2,499 matches
-
portocală. — Strangulată, corect? Foarte bine, rânji Illmann. Dar pe jumătate strangulată, de fapt. Exista o cantitate mică de sânge în plămânii parțial măriți ai fetei. — Așadar, a omorât-o prin strangulareși apoi i-a tăiat gâtul? — A sângerat de moarte, spânzurată cu capul în jos ca un vițel măcelărit. La fel ca toate celelalte. Ai un chibrit? I-am aruncat cutia peste birou: — Și cum e cu locșoarele ei importante? A regulat-o? — A regulat-o și a rupt-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de bun ești. Îmi dădu cecul: Am adăugat și un mic bonus acolo. Nu pot să spun cât de ușurată am fost că am scăpat de omul acela groaznic. În scrisoarea dumitale spuneai că se pare că s-ar fi spânzurat, Herr Gunther. A scăpat pe altcineva de osteneală, nu? Râse din nou zgomotos, ca o actriță amatoare care joacă mult prea energic pentru a fi în totalitate credibilă. Dinții ei erau, de asemenea, falși. — E și ăsta un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hering. El a trebuit să fie de asemenea ucis, nu-i așa? Doar în caz că te identifica pe tine. — Nu... — Toate bune și frumoase. Îl omorâți, faceți să pară că l-a omorât Hering și apoi faceți ca Hering să se spânzure sub impulsul remușcării. Fără a uita să luați scrisorile, desigur. Cine l-a omorât pe bărbatul din mașină? A fost ideea ta? — Nu, eu nu voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încercat fără succes să îl răscumpere. Supus torturii, el a cedat și a recunoscut tot ce i se punea în cârcă. Totuși, atunci când torționarii săi i-au cerut să se convertească la creștinism, el a refuzat, astfel că a fost spânzurat, iar trupul său a fost pus într-o cușcă și ținut vreme de șase ani în piața publică din Stuttgart, înainte de a fi returnat în cele din urmă familiei pentru a fi îngropat. Povestea lui a fost subiectul mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Se odihnise și totuși părea că face un efort și să-și țină capul în sus. I-am pus mâna pe frunte: ardea. — Ai febră, trebuie să ne oprim. După câțiva kilometri, într-o localitate de trecere (câteva case urâte, spânzurate pe strada prost iluminată), pe o firmă verticală fluorescentă am văzut scris: Restaurant, iar mai jos, pe orizontală, cu litere mai mici: camere, Zimmer. Am oprit mașina pe platforma largă de la marginea străzii. — Ai nevoie de geamantan? Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al piscinei, ținându-se una de alta ca să n-o ia razna — Te rog, nu. Nu ne mai aminti de asta. Chiar și după atâția ani e traumatizant. — Mda. Din partea mea, Duncan și instructoarea lui n-au decât să se spânzure. Am discutat cu Chef Massey săptămâna asta și încă mai vrea să mă trimită să lucrez în străinătate. Are de gând să-și deschidă două restaurante noi numai anul ăsta și are nevoie de oameni pe teren ca să supravegheze activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
membrele subțiri. \ E mai bine, spune el când se apropie de Rieux, dar am crezut că o să-și dea sufletul. ÎȘI SUFLA NASUL. LA AL DOILEA ETAJ, ULTIMUL, PE UȘA DIN STÂNGA, RIEUX CITI, SCRIS CU CRETĂ ROȘIE: "INTRAȚI, M-AM SPÂNZURAT". Au intrat. Frânghia atârna de lampă, deasupra unui scaun răsturnat, iar masa era împinsă într-un colț. Dar atârna în gol. \ L-am desprins la timp, spunea Grand care părea să-și caute mereu cuvintele, cu toate că folosea limbajul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca prin colțuri. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spânzurase la prea mare înălțime, nici prea brusc, vertebrele rezistaseră. Bineînțeles, puțină asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul îi făcu o injecție cu ulei camforat și spuse apoi că, în câteva zile, totul o să fie în ordine. ― Mulțumesc, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o dată totul. Cottard a tăcut și doctorul s-a întors spre ușă. Dar omulețul îl striga înapoi, și când a fost lângă pat i-a apucat mâinile: \ Nu se pot atinge de un bolnav, de un om care s-a spânzurat, nu-i așa, domnule doctor ? RIEUX L-A CERCETAT UN MOMENT ȘI L-A ASIGURAT ÎN SFÂRȘIT CĂ NU FUSESE NICIODATĂ VORBA DE NIMIC DE FELUL ACESTA ȘI CĂ, DE ALTFEL, EL ERA AICI CA SĂ-ȘI APERE BOLNAVUL. COTTARD PĂRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și nu pot suporta ideea de a fi ridicat pentru asta, de a fi despărțit de casa mea, de obiceiurile mele, de toți cei pe care îi cunosc. A! exclamă Tarrou, și de aceea v-a venit ideea să vă spânzurați ? \ Da, o prostie, desigur. Rieux a vorbit pentru prima dată și i-a spus lui Cottard că-i înțelege neliniștea dar că, poate, totul avea să se aranjeze. O ! pentru moment, știu că n-am de ce să mă tem. \ Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lor și-și lăsau ochii să lunece peste toate, cu o privire nedeslușită. În tribune, mulți stăteau prăbușiți și păreau că așteaptă. CE FAC TOATĂ ZIUA ? L-A ÎNTREBAT TARROU PE RAMBERT. ― Nimic. Aproape toți, într-adevăr, stăteau cu brațele spânzurând și cu mâinile goale. Această uriașă adunare de oameni era ciudat de tăcută. În primele zile nici nu te puteai înțelege aici, zise Rambert. Dar pe măsură ce au trecut zilele, au început să vorbească din ce în ce mai puțin. Dacă ar fi să dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
