate, când ne vom trezi din acest coșmar sinistru, când un gol de umanitate ne va durea în piept, ne vom aminti că am fost odată cei despre care René Char spunea: "destinul lor este sinuos, nu glorios""90. Entuziasmul cu care întâmpină Cioran moartea, pe care o așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fericire, insă i se confesează interlocutoarei sale, Isabel Allende, ca "este incapabil să fie fericit, permanent torturat și sfâșiat între multiplele personaje care trăiesc în el"109. În ciuda faptului că omul, din punctul său de vedere, este "animalul cel mai sinistru al creației", crede cu tărie în el, pentru ca, "dacă nu aș crede în om, cum as mai putea să trăiesc?"110. S-a menționat frecvent prezenta obsesiva a mamei în opera scriitorului, în strânsă legătură cu melancolia lui vitală. De
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
renegat opera de ficțiune, spunând într-un reportaj că un roman că Greață nu are sens dacă în oricare parte a lumii un copil moare de foame. Chiar dacă Sartre a continuat să creadă, spune Sábato, ca oamenii sunt niște "animale sinistre", a susținut că trebuie să treacă râul sau metafizic într-un plan secund, "că pe un lux și o trădare"38, ca să se ocupe de oameni. Fidel acestei credințe în oameni, Sábato se îndreaptă de tânăr spre mișcările revoluționare anarhiste
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
magie, ne permite sa evadam din brutală realitate cotidiană"165. Bordelul este sexul în stare pură, iar imigrantul solitar care intră într-un bordel își rezolva problema ușor, "cu tragică facilitate cu care se rezolvă acest lucru în locurile astea sinistre", spune Sábato. Nu era, deci, sexul ceea ce-l neliniștea pe imigrantul de la Buenos Aires, ci el tânjea după comunicarea cu altă ființă, după iubire, după femeia că iubita, mama, cămin, si nu prezenta, atât de pasagera, a acesteia ca obiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pus odată pe lătrat"172. Moartea este evocata în versuri triste că acestea: În noaptea asta, isprăvile mele / pe veci s-au încheiat / o misterioasă fiara / mi-a închis inima"173. Dar portenul solitar știe să spună și cu o sinistra aroganță: "Nu vreau să mor decât cu mine / Far' spovedanie, far' Dumnezeu, / Să mor cu necazurile mele / încrâncenat în pică"174. Cuvintele lui Sábato din cartea sa de memorii Înainte de tăcere sunt parcă ale argentinianului-personaj de tango: "Vreau să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eroi și morminte, unde apar noi dimensiuni ale râului, de data aceasta categoric sabatiene: organizarea râului într-o putere subterană care guverneaza prin intermediul Sectei Orbilor și agravarea caracterului demonic al lui Fernando 88, care înlocuiește irascibilitatea lui Castel cu un sinistru complex: furia împotriva celorlalți, disprețul față de sine însuși și orgoliul de a fi o canalie, culminând cu degradarea generalizată din ultimul român sabatian, Abaddón, Exterminatorul, care îl atacă chiar pe autor, obligându-l să coboare printre personajele sale și să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
film, eul narator identificând-se până la suprapunere cu acestea, având convingerea că reprezintă ,,singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"246. Perspectiva sinistră asupra lumii, ca un spațiu al figurilor de ceară, unde se exprimă teroarea de neimaginat a umanității. o regăsim la George Bacovia: Și singur priveam prin ocheane/ Pierdut în muzeul pustiu...// Și-n lumea ocheanelor triste/ Mă prinse sinistre gândiri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Perspectiva sinistră asupra lumii, ca un spațiu al figurilor de ceară, unde se exprimă teroarea de neimaginat a umanității. o regăsim la George Bacovia: Și singur priveam prin ocheane/ Pierdut în muzeul pustiu...// Și-n lumea ocheanelor triste/ Mă prinse sinistre gândiri -/ În jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hâde și triste priviri 247. Figurile de ceară pe care le vizionează personajul blecherian: ,,un arhiduce austriac, cu figura galbenă și tristă", al cărui chip ,,era infinit mai tragic decât orice moarte adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
noile comunități bogate de a apela la astfel de servicii medicale în secții extrem de bine dotate tehnic și cu personal medical superspecializat a transformat multe din respectivele secții în locuri în care se poate muri din ce în ce mai des. Este o realitate sinistră, dar care reflectă opțiuni ale societății moderne. Confruntarea serviciilor medicale de urgență și, în special, de reanimare, din ce în ce mai des, cu probleme legate de decesul pacienților și, mai cu seamă, de menținerea acestora în viață în mod artificial și nefiresc este
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
de mieux...") ca purtătoare/manipulatoare a "minifonului" sporește intensitatea dramatică a bătăliei pentru protejarea moralității în apele teritoriale ale culturii străineze socialiste din România. Notă de cercetaș Sentimental vorbind, este de-a dreptul înduioșător (dacă inițiativa i-a aparținut) sau sinistru (în cazul în care oferirea nevestei ca luptătoare în TUFAt pentru culegerea de informații live cu dispozitive de captare a sunetului ambiental i-a fost suger-ordonată). Trebuie să vă închipuiți sentimentele trăite de ființa respectivă. Ai de ales, Cititorule, între
