22,065 matches
-
oi fi eu Dănilă Prepeleac, înseamnă că am isprăvit negustoria începută; de n-oi fi, atunci se cheamă că am găsit o căruță. Ba-s Dănilă Prepeleac, ba nu-s el... Parc-aș fi, parcă nu... Și mă prinde-un somn, mamă, mamă! Cât m-oi mai gândi, să mă las așa, ușurel, pe-o coastă... (Adoarme. Lumina scade. Din iaz iese Codârlic. Îl contemplă pe Dănilă.) CODÂRLIC: Iaca unde și-a găsit cumătrul Dănilă să-nvârtă negoț; aici, la hotarul împărăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un bondar și, cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, soare galben printre ramuri nemișcate să-ți învăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
distinge, din când în când, părți de text religios "Bine ești cuvântat, Doamne...", "Slavă ție, Dumnezeule...", Și acum și pururea...". Riposte similare, ca un ecou, ajung mai de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de uzat. Barba cam încâlcită și părul nepieptănat de mult. Are în mână o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor? Cică, nu, dar să vezi tu ce deștepți sunt ăștia! M-am așezat pe veceu și, după ce am terminat, m-am uitat de hârtie, nu aveam hârtie, am apăsat pe un buton, a venit hârtia! Taci că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
geamuri, că ăștia mici dacă ațipeau imediat făceau ca toți dracii... Groaznic, parcă se spărgea totul în capul tău. Cum-necum, a trecut ploaia, nu ne-a atacat nimeni, cu toate că în față erau două tiruri turcești. Fiecare și-a văzut de somnul lui. Dimineața mai picura, zic, azi ajungem al Paris că era 14 iulie și să prindem focurile de artificii de pe Champs Elysées. La Strasbourg a început și acolo o ploaie. La vamă, actele. După ce ne-au controlat, ne-au băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și era o fătucă acolo. Tu, hai să oprim undeva, că nu mai puteam, mă durea spatele. O parcare, frumos de tot, cu jucărele pentru copii. Am mâcat, mi-am făcut ditimai cana de nes. Am tras un pui de somn de vreo oră. Primisem alt tichet pentru tronson. Am pierdut acolo o groază de timp. La următorul ghișeu, să mi se facă părul măciucă. Fuseseră numai vreo 30 de kilometri și-mi luase mai mult decât de la Strasbourg și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îți fac capul calendar... În fiecare seară, când se întorcea de la primărie, Costăchel se cufunda în buchisitul jurnalelor. În seara aceea, s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Vorbind de una, de alta, timpul trecea pe neobservate. La un timp, Costăchel l-a făcut atent pe Petrache. Măi băiete, ar cam fi cazul să ne facem nevăzuți. De mâncat am mâncat, de băut am băut. Acum doar un somn bun ne trebuie... Ai dreptate, Costache. Acușica-i miezul nopții și ne-a mai ieși un strigoi în cale. Au ieșit. Mergeau repede, cu atenția încordată... Era liniște. Doar câte un câine somnoros străpungea noaptea înaltă de mai cu hămăit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se părea că sunt închis de-o viață. Nici nu mai știam șirul zilelor... Din clipă în clipă, vorbele lui Costăchel au prins să se rărească, până nu s-a mai auzit decât răsuflarea grea a omului vlăguit, răpus de somn... Măriuca a rămas trează multă vreme încă. Îi privea chipul oglindă a chinurilor prin care a trecut. Nimic din înfățișarea lui nu mai arăta ca înainte... Nu s-a dezlipit de el. L-a ținut în brațe ca pe un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
arăta ca înainte... Nu s-a dezlipit de el. L-a ținut în brațe ca pe un copil speriat, care, după descântecul și cântecul mamei, a adormit... Ea nu a adormit decât târziu, când trupul lui Costăchel s-a abandonat somnului profund... În acea dimineață, o liniște deplină plutea peste fire ca niciodată... Măriuca a rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar cu privirea. Într-un târziu, cu gesturi de mamă iubitoare, l-a învelit. A tras mai bine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu nu le-a trebuit prea mult timp pentru a mă băga la bașcă - a pornit Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în șoaptă. Așa-i aici, Filipe. Nu-i nici o deosebire față de infernul rusesc. Nici una! Acum, spune-mi despre tine. Să nu crezi, dragule, că aiștia depun
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rezerva ei cu toate florile pline de suave și rare parfumuri. Se putea considera o regină a acelei nopți. În noaptea aceea doctorul dormi la camera de gardă. E un mod de a spune, căci ochii nu-l ascultară, iar somnul nu i se așezase geană pe geană, gândurile intersectându-se cu cele mai cumplite prezumții. Din multele alunecări știute sau neștiute, ceea ce făptuise în noaptea care trecuse, însemna pentru el un pas spre adâncimile unui infern care se săpa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu minuție. Dimineața, când ajunse acasă, mărturisi că avusese o gardă grea, din cauza mai multor cazuri care ceruseră o intervenție promptă, și că se simte obosit. S-a așezat în pat și a adormit. Vise cu animale grotești îi năpădiră somnul cu intenția de a-l devora, încât dimineața s-a trezit mai obosoit decât se culcase. Simona, după ce primi formele de externare, privi cu grijă de jur împrejur, cercetă noptiera, se uită sub saltea, sub pernă; nu voia să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru ca micuțul ei, înfofolit în așternuturi, să nu răcească. Toate diminețile Simona și le petrecea cu băiețelul. Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Îl îmbrăca gros, îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu un nou telefon doctorului să-i spună vestea cea mare: Teo, știi care a fost primul cuvânt rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona îl luă pe Răducu de mână și porni așa fără țintă. Pe drum se gândi să înnopteze la Nana Floarea. La ora aceea, nici nu știa dacă avea un tren potrivit să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor acum!? Simona se trezi de mai multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-ar fi putut întâmpla , o podidi plânsul. În răgazul când prinse câte un crâmpei de somn visă numai grozăvii. Dimineață, când se trezi, Răducu mai dormea încă. Îl înveli și îl sărută; dormea ca un îngeraș. Oare el ce o fi visat în noaptea aceasta, că l-a simțit de câteva ori cum a tresărit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ocupante ale salonului șase, ar fi putut conchide că sursa manifestărilor lor se afla în spațiul insondabil al ființei, de unde răbufneau din când în când spre a se afirma în centrul luminos al conștientului. Trezită după ore și ore de somn intensiv, Simona, oarecum buimăcită, o întrebă pe vecina de pat: Unde mă aflu, unde ne aflăm? Aceasta începu să râdă în hohote, semn evident al unei stări de isterie. În rai, scumpo, nu-ți dai seama, în rai... nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse un somn îndelungat. După această întrevedere, cele două colege se îndreptară spre gară și o dată urcate în tren, se cufundară într-o tăcere din care nimeni și nimic nu le putu scoate. Duceau cu ele dureroasele impresii cu care se încărcaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o zi, măcar unul din aceste trenuri va opri, se va urca în el și va pleca spre o altă viață în care nu va mai vedea halate albe, medicamente, asistente cu seringi gata de a o trimite într-un somn fără vise. Și aștepta... aștepta... 18 Î n momentele ei de luciditate Simona se gândea că trebuie să se împace cu situația pe care medicii căutau să i-o deslușească. Starea ei de sănătate nu se ameliorase definitiv, așa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]