3,603 matches
-
și care implică mecanisme etiopatogenetice predominant psihologice necesită tratamente psihologice. În acest caz, tratamentele medicamentoase sunt doar simptomatice și nu vizează cauza tabloului clinic. Tulburările care au un tablou clinic dominat de semne și simptome psihologice, dar au mecanisme etiopatogenetice somatice, necesită în primul rând un tratament medical; rolul diagnosticului diferențial este foarte important, iar psihologii trebuie să fie atenți la această categorie care poate induce în eroare, sugerând că este necesar în primul rând un tratament psihologic (în această situație
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
categorie care poate induce în eroare, sugerând că este necesar în primul rând un tratament psihologic (în această situație, tratamentul psihologic este simptomatic sau parțial patogenetic, dar nu etiologic). Tulburările care au un tablou clinic dominat de semne și simptome somatice și ale căror mecanismele etiopatogenetice sunt predominant somatice formează nucleul tare al medicinei tradiționale; în acest caz, tratamentele psihologice sunt doar simptomatice, adjuvante celor medicale, vizând reacția psihologică la boală. Tulburările al căror tablou clinic implică semne și simptome somatice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
este necesar în primul rând un tratament psihologic (în această situație, tratamentul psihologic este simptomatic sau parțial patogenetic, dar nu etiologic). Tulburările care au un tablou clinic dominat de semne și simptome somatice și ale căror mecanismele etiopatogenetice sunt predominant somatice formează nucleul tare al medicinei tradiționale; în acest caz, tratamentele psihologice sunt doar simptomatice, adjuvante celor medicale, vizând reacția psihologică la boală. Tulburările al căror tablou clinic implică semne și simptome somatice, dar ale căror mecanisme etiopatogenetice sunt predominant psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
somatice și ale căror mecanismele etiopatogenetice sunt predominant somatice formează nucleul tare al medicinei tradiționale; în acest caz, tratamentele psihologice sunt doar simptomatice, adjuvante celor medicale, vizând reacția psihologică la boală. Tulburările al căror tablou clinic implică semne și simptome somatice, dar ale căror mecanisme etiopatogenetice sunt predominant psihologice reprezintă o provocare pentru psihologi și medici. Ele necesită, în mai mare măsură decât celelalte categorii de tulburări, muncă în echipă și, eventual, un tratament psihologic și medical combinat. Pentru psiholog este
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
medici. Ele necesită, în mai mare măsură decât celelalte categorii de tulburări, muncă în echipă și, eventual, un tratament psihologic și medical combinat. Pentru psiholog este adesea o provocare a face psihoterapie cu această categorie de bolnavi deoarece, având simptomatologie somatică, ei nu înțeleg clar și nu acceptă ușor rolul factorilor psihologici în generarea ei; acest lucru reflectă lipsa culturii psihologice și prezența unui model biomedical ortodox și puternic, nu doar la nivelul unui segment larg de profesioniști din domeniul sănătății
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mai mulți sau mai puțini cromozomi sunt celule aneuploide. Diviziunea celulară este de două tipuri: mitotică și meiotică. Mitoza (diviziunea mitotică) duce la apariția a două celule fiice care au același număr de cromozomi cu celula-mamă; are loc în celulele somatice. Meioza (diviziunea meiotică) se finalizează cu apariția a două celule fiice care au doar jumătate din numărul de cromozomi ai celulei-mamă; prin acest tip de diviziune se obțin gameții (celulele sexuale). Celulele organismului uman conțin 23 perechi de cromozomi, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
apariția a două celule fiice care au doar jumătate din numărul de cromozomi ai celulei-mamă; prin acest tip de diviziune se obțin gameții (celulele sexuale). Celulele organismului uman conțin 23 perechi de cromozomi, dintre care 22 sunt autosomii sau cromozomi somatici, care direcționează structura și dezvoltarea majorității organelor corpului, și o pereche sunt cromozomii sexuali XX sau XY, care ghidează dezvoltarea organelor sexuale. În celulele umane, ADN există și în mitocondrii, organite celulare citoplasmatice (ADN circular), care se transmite doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tip 2 (BRCA2), genele retinoblastimului și locus-ul DAOA, care a fost asociat cu tulburarea bipolară și cu schizofrenia. 4.2. Variabilitatea genetică 4.2.1. Mutațiile Reprezintă modificări permanente la nivelul unei secvențe ADN. Ele se pot produce în celulele somatice și, în acest caz, se transmit doar celulelor fiice aparținând aceluiași organism sau pot avea loc în celule gametice, putând fi transmise urmașilor. De asemenea, mutațiile se pot produce la o scară largă, atunci când este vorba de deleții, inserții, translocații
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
formele de cancer rezultă din modificări ale ADN-ului sau ale structurii cromozomiale, care duc la alterări ale unor gene specifice/ale expresiei genice (De Vita, Hellman și Rosenberg, 2005); adesea însă, aceste modificări se produc spontan, la nivelul celulelor somatice, și nu pot fi transmise de la o generație la alta. Doar acele schimbări produse la nivelul celulelor germinale, ce acționează la unii indivizi ca și factori predispozanți pentru dezvoltarea cancerului, sunt eritabile și doar ele sunt investigate cu ajutorul testelor genetice
