2,097 matches
-
apoi" rostește osânda celor care au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii 1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc" și a "slovei făurite", chiar dacă astăzi avem rezerve față de unele tablouri panoramice, scene dialogate și evocări din cadrul poemului. Volumul a rămas deschis unui teren de forme ce se vor întruchipa în alte și alte valori, în creația de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii 1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc" și a "slovei făurite", chiar dacă astăzi avem rezerve față de unele tablouri panoramice, scene dialogate și evocări din cadrul poemului. Volumul a rămas deschis unui teren de forme ce se vor întruchipa în alte și alte valori, în creația de mai târziu a poeților contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei libere": "Pavăza lui Decebal, rotundă/ pe după brațu-i încordat/ Asemeni brațului Carpaților/ cu celălalt braț săltându-și încovoiata sabie a Istrului/ Să-și apere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ucigașului. [...] Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului, în frunte". Gheorghiță își îndeplinește astfel datoria de fiu, înfăptuind un act justițiar ca pe un prim pas către maturitate. 3. Nechifor Lipan * “Acel baci știa și altele și cunoștea și slovă, lucru de mirare între ciobani. De la el Nechifor(de la acel baci) deprinsese și unele vorbe adânci pe care le spunea cu înțeles la vreme potrivită” * “Nechifor sa arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului” * “ Își mângâia mustața groasă adusă a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-o? Zoe: (același joc) Ți-a luat-o? Cetățeanul: Aș! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae: "Așa? Facei parte din Soțietatea noastră și primești scrisori de la prefectul, cetățene, bravos!" Zic: (sughite) Aș! De la prefectul! Zice: "I-am cunoscut slova... Ia arată-mi-o. -Doamne păzește!" Ba că dă mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică... unadouă-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
prea tare! N-o iscălesc. Farfuridi: (cu tărie, impunător) Trebuie să ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă! Brânzovenescu: Așa da, o iscălesc! Farfuridi: O iscălim: "Mai mulți membri ai partidului"... Brânzovenescu: Da' dacă ne cunoaște slova la telegraf? Farfuridi: Punem pe altcineva s-o scrie. Brânzovenescu: Pe cine? Farfuridi: Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf! ' Aide, Brânzovenescule. Brânzovenescu: Numai să nu pățin ceva. Farfuridi: (impunător) Trebuie să ai curaj: anonimă. Câte
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ta prefectul. (Se aude din depărtare entrata unui marș.) Trahanache: Or să-l învrăjbească cu mine și cu familia mea... s-apucă și face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul... cătră Zoițica, nevastă-mea, și-i imitează slova băiatului,... știi, să juri, nu altceva... Închipuiește-ți plastografie! Dandanache: Nu mă nebuni, neicusorule! La mine a fost cazul adevărat!... (Marșul se apropie, se aud și urale.) Trahanache: Cum, cazul adevărat? Dandanache: Scrisoarea era a persoanei... da... becher. Trahanache: Cum becher
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de altfel, sunt de acord "dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi". Ei trimit la "centru" o depeșă prin care semnalează faptul că "Prefectul și oamenii lui trădează partidul", fiind încântați că nu li se "cunoaște slova" la telegraf și o semnează cu mult curaj: "mai mulți membri ai partidului". Farfuridi are automatisme ce creionează "întruparea prostiei solemne."(Ștefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: "eu am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc atât de mult! Altfel va trebui să-l tălmăcesc Dacă de spirit eu ascult. Stă scris: La Început a fost Ideea. Dar cântărește bine-ntâiul rând, Ca pana să nu fugă, slove goale așternând. Ideea e, ce-nfăptuiește și creează totul? Ar trebui să scriu: La Început a fost Puterea. Dar iată că scriind sunt Îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine șoapta? M-ajută duhul și-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reverie calmă și suferință discretă 10). Arghezi și Bacovia folosesc și cuvîntul „moleculă”. Autorul Cărticicăi de seară, în joacă, pentru a sugera miniaturalul: „Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,/ O carte pentru buzunar,/ O carte mică, o cărticică./ Din slove am ales micile/ Și din înțelesuri furnicile./ Am voit să umplu celule/ Cu suflete de molecule”11). Bacovia, dramatic, pentru a reda durerose frămîntări interioare: „...mintea cadențează fără șir cugetări pustii... pînă ce o moleculă s-a zdrobit în creier