footnote Ibidem footnote>. Răsculații, care își așează tabăra la Pașcani pe Ichin, două ceasuri mai sus de Chișinău, trimit înaintea pașei o numeroasă delegație care solicită depunerea lui Duca. Membrii ei nu sunt luați în seamă, 6 dintre ei fiind spânzurați, alții cad luptându-se, în vreme ce restul se retrag spre tabără. Urmează divergențe între capii răscoalei, care oscilează între a opune rezistență, și anume Durac, și a evita hainia, în cazul lui Hâncu. Acesta se retrage cu 3000 de oameni în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
reprezentat într-o aureolă alungită, ținută de doi îngeri, iar sub ea un mormânt în care se află înspăimântați doi oameni, și Mucenicia Sfântului Iacob, mort prin tăierea capului. În continuare, între ferestre, scena îi reprezintă pe: Sfântul Apostol Filip spânzurat cu capul în jos de un copac, fiind încadrat de Maica Domnului și Sfântul Ioan. În glafurile celei de-a treia fereastră sunt: Mucenicia Sfântului Apostol Marcu, târât de picioare și Sfântul Apostol Iuda Tadeu răstignit și săgetat de amândouă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
diavolul o zămislise, trimițînd-o apoi În lume. Rusoaica nu mai distingea decît alb și negru, nu ar fi admis că Adanil era un curcubeu; o femeie pentru toate gusturile, dar nu pentru oricine; muriseră cîțiva din cauza ei. Un student se spînzurase, un funcționar fusese Împușcat de nevastă, pentru că bărbatul se Încurcase rău cu Adanil, iar o iubită a aceleiași Adanil luase atîtea sommnifere după o ceartă În familie, Încît adormise de tot. Erau dispuși să meargă după ea destui, destule, și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ți-e cu adevărat prieten. —Nuuu! Nu, Annie - draga de ea! - are grijă de Bradley, pentru că Dominic, soțul ei, este impresar la ICM, iar Dominic nu visează decât să fie impresar la CAA, iar Annie știe că Bradley taie și spânzură acolo, spuse ea pe nerăsuflate. Am auzit un suspin și foșnetul unui Kleenex. Deci cine-i persoana aia sfântă, atunci? am întrebat. — Acum două zile, stăteam aici cu lebedele astea care mă-nnebunesc când le văd ce liniștite înoată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vreo tavernă din port, poate beat, poate sedus de vreo femeie, va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală. Nu era chip să mai trăiască. S-a spânzurat repede, fără să se gândească prea mult, de un măslin înflorit. A mai apucat să vadă cum se înălța soarele peste oraș, iar din ochii lui au început să cadă lacrimi limpezi și mari. L-au găsit într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să cadă lacrimi limpezi și mari. L-au găsit într-un târziu, și-a fost recunoscut de sutași, bucuroși că, murind, nu mai exista nici un alt martor la târgul lor din noaptea aceea. Ei au acreditat ideea că s-a spânzurat copleșit de regrete. În jur era plin de flori albe-argintii, ca lacrimile lui, pe care însă oamenii le numesc de atunci «banii lui Iuda». Mai târziu, plini de remușcări, pe drumul Damascului, ucenicii au început să propovăduiască învățătura lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce să văd: ăla! „Nu ți-am zis că te fut, măi vere?” Și-i trag un pumn în capul lui chel și ăla zice: „Hîî, doare, bă, doare!”. Îi iau șireturile (așa ne învățaseră la armată, ca să nu se spânzure arestatu’, de inimă rea sau de disperare) și-l bag în arestul temporar al poliției. Uit de el. Către dimineață mă-ntorc de-afară și-l aud strigând (în același ritm melodic cum se striga atunci orice lozincă pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la fereastră, Și eu l-am văzut, Cum ți s-a părut, Nu cred că e al cuiva de pe aici, Unii câini nu ies niciodată din curte, acolo trăiesc și mor, cu excepția momentului când îi duc pe câmp să-i spânzure de o creangă de copac sau să le curme viața cu o descărcătură de plumbi în cap, Să ascult această poveste nu mi se pare cel mai plăcut mod de a începe ziua, Așa e, atunci s-o începem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când a deschis gura, nuanțele sibilinice ale cuvântului inițial, oricum corabia care stă pe loc nu călătorește, orice s-a întâmpla mâine, trebuie să lucrăm astăzi, cel care plantează un copac nu știe dacă, într-o zi, nu se va spânzura în el, Cu o maree neagră ca cea de acum, bărcuța noastră chiar nu iese în larg, spuse Marta, dar ai dreptate, timpul nu ne așteaptă, trebuie să ne punem pe treabă, prima mea sarcină, acum, este să desenez părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
amănuntul despre fuga mea și intervenția prințesei, Înainte de a mă Întoarce la șederea mea prea scurtă și la Întâlnirea cu Fazel. Apoi la Mirza Reza. Simpla menționare a numelui acestuia Îl irită pe Djