2,213 matches
-
activitatea Adunării Constituante Ruse. Aici, bolșevicii pierduseră la vot, câștigătorul alegerilor fiind Partidul Socialist Revoluționar. Mai târziu, aceștia din urmă s-au divizat în două fracțiuni, una de stânga, pro-soviete, și alta de dreapta, anti-soviete. Bolșevicii aveau majoritatea în Congresul Sovietelor și au format o coaliție guvernamentală cu socialiștii revoluționari de stânga. În cele din urmă, coaliția lor însă s-a prăbușit, după ce socialiștii-revoluționari s-au opus tratatului de pace de la Brest-Litovsk, ei încercând chiar, prin alianțe cu alte partide, să
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
format o coaliție guvernamentală cu socialiștii revoluționari de stânga. În cele din urmă, coaliția lor însă s-a prăbușit, după ce socialiștii-revoluționari s-au opus tratatului de pace de la Brest-Litovsk, ei încercând chiar, prin alianțe cu alte partide, să răstoarne guvernul sovietelor. Situația a degenerat, iar partidele non-bolșevice (și chiar unele grupuri socialiste) au încercat în mod activ să răstoarne guvernul sovietelor. Lenin a reacționat încercând să le oprească activitățile. La 30 august 1918, Fania Kaplan, membră a Partidului Socialist Revoluționar, s-
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
socialiștii-revoluționari s-au opus tratatului de pace de la Brest-Litovsk, ei încercând chiar, prin alianțe cu alte partide, să răstoarne guvernul sovietelor. Situația a degenerat, iar partidele non-bolșevice (și chiar unele grupuri socialiste) au încercat în mod activ să răstoarne guvernul sovietelor. Lenin a reacționat încercând să le oprească activitățile. La 30 august 1918, Fania Kaplan, membră a Partidului Socialist Revoluționar, s-a apropiat de Lenin după ce acesta luase cuvântul la un miting și se îndrepta către mașina sa. Ea l-a
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
de media oficială, a fost rapid distrusă și aspectele negative ale vieții în țară au fost în prim-plan. Asta a dus la pierderea încrederii publicului în sistemul sovietic. Deschiderea politică a început să producă consecințe neașteptate. În alegerile pentru Sovietele republicilor constituente ale Uniunii Sovietice, naționaliștii au preluat conducerea. Cum Gorbaciov a slăbit sistemul intern de represiune, puterea guvernului central de la Moscova de a-și impune voința în republicile constituente ale URSS-ului a fost subminată semnificativ. Pe 7 februarie
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
fost dizolvată și a fost înlocuită de Comunitatea Statelor Independente. Gorbaciov a devenit un președinte fără țară. În 25 decembrie 1991 el a demisionat din funcția președinte al URSS-ului și a predat puterea lui Boris Elțîn. În ziua următoare, Sovietul Suprem a votat pentru autodizolvarea sa și a abrogat declarația din 1922 care stabilea în mod oficial existența URSS. Până la sfârșitul anului, toate instituțiile oficiale sovietice își încetaseră activitatea. Cele patru elemente principale ale sistemului sovietic erau: ierarhia sovietelor, federalismul
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
următoare, Sovietul Suprem a votat pentru autodizolvarea sa și a abrogat declarația din 1922 care stabilea în mod oficial existența URSS. Până la sfârșitul anului, toate instituțiile oficiale sovietice își încetaseră activitatea. Cele patru elemente principale ale sistemului sovietic erau: ierarhia sovietelor, federalismul etnic, socialismul de stat și dominația Partidului Comunist. Programul gorbaciovist de "perestroika" a produs efecte rapide și neașteptate, care au doborât sistemul. Gorbaciov a creat, cu succes, o coaliție de lideri politici sprijinitori ai reformelor și a creat noi
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
între diviziunile de mai sus și nivelul național. Rusia este formată din 88 de subiecte (în rusă: субъе́кт(ы) - "subiekt(î)"). Aceste subiecte au drepturi federale egale, în sensul că au reprezentare egală - câte doi delegați fiecare - în Sovietul Federației Ruse (camera superioară a parlamentului rus). Totuși, subiectele se bucură de grade diferite de autonomie. Districtele autonome, deși sunt subiecte federale de drept, sunt, de asemenea, parte a altor subiecte federale. Districtul autonom Ciukotka este singura excepție a acestei
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei. Kremlinul este, de asemenea, și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul. Ambele camere ale parlamentului rus (Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse) funcționează și ele în Moscova. Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă, care include patru aeroporturi internaționale, nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume, Metroul din Moscova, al
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
raport adecvat cu imobilele cu apartamente de 5-9 etaje din centrul orașului. Astfel, a început înlocuirea arhitecturii românești cu cea sovietică. Aproape tot centrul urban a fost reconstruit și s-au ridicat clădiri importante din punct de vedere urban: sediul Sovietului orășenesc de deputați (în prezent Primăria municipală), Școala nr. 6, imobile de locuințe cu 3 etaje de-a lungul străzilor Independenței Ștefan cel Mare), cu compoziția fațadelor după schema obișnuită pentru empirul sovietic. În perioada sovietică s-au construit case
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Molești, Nimoreni, Pojăreni, Puhoi, Sociteni, Suruceni, Ulmu, Văratic și Văsieni. Raionul are o suprafață de: 783,48 km² și o populație de 97.759 de locuitori (densitate: 152,51 loc./km²). a fost format prin decretul nr. 1495-IX al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, din 25 martie 1977, cu denumirea inițială de raionul Kutuzov. La formare, în componența raionului au fost incluse aproximativ în proporții egale părți din teritoriile raioanelor Kotovsk, Anenii Noi și Strășeni. În 1988 denumirea raionului a
Raionul Ialoveni () [Corola-website/Science/297499_a_298828]
-
Povestea sovietelor este un film documentar realizat în 2008 despre comunismul sovietic și despre relațiile de colaborare intre regimurile nazist (german) și sovietic (rus) înainte de 1941, scris și regizat de Edvins Snore și sponsorizat de grupul politic UEN (național-conservator) din Parlamentul European
Povestea sovietelor (film) () [Corola-website/Science/317263_a_318592]
-
subliniază egalitatea dintre exterminarea evreilor realizată de germani și epurarea etnică prin înfometare făcută de sovietici, prezintă Pactul Ribbentrop-Molotov, masacrul de la Katyn, colaborarea dintre Gestapo și NKVD (ultimul cu mai multa experiență în exterminarea oponenților regimului la începutul războiului). ""Povestea sovietelor"" mai prezintă și deportările în masă sovietice și experimentele medicale din Gulag. Filmul a stârnit o seama de reacții virulente mai ales în Rusia. Filmul a fost prezentat la următoarele festivaluri de film: În 2009 filmul a fost nominalizat pentru
Povestea sovietelor (film) () [Corola-website/Science/317263_a_318592]
-
Sărata a fost menținut ca raion al noii regiuni. În anul 1957, Sărata a primit statutul de așezare urbană (orășel). Însă, în februarie 1963, au fost desființate raioanele Arciz, Cetatea Albă, Chilia, Reni și Sărata. Totuși, în ianuarie 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a hotărât reînființarea mai multor raioane, printre care și raionul Sărata. Începând din anul 1991, orașul Sărata a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, populația orașului este formată în
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
lăsați să circule liber prin oraș și să participe la slujbele bisericii locale. După 11 zile situația lor avea să se schimbe. La 30 aprilie, Marele Duce Serghei, secretarul său și alți Romanovi au fost transferați la Ekaterinburg din ordinul Sovietului Regional Urali. Călătoria a durat trei zile prin pădurile din Urali. La 3 mai 1918 prizonierii au ajuns la Ekaterinburg. Au fost cazați la hotel; câteva zile mai târziu, li s-a alăturat Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna, sora Țarinei. Deși
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
lor militară și a conservatorismul lor politic, regimul țarist i-a folosit ca forțe polițienești și pentru suprimarea mișcărilor revoluționare, în special în perioada 1905 - 1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
folosit ca forțe polițienești și pentru suprimarea mișcărilor revoluționare, în special în perioada 1905 - 1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la desființarea
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
a dus la eliminarea unor privilegii, dar și a unor obligații precum acelea a serviciului militar pe toată perioada vieții și a cumpărării din banii proprii a echipamentului militar individual (arme, uniformă, harnașament). La scurtă vreme după cucerirea puterii de către soviete la Petrograd și în alte câteva orașe mari în noiembrie 1917, a izbucnit u conflict între regimul bolșevic din Rusia și cazaci. Atamanul Kaladin din regiunea Donului a declarat că acordă întregul său suport, în strânsă colaborare cu celelalte Armate