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
una care disprețuia orice fard”. (Cf. Ei l au văzut pe Eminescu, Ediție de Cristina Crăciun și Victor Crăciun, Ed. Dacia, 1989, p. 305) 4. Giordano [Berman Goldner], „Doamnei...”, apud: S. Podoleanu, 60 de scriitori romîni de origine evreiască, Ed. „Slova”, 1935, p. 135. 5. Capitolul „Din care se vede că metoda chinorozului nu-i atît de recentă pe cît s-ar crede”, în Opere, 3, Ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, EPL, 1962, p. 16 18. 6
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cazaban e un spirit veninos („o viperă care cînd plînge lăcrămează venin și cînd se strîmbă crede că e de spirit”), Sadoveanu n-are talent, ci doar „umeri de hamal” pentru a duce în spinare toată viața „saci încărcați cu slove”, Caragiale e vinovat că a preferat o popularitate de „băncuță” (monedă mică), Vlahuță - că tratează în versuri dulcege subiecte de proză, iar Iosif, Coșbuc, Anghel („un clovn tragic”) îl lasă indiferent. Denigrări și insinuări obișnuite în comeraje, afirmațiile sale sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru toată viața, iar apoi a trecut la fiicele sale, maici la mănăstirea Agafton, încă rămîne o enigmă. Iconomul stavrofor Alex. H. Simionescu, protoiereul județului Botoșani, cu prilejul întocmirii unei monografii a mănăstirii Agafton, a dat peste cartea aceea, cu slove chirilice, căreia, din cauză că-i lipsea începutul, i-a pus titlul Mărgăritarul lui Zlataust și a zis că ea a fost tipărită de Mitrofan episcop Husinschi, în anul 7199, adică 1691. Judecînd superficial, după însemnările marginale, autorul a tras concluzia greșită
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
doi dascăli, la biserică. Folosind cărți din casă și de la biserică, el a putut învăța ușor, mai ales că și-a dat și interesul. Un coleg de-al său, de la Cernăuți, Tudor Ștefanelli, a observat că "el știa cu înlesnire slova veche, chirilică și mai cu seama cărți vechi vedeam în mina lui. El îmi zise că acasă a deprins această slovă"13. Prin urmare, putem crede că examenul de verificare, la materia cerută de programa școla ra din primele doua
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dat și interesul. Un coleg de-al său, de la Cernăuți, Tudor Ștefanelli, a observat că "el știa cu înlesnire slova veche, chirilică și mai cu seama cărți vechi vedeam în mina lui. El îmi zise că acasă a deprins această slovă"13. Prin urmare, putem crede că examenul de verificare, la materia cerută de programa școla ra din primele doua clase primare, a constituit, pentru el, o simplă formalitate. Radu Sbiera ne precizează 8 că în acel an școlar (1857/58
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dat de la Dumnezeu, ca să-l lucrezi cu mintea, și de-ți va fi mintea curată, atuncea și cartea poți s-o înveți cum se cade, iar de-ți va fi mintea flușturatică, atuncea, în loc de învățătură, te ocărăști"299. Faptul că slova cărții ascunde secrete și mistere nebănuite este demonstrat istoric și etnografic. În spațiul popular românesc, de pildă, au circulat vreme îndelungată diverse versiuni ale unor cărți omnisciente: Cartea Vieții, Cartea Sorții 300, Cartea Lumii 301. Intrând în lume cu o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cărții în scopul prezicerii: zodierii, păscălierii, solomonarii, prăvilarii. În general, aceștia erau printre puținii cunoscători de carte din comunitățile rurale, fapt ce contribuia la menținerea unui statut privilegiat. Odată cu alfabetizarea și cu pătrunderea cărții în mediile rurale, vechii cunoscători ai slovei și-au pierdut din autoritate și credibilitate. Fiind accesibil tuturor, misterul cărții a devenit un fapt cotidian. Unele reprezentări ale cărții (cartea-talisman, cartea vindecătoare, cartea ca mijloc de divinare și aflare a adevărului etc.) au supraviețuit și au fost transferate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și ar citi cum se cuvine cărțile, nu ar mai veni la mine. Tot adevărul stă scris în carte, eu de acolo aflu tot" ( D., 52 ani, Neamț). În prezent, preotul, dascălul în general, cel ce se îndeletnicește cu decriptarea slovelor cărților sfinte se transformă într-un fel de terapeut social. Comunitatea tradițională cunoaște o multitudine de superstiții legate de prezența preotului în viața comunitară. Practic, toate acestea sugerează existența unor vechi forme de divinație în care preotul nu este doar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