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sintezei de ARN. Secvențele de elemente (nucleotide) care constituie ADN-ul și ARN-ul determină compoziția proteinelor și funcțiile acestora în organism. Genele (între 60 000 și 100 000 la specia umană) sunt purtate de cromozomi și de mitocondrii. Celulele somatice umane au în mod normal 46 de cromozomi, dispuși în 23 de perechi. Fiecare pereche constă dintr-un cromozom de la mamă și un cromozom de la tată. Aflați în mod normal într-o singură pereche, cromozomii sexuali sau heterozomii determină sexul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
individ de sex feminin are doi heterozomi X, unul de origine paternă, celălalt de origine maternă. Un individ de sex masculin are doar un singur cromozom X, care este moștenit de la mamă. Pentru ca nivelele produșilor genelor X-linkate din celulele non-sexuale (somatice) să fie relative egale la cele două sexe, unul dintre cromozomii X ai femeilor va fi inactivat în cea mai mare parte a celulelor. Inactivarea unuia dintre cei doi cromozomi X în celulele somatice feminine se face în manieră randomizată
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
produșilor genelor X-linkate din celulele non-sexuale (somatice) să fie relative egale la cele două sexe, unul dintre cromozomii X ai femeilor va fi inactivat în cea mai mare parte a celulelor. Inactivarea unuia dintre cei doi cromozomi X în celulele somatice feminine se face în manieră randomizată, astfel încât procentul celulelor cu cromozomi X paterni activi este aproximativ egal cu procentul celulelor cu cromozomi X materni activi. O caracteristică esențială a transmiterii X-linkate recesive este că bărbații sunt afectați aproape în exclusivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sunt implicați cromozomii X sau Y, și mixte, atunci când sunt implicați cel puțin un autozom și un heterozom. În ceea ce privește momentul producerii lor, anomaliile cromozomiale pot fi nu doar constituționale, deci prezente de la naștere, ci și dobândite pe parcursul vieții, în celulele somatice: a) sub acțiunea unor factori mutageni; b) în anumite sindroame ereditare monogenice care aduc instabilitate cromozomială (de exemplu, anemia Fanconi, Ataxia-telangiectazia, Xeroderma pigmentosum); c) în tumori și leucemii. 8.2.1. Anomaliile cromozomiale numerice Numărul normal de cromozomi caracteristic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
b) în anumite sindroame ereditare monogenice care aduc instabilitate cromozomială (de exemplu, anemia Fanconi, Ataxia-telangiectazia, Xeroderma pigmentosum); c) în tumori și leucemii. 8.2.1. Anomaliile cromozomiale numerice Numărul normal de cromozomi caracteristic pentru specia umană este de 46. Celulele somatice sunt, în mod normal, diploide, având un număr de 2n=46 cromozomi, iar celulele sexuale, ovulul și spermatozoidul, sunt haploide, cu un număr de n=23 cromozomi. Alterările numerice cromozomiale pot intra în categoria poliploidiilor, respectiv aneuploidiilor. Poliploidiile presupun prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
subvenții pentru juninci gestante și nici pentru carne de taurină, introducându-se alte categorii. Racordarea cu politica europeană trebuie să se realizeze și în ceea ce privește calitatea laptelui. Aceasta se referă la niște limite maximale acceptabile în ceea ce privește numărul de bacterii și celule somatice, precum și nivelul de substanțe inhibitorii (impurități, antibiotice etc.). Laptele care se încadrează în limitele prescrise este denumit generic „lapte conform”. De calitatea laptelui vor depinde calitatea produselor derivate sau pe bază de lapte (de exemplu, înghețata) și, în final, posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
adducției (fig. 1 a, b, c, d, e). ABERAȚIE CROMOZOMIALĂ (fr. aberration chromosomique; engl. chromosomal abnormality) - Anomalie privind numărul de cromozomi sau structura lor, sau ambele situații, în diferite proporții. Cercetările genetice au identificat la om 46 de cromozomi (44 somatici și 2 sexuali - la femei cromozomii XX, la bărbați, cromozomii XY). Dintre aberațiile cromozomiale, cele mai frecvente sunt: sindromul Langdon Down, sindromul Klinefelter, sindromul Turner, sindromul Edwards, sindromul Patau, sindroml X-fragil etc. Toate aceste sindroame au un tablou clinic complex