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
instaureze un regim contrarevoluționar în Rusia. Pe 15 noiembrie 1917, generalii Kornilov, Alexeev și Denikin au început să organizeze în Novocerkassk Armata Voluntarilor. Kaledin a impus legea marțială în regiunea pe care o controla și a început luptele pentru eliminarea sovietelor. Forțele lui Kaledin au ocupat pe 15 decembrie, după o bătălie de șapte zile, orașul Rostov pe Don. Pe 7 ianuarie 1918, Gărzile Roșii au declanșat contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
de pe 24 ianuarie 1919, care cerea organelor locale ale puterii să declanșeze teroarea de masă împotriva cazacilor bogați, exterminarea tuturor prin întreprinderea de acțiuni nemiloase împotriva tuturor cazacilor care au luat parte indiferent cum, direct sau indirect, la lupta împotriva sovietelor. După doar două săptămâni, liderii bolșevici ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
peste 45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile cazacilor, a admis că decazacizarea a fost în practică „o politică nediscriminatorie de exterminare în masă”. Există documente care demonstrează excesele individuale ale oficialilor locali în timpul
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
1962). Studii postuniversitare de doctorat la Leningrad, specializarea « Lingvistica matematică, structurală și aplicată » (1964-1967). A fost participant activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni din 1985-1989. Secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru problemele limbii materne de pe lângă fostul Prezidiu al Sovietului Suprem al RSSM (1997-1999), supranumită « Comisie de salvare a limbii » ; membru al grupurilor de lucru din parlament pentru elaborarea proiectelor de legi privind funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM, oficializarea limbii române (numită oficial, pe timpul URSS, dar și începând cu
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
ucrainean a refuzat să recunoască legitimitatea guvernului sovietic, ceea ce a dus la apariția unor puternice tensiuni între Rada Centrală și puterea bolșevică. Guvernul bolșevic dorea o uniune a tuturor regiunilor care aparținuseră Imperiului Rus. Facțiunea bolșevică ucraineană a organizat un Soviet pan-Ucrainean al Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor în Kiev în decembrie, cerând Radei Centrale recunoașterea Sovnarkomului. Cum bolșevicii ucraineni nu reprezentau decât aproximativ 5% din numărul celor aproximativ 2.500 de delegați la Congres, aproximativ 100 de comuniști și sprijinitori
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor în Kiev în decembrie, cerând Radei Centrale recunoașterea Sovnarkomului. Cum bolșevicii ucraineni nu reprezentau decât aproximativ 5% din numărul celor aproximativ 2.500 de delegați la Congres, aproximativ 100 de comuniști și sprijinitori au părăsit aceast soviet și s-au alăturat congresului deputaților locali în Harkov, adunare pe care au rebotezat-o „Sovietul pan-Ucrainean al muncitorilor, soldaților și țăranilor”. Ei au proclamat înființarea Ucrainei Sovietice ("Respublika Rad Ukrainî") pe 25 decembrie 1917 și au pretins că
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
nu reprezentau decât aproximativ 5% din numărul celor aproximativ 2.500 de delegați la Congres, aproximativ 100 de comuniști și sprijinitori au părăsit aceast soviet și s-au alăturat congresului deputaților locali în Harkov, adunare pe care au rebotezat-o „Sovietul pan-Ucrainean al muncitorilor, soldaților și țăranilor”. Ei au proclamat înființarea Ucrainei Sovietice ("Respublika Rad Ukrainî") pe 25 decembrie 1917 și au pretins că guvernul Republicii Populare Ucrainene este ilegal. Republica Populară Ucraineană a pierdut temporar controlul asupra Kievului, dar
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
ocupă primul loc pe lista în Rusia Unită și că ar lua în considerare să devină Prim-ministru al Rusiei după alegeri. Alte partide pro-Kremlin care au trecut de pragul de 7% includ noul partid Rusia Justă, condus de către Președintele Sovietul Federației Ruse Serghey Mironov, și Partidul Democratic Rus (în lista de candidați fiind inclus Andrei Lugovoi, căutat în Marea Britanie pentru uciderea lui Alexander Litvinenko, si ales ) au deasemenea politici similare președintelui Puțin. Cel mai mare partid de opoziție este partidul
Alegeri legislative în Rusia, 2007 () [Corola-website/Science/319795_a_321124]