introduce metoda inductivă, care evita o ambiguizare și o pierdere reală de timp. În 1871, împreună cu C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu și V. Răceanu, Creangă a tipărit un al doilea manual, Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primarie cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive. Cartea era complexă, cu noțiuni din diverse sfere ale socialului, casă, școală, științe naturale, istorie, anatomie, igienă, dorindu se o formare totală a școlarilor și sădirea în sufletul acestora a unor înclinații morale
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sucursală nr. 1 (suburbia Sărărie), în locul lui G. Ienăchescu, care, prin „consimțământ”, trece la Școala primară de la „Trei Ierarhi”. 1871. Împreună cu C. Grigorescu și V. Răceanu scoate Învățătorul copiilor. Carte de cetit în clasele primare de ambele sexe, cu litere. slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instrucțiune. În toamnă este, însă, „oprit din lucrarea diaconiei” pentru „relele purtări”, între care : „mergerea la teatru probează o văzută desconsiderare a instituțiilor și al legilor religioase”, iar „slobozirea puștii spre biserică au căzut
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
bine și de rău, într-un amoralism definitiv și într-un pedepsitor dispreț cioranian prin care unicitatea este chemată să se apere de atingerile trivialității. Oferite spre contemplare și nu spre cunoaștere, personajele se închid în taină, noapte și moarte slova mateină conservîndu-le ființa pînă cînd un alt veac de purpură și aur va chema la viață semeața seminție. ÎNTRE OGLINZI PARALELE Criticii și istoricii literari dar și cititorii obișnuiți au practicat și continuă să practice raportarea reciprocă a vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
săra?" Și verbul cristic continuă teribil: Atunci ea nu mai e bună decît să fie aruncată afară, cu gunoiul..."" În acest fel, vom continua să trăim mult și bine? în lumea lui Caragiale, la Mateiu limitîndu-ne doar a visa. Că slova mateină ar fi avut parte de cea mai neatentă lectură (O. Cotruș) mi se pare imposibil de dovedit din moment ce, chiar de la debutul poetic, un genial artist al cuvîntului și un mare critic (I. L. Caragiale și G. Ibrăileanu) au susținut publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
întru recunoașterea Fiului ca entitate complementară și Ion Luca Caragiale ar fi semnat și el acel Protocol al unui club Matei Caragiale propus de Ion Barbu: "Cartea Crailor la fila cea mai turbure o deschid: Acolo, ca de cutremur, saltă slova mateină..." Același, propune o împăcare a celor doi in aeternum: "Bucureșteni, raiale, salutar bătute de părintele acestui om, la singurele voastre părți simțitoare pentru păcatele de somn, prostie și îmbuibare, nu purtați vrăjmășie fiului!" BIBLIOGRAFIE GENERALĂ Marin Bucur, I. L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca președinte al Consiliului Național al Transnistriei, inițiază, împreună cu Institutul Științific Român din Tiraspol, numeroase acțiuni culturale. A colaborat cu studii și articole privind cultura și situația economică a românilor transnistreni la „Drum drept”, „Ramuri”, „Societatea de mâine”, „Viața Basarabiei”, „Slova”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Cele trei Crișuri”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Balkan Studies”, „Revue historique”, „Magazin istoric” ș.a. A semnat și M. Florin, T. Vlădică. Lucrarea Din literatura populară a românilor de peste Nistru (1939) conține un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
, Constantin (2.II.1914, Botoșani - 22.IV.1968, București), publicist. Provenit dintr-o familie de muncitori, P. urmează cursurile Facultății de Științe la Universitatea din Iași. Colaborează la „Cuvântul liber”, „Manifest”, „Clopotul” și redactează „Slova”, „revistă literară și socială” apărută la Botoșani, în 1935. Membru al Partidului Comunist Român din 1937, va ocupa după 1944 înalte funcții administrative, fiind la un moment dat ministru adjunct la Învățământ și Cultură. În ultimii ani ai vieții e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]