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dacă ai fost adăpat doar la izvoarele cunoașterii culturii hexagonale hiper-pudice din spațiul bahluvio-repedian, unde romanul curtean (de care se aude câte ceva, prin așchii desprinse de autorii de antologii) este cool (sau poate măcar "chic") iar Elpi este doar un sinistru porno-sexisto-(homo)-nespălatmisogin, care nu ezită să denunțe în spațiul public efervescența hormonală din mediul academic 111, arta partajării beneficiilor colaterale sau redistribuirea cărților (nu a celor din biblioteci) între cărturari după plumbuirea "sinistrului și a odioasei" etc. În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
chic") iar Elpi este doar un sinistru porno-sexisto-(homo)-nespălatmisogin, care nu ezită să denunțe în spațiul public efervescența hormonală din mediul academic 111, arta partajării beneficiilor colaterale sau redistribuirea cărților (nu a celor din biblioteci) între cărturari după plumbuirea "sinistrului și a odioasei" etc. În fapt, îmi permit să contra-pun (în sensul confruntării imagistice) două secvențe din epoci diferite construite în regimul expresiei pudice pentru a-l evidenția pe "celălalt Pițu", scos la lumină de două pagini din Lexiconul figurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
programat cu ADN-ul ticăloșiei, un amalgam de aptitudini speciale în virtutea cărora ar fi călcat și pe cadavre dacă i s-ar fi cerut, eroul nostru declară război acestei tipologii cu puteri maligne și structurilor polițienești ale regimului. Conștientizând comedia sinistră regizată de Conducător și jucată de fanaticii săi discipoli, naratorul ajunge să creadă că visul secret al Conducătorului este cu totul altul decât cel conturat în discursurile sale înregistrate și difuzate în săli pline ochi cu activiști; nu bunăstarea și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Arhitectul sau ministrul de interne Hasobeu, prinse și ele în vârtejul absurd, kafkian-oniric al evenimentelor, asemeni Suzanei Ifigenia și celor din familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și fiică. Este un idealist, contemplativ și abulic, dar etic și cu simțul ridicolului, și prin urmare n-are cum să nu se disocieze sarcastic de triumfalismul dictaturii, menit să infesteze o națiune și o Lisabonă, devenită epicentru al unui sinistru carnaval, al mitingurilor de pe stadioane și al ciorbei săracilor. Fresca lui Saramago compulsează felii de realitate social-politică, cum ar fi foametea săracilor, ravagiile mortalității infantile și ale bolilor venerice, asistate de caritatea episodică a regimului, ridicat în slăvi de unele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care macină interioritatea și așa vulnerată a poetului: în trecerea concretă spre acest funest dincolo ar putea avea un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și unele texte din Oglinda sumară (Editura Opera Magna, Iași, 2009), deși au osatura subțire, nervoasă, chiar rafinată, devin supraponderale din cauza aluviunilor păsturoase și a combinațiilor stridente de teme dintre cele mai variate: "estetici transcendentare și definitive/ peste traficul rutier/ (sinistru să mai auzi și motoare în patru timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu această conștiință a muritudinii perpetue ("cât de mult mor!", notează poetul prin vocea propriei umbre, sinistră Apariție în timpul unui ritual vizionar obișnuit). În fapt, este cât se poate de evident, în timpul lecturii propriu-zise a poemelor în proză, că între cele două părți ale cărții, Moarte și renaștere, respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare despre metamorfozele tragic-triste ale cuplului prezidențial din regimul comunist, ajunse la un stadiu anistoric ("au rămas/ Odiosul și Sinistra sa.// Ody și Siny/ sunt două personaje/ care n-au nici în clin,/ nici în mânecă/ de-a face cu istoria") sau cele aproape aforistice, care amestecă în doze bine calculate cinismul și (auto-)ironia amară, rizibilul slogan electoral și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei și a depresiei" și în Pe țărmul nebuniei tale. Sau ecouri ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite". Până la urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces al Literaturii cu verdictul firește, vinovat! "Știu, Dante, iubirea, sori și stele. Știu, Augustin și Rabelais, ba chiar ... Aleister Crowley, "Iubește și fă ce vrei! " Știu și I.H., "Iubiți-vă! Știu, dar azi nu simt nimic, îmi dau doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțelegem bine pe Montresor! El e pregătit de crimă și chiar o săvîrșește, paradoxal, tocmai, din credința sa fierbinte. Confruntat cu replica "Pentru dragos-tea lui Dumnezeu!", răspunde, cu serenitate, "Da, pentru dragostea lui Dumnezeu!" A ucis orcît ar părea de sinistru pentru omul modern din iubire pentru Dumnezeu, așa cum ar fi procedat orice catolic practicant adevărat din Europa arhaică în locul său. În lumina acestei ipoteze a creștinului fanatic ce-l elimină pe masonul deranjant și enigmaticele cuvinte de la început primesc o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]