2,320 matches
-
6% din voturi. Totuși, politicienii vremii, luați prin surprindere de succesul comuniștilor, au invocat niște vicii de procedură pentru a-i invalida în bloc pe toți cei cinci deputați comuniști (singurii care s-au opus acestui act au fost parlamentarii social-democrați) și apoi, după grevele de la Grivița din februarie 1933, BMT a fost interzis. Comuniștii au înființat imediat „Liga Muncii”, dar această formațiune a avut o viață și mai scurtă, fiind interzisă după un singur an. După aceea comuniștii români au
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
-ului în PCR a fost făcută din dorința lui Nicolae Ceaușescu, devenit prim-secretar al PMR în iunie 1965, care a vrut să demonstreze simbolic ruperea cu trecutul și orientarea politicii României, dar și renunțarea definitivă la orice pretenție doctrinară social-democrată, prin consfințirea înglobării social-democraților în rândul comuniștilor. Sub conducerea lui Ceaușescu s-au accentuat tendințele autonomiste față de URSS, evidențiindu-se în acest sens relațiile bune cu comuniștii chinezi, aflați în relații ostile cu sovieticii; condamnarea invadării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
rural în 1907, Broz a muncit că ucenic de mașinist în Sisak. Acolo devenise conștient de mișcarea muncitoreasca și sărbătorind prima dată la 1 mai Ziua Muncii. În 1910, s-a alăturat uniunii muncitorilor metalurgiști și în același timp Partidului Social-Democrat al Croației și Sloveniei. Între 1911 și 1913, Broz a muncit pentru perioade scurte în Kamnik, Cenkovo, Munich și Mannheim, unde a muncit pentru fabrica de automobile Benz; apoi s-a dus în Wiener Neustadt, Austria și a muncit ca
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
Hitler". și a avut și posibilitatea de a-și pune în practică ideile bazate pe violență prin acțiunile de stradă pe care le comanda. Istoria, spunea el, “este făcută în stradă”, fiind determinat să provoace partidele dominante de stânga - Partidul Social-Democrat și Partidul Comunist - la lupte de stradă în Berlin. Lucrând cu liderii locali ai Sturmabteilung, a provocat deliberat lupte în berării și certuri de stradă în care erau folosite frecvent arme de foc. Când mureau oameni, el exploata situația, transformându
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
("Party of European Socialists" în engleză, "Părți socialiste européen" în franceză, "Sozialdemokratische Partei Europas" în germană) este un partid politic European care este compus din 33 de partide social-democrate, socialiste și laburiste din statele membre ale Uniunii Europene plus Norvegia. Partidul Social Democrat din România, este membru cu drepturi depline al PSE-ului. PSE-ul a fost fondat în 1992 la Haga ca succesor al Confederației Partidelor Socialiste a
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
Ciobanu, Mircea Rusu, Mihai Cimpoi și mai mult de 30 de deputați care în 1991 au votat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Președinte al Partidului Liberal a fost ales la 27 octombrie 2002. La 19 iulie 2003 prin fuziunea Alianței Social-Democrate din Moldova, Partidului Liberal (PL) și a Alianței Independenților din Republica Moldova (AIRM), s-a format Partidul Alianța "Moldova Noastră". În ziua constituirii sale, la PAMN a aderat Partidul Democrat-Popular din Moldova. Președinte al noului partid, a fost ales Serafim Urechean
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
de sărbătoare. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
101). Fiind președinte de Parlament și bucurându-se de o înaltă încredere se hotărăște se intre în PCRM. Ulterior a pledat pentru reformarea și modernizarea partidului, inclusiv prin schimbarea denumirii și transformarea acestuia într-un partid modern, european, de sorginte social-democrată. În 2009 Marian Lupu declara că, la o anumita etapă, între valorile sale personale și cele ale PCRM „"exista o compatibilitate dacă nu 100% cel puțin de 90%"”. În urma refuzului Partidului Comuniștilor de a-l propune la funcția de președinte
Marian Lupu () [Corola-website/Science/302527_a_303856]
-
fuzionarea PRCM, USL Forța Moldovei și PNȚCD și crearea la 24 martie 2002 a Partidului Liberal. La 27 octombrie 2002 a fost ales în funcția de Președinte al Partidului Liberal. A contribuit la constituirea, în baza fuziunii Partidului Liberal, Alianței Social-Democrate și Alianței Independenților la 19 iulie 2003, a partidului Alianța „Moldova Noastră”, a cărui copreședinte a devenit. A fost vicepreședinte al Blocului Electoral „Moldova Democrată”. În 2005 a fost ales prim-vicepreședinte al Partidului Alianța „Moldova Noastră”. Din 2005 este