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cromozomii XX, la bărbați, cromozomii XY). Dintre aberațiile cromozomiale, cele mai frecvente sunt: sindromul Langdon Down, sindromul Klinefelter, sindromul Turner, sindromul Edwards, sindromul Patau, sindroml X-fragil etc. Toate aceste sindroame au un tablou clinic complex, cu dismorfii particulare, cu structuri somatice și anatomice puternic afectate și cu evoluție psihică deficitară. ABILITARE (de la abilita < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare)- Proces de achiziție a unor deprinderi și conduite socioprofesionale funcționale destinate dezvoltării diferitelor roluri pe care persoana le are în mediul comunitar, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de lucru, mai ales pentru copii, afectează dezvoltarea fizică, trebuie să se organizeze activități corporale, cu scopul de a preveni apariția unor deficiențe motrice. 3) Să compenseze - legile procesului de compensare sunt: a) orice individ care a suferit o pierdere somatică sau funcțională dispune de resursele necesare compensării funcționale; b) pentru ca procesul compensării să fie posibil, sistemul nervos central trebuie să funcționeze normal; c) pentru a se favoriza dezvoltarea compensării, pierderea somatică sau funcțională survenită trebuie semnalată precoce; d) etapele procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sunt: a) orice individ care a suferit o pierdere somatică sau funcțională dispune de resursele necesare compensării funcționale; b) pentru ca procesul compensării să fie posibil, sistemul nervos central trebuie să funcționeze normal; c) pentru a se favoriza dezvoltarea compensării, pierderea somatică sau funcțională survenită trebuie semnalată precoce; d) etapele procesului de compensare vor fi progresive, de la simplu la complex, și sub nici o formă nu vor fi sărite (numai atunci când o etapă se fixează și eferentarea este succedată de realizare, se trece
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unui defect de utilizare (incapacitate digestivă). Carența afectivă este starea rezultată din insatisfacerea nevoii de asistență afectivă, mai ales la vârsta copilăriei (Popescu-Neveanu, 1978). Privarea de asistență maternă a copilului poate conduce la o accentuată perturbare și frânare a dezvoltării somatice, psihice și intelectuale. CARR și SHEPHERD (nume proprii) - Metodă de reeducare motoare dezvoltată de două specialiste în kinetoterapie din Australia, Janet Carr și Roberta Shepherd. Autoarele (citate de Robănescu, 2001) consideră că tratamentul trebuie să ajute pacientul să-și controleze
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
simptome afective, în care lipsa de plăcere în efectuarea oricărei activități constituie caracteristica asențială; se asociază cu tristețe, disperare, pesimism, nesiguranță și sentimente de culpabilitate care exprimă pierderea stimei de sine și o preocupare morbidă pentru propria persoană; b) simptome somatice (vegetative), care însoțesc întotdeauna stările depresive și constau în tulburări ale aportului alimentar, anorexie severă soldată cu pierderea în greutate, senzații cronice de oboseală, la care se adaugă tulburări digestive și manifestări musculo-scheletice; c) simptome comportamentale, dintre care se detașează
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pot fi: redori care necesită „întinderea” țesuturilor retracturate; redori care necesită scăderea hipertoniei musculare; redori care necesită realizarea ambelor obiective. Din punct de vedere fiziologic, durerea este un fenomen perceptiv complex, polimorf și multidimensional, ce asociază manifestări senzitive cu reacții somatice, vegetative, endocrine și psiho-afective, rezultate din însumarea unor stimuli de natură variată, mediați ascendent prin neurostructuri specifice și nespecifice la niveluri cerebrale diferite, analitice și integrative (Hăulică, 2000). Există trei tipuri de factori a căror intervenție poate explica aceste diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
insuficienței ventilatorii și stânjenirea circulației sanguine. Emfizemul pulmonar apare frecvent după vârsta de 50 de ani sau poate fi consecința unor afecțiuni netratate corespunzător, cum ar fi: bronșita cronică, astmul bronșic, scleroza pulmonară. Bolnavii cu emfizem pulmonar prezintă o particularitate somatică, putând fi recunoscuți după aspectul exterior al toracelui, care are formă globuloasă, cu hipertrofie cervico-toracică, în contrast cu atrofia membrelor. Bolnavul arată ca un om robust, numai că are o respirație superficială. Bătrânii prezintă un emfizem specific fenomenului de involuție, manifestată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gamă largă de aspecte privitoare la forma, greutatea, mărimea obiectelor, consistența materialelor etc. Mâna permite să evalueze precizia și sensul mișcărilor (kinestezia), greutatea obiectelor (barognozia), forma obiectelor pe care nu le vede, dar le poate pipăi (stereognozia), localizarea unor senzații somatice de pe suprafața corpului (topognozia). b) Funcția de execuție - capacitatea de a apuca, prinde și manevra obiectele și care exprimă, de fapt, prehensiunea. Valoarea prehensiunii depinde de forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și de consistența materialului. Prehensiunea reprezintă acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe cei din jur și se arată intolerabil față de unele inadvertențe comportamentale, devenind agresiv. INADAPTARE (< fr. inadaptation) - Dificultate de adpatare la anumite condiții de activitate, urmare a unui deficit intelectual, a unui dezechilibru afectiv sau a unei infirmități sau disfuncții somatice. Pe plan psihic, inadaptarea implică tulburări de afectivitate, manifestări de instabilitate, imaturitate, logopatii, întârzieri mintale. Pe plan educativ, inadaptarea se concretizeză prin grave tulburări de comportament, deformări caracteriale, vagabondaj și delincvență. INANIȚIE (< fr. inanition, cf. lat. inanitio) - Stare patologică de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]