Veaceslav Untilă () [Corola-website/Science/302606_a_303935]
-
consideră că aceste poziții erau nedemocratice, problema raportului dintre președinți, guverne și parlamente face și în prezent obiectul unor vii discuții, fără ca adversarii unor republici parlamentare să fie considerați antidemocrați. De fapt, teoriile lui Schmitt se opuneau mai mult conceptelor social-democrate și liberale, majoritatea guvernelor Germaniei de după primul război fiind coaliții din care făceau parte social-democrații și liberalii. Critica lui Carl Schmitt a instituțiilor “burgheze” a fost apreciată pozitiv de generația tânără a juriștilor socialiști, printre care Ernst Fraenkel, Otto Kirchheimer
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Braun și pe ministrul de interne Carl Severing și a decretat starea de urgență, făcând apel la armată pentru menținerea ordinii. Prusia, reprezentată de Ministerul de stat al Prusiei (Preußisches Staatsministerium) împreună cu Partidul Centrului din Germania (Deutsche Zentrumspartei) și Partidul Social-Democrat din Germania (Sozialdemokratische Partei Deutschlands) au intentat acțiune împotriva guvernului central la curtea supremă a Germaniei (Staatsgerichtshof für das Deutsche Reich), proces cunoscut sub denumirea "Prusia contra Reich-ului" ("Preußen contra Reich"). Reclamanții considerau că ordinul de numire a comisarului era
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Democrație socială sau social-democrația este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial, suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști, și primele partide social-democrate au inclus socialiști revoluționari, precum Rosa Luxemburg și Vladimir Lenin, lângă socialiști moderați ca și Eduard Bernstein și Karl Kautsky. După al doilea război mondial și Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociat în exclusivitate cu o formă
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine de stânga precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită prin lume, fiind în multe țări, mai ales în Europa, cea mai puternică forță de stânga. În general, social-democrații susțin:
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
al Afacerilor Externe iar în 1949 a devenit secretar de stat pentru afaceri externe. A participat la conferința de la Paris, conferință care a fundamentat planul Marshall. În 1951 a devenit ministru fără portofoliu dar deși era parte a unui cabinet social-democrat el nu a devenit membru al niciunui partid. În 1954 Hammarskjöld a ocupat locul tatălui său din Academia Suedeză. Dar în 1951 a devenit vice-președinte al delegației suedeze pe lângă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite devenind președinte al acestei delegații
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
Mare Ducat în cadrul Imperiului Rus la cel de stat independent. Conflictul a făcut parte din agitația națională, politică și socială produsă de Primul Război Mondial (Frontul de Est) în Europa. Părțile implicate în conflict au fost „Roșii”, conduși de Partidul Social-Democrat și „Albii”, conduși de Senatul nesocialist, dominat de conservatori. Gruparea paramilitară Gărzile Roșii, formată din muncitori din industrie și agricultură, controlau orașele și centrele industriale din Finlanda de sud. Gruparea paramilitară Garda Albă, formată din țărani și facțiuni ale claselor
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și era reprezentată de Partidul Social-Democrat finlandez, înființat la 1899. Activismul muncitorilor fusese direcționat atât către opoziția față de rusificare cât și către dezvoltarea unei politici interne care să abordeze problemele sociale, și răspundea cererilor pentru democrație. Aceasta a fost o reacție față de disputa internă, începută din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
economică și socială. Ambele facțiuni, în cadrul cărora existau grupări ce ținteau supremația totală, au colaborat cu forțele politice corespunzătoare din Rusia, adâncind divizarea națiunii. Ca o consecință a dezvoltării sociale dezechilibrate și a perpetuării poziționării mișcării muncitorești în opoziție, Partidul Social-Democrat obținuse o majoritate absolută în noul Parlament al Finlandei, la alegerile legislative generale din 1916. Noul Senat a fost format în martie 1917 de către social-democrați și de liderul sindical Oskari Tokoi. Cabinetul său nu reflecta însă componența parlamentului finlandez, cu
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
nesocialiștii au stabilit un acord informal cu guvernul provizoriu rus. Situația a fost perturbată de Revoluția din Octombrie; noul Parlament finlandez a preluat puterea la 15 noiembrie, pe modelul „Legii Puterii” adoptate de socialiști, și a acceptat pe loc propunerile social-democrate din iulie 1917 pentru o zi de muncă de opt ore și vot universal la alegerile locale. În cele din urmă, la 27 noiembrie, conservatorii au încercat să preia toată puterea, cu numirea unui cabinet pur conservator, condus de Pehr
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Gylling", "Eero Haapalainen", "Anna Karhinen", "Otto Ville Kuusinen", "Hilja Pärssinen", "Yrjö Sirola" și "Oskari Tokoi". Otto Ville Kuusinen a formulat o propunere de constituție, influențată de cele ale Elveției și Statelor Unite. Delegația Poporului dorea un socialism democratic bazat pe ethosul social-democrat finlandez; viziunile lor difereau de ideea de dictatură a proletariatului a lui Lenin. Puterea politică urma să fie concentrată în Parlament, Senatul jucând un rol mai mic. Propunerea cuprindea un sistem multipartid, libertatea de întrunire, libertatea presei și de exprimare
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și 90 de socialiști moderați. Cele două mari centre ale terorii Roșii au fost Toijala și Kouvola. Acolo au fost executați 300-350 de Albi între februarie și aprilie 1918. Gărzile Albe au executat Gărzile Roșii și liderii de partid, reprezentanți social-democrați în parlament și în administrația Roșie, membrii poliției și tribunalelor Roșii, și soldați obișnuiți ai Gărzilor Roșii, precum și pe aceea care participaseră într-un fel sau altul la Teroarea Roșie. La apogeul Terorii Albe, între sfârșitul lui aprilie și începutul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
lui 1919 4000 (dintre care 3000 au fost grațiați în ianuarie 1920, când au fost acordate din nou drepturi civile pentru 40.000 de deținuți), 500 în 1923, și în 1927 au fost grațiați ultimii 50 de deținuți de către guvernul social-democrat al lui Väinö Tanner. În 1973, guvernul finlandez a plătit despăgubiri pentru 11.600 de persoane încarcerate în timpul Războiului Civil. Se pot găsi câteva motive pentru susținerea pe termen lung relativ ridicată primită de comunism în Finlanda; pentru generația de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
(n. 5 februarie 1888, Craiova - d. 1957) a fost un politician român, lider al Partidului Social-Democrat din România, care s-a opus absorbirii partidului său de către Partidul Comunist Român. În calitatea de conducător al PSD, a luat parte la pregătirea Loviturii de stat de la 23 august 1944, fiind numit ministru politic fără portofoliu în primul guvern
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
fiind numit ministru politic fără portofoliu în primul guvern Sănătescu, la 23 august 1944, demnitate deținută până la 4 noiembrie 1944. După congresul PSD din martie 1946, care a hotărît mergerea la alegeri pe liste comune cu PCR, a înființat Partidul Social-Democrat Independent. A fost arestat la 6 mai 1948. Deținut politic la Jilava și Sighet, a fost eliberat după 7 ani, în 1955, stingându-se din viață doi ani mai târziu. A condus ziarul democrat "Libertatea". S-a născut la 5
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
5 februarie 1888 la Craiova, tatăl funcționar la Banca Națională fiind detașat în Capitala Băniei, la filiala locală. După ce termină studiile la liceul bucureștean „Sf. Sava”, în 1903, s-a înscris la Facultatea de Litere, secția filosofie. Atras de doctrina social-democrată devine un fervent apărător al acesteia, stârnind o mișcare în rândurile studenților, care îl urmau, dar și reacția puțin amicală a profesorilor conservatori, fiind amenințat cu excluderea din Facultate. Părăsește, studiile de filosofie, spre a urma cursurile Facultății de Drept
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Germania și Austro-Ungaria cunoscut în istorie ca „Pacea de la Buftea” prin care i se impuneau condiții înjositoare. Constantin Titel Petrescu, demobilizat din Armată, rămâne în București, dar nu înceteză lupta politică. El convoacă la 18 aprilie o serie de fruntași social-democrați, printre care Ilie Moscovici, Iordan Ionescu, Tache Georgescu și Ecaterina Arbore redactând și semnând un manifest protest față de lașitatea Guvernului Marghiloman care „a dus țara la dezastru”. La 14 noiembrie 1918, Constantin Titel Petrescu și alți intelectuali sociali-democrați scot gazeta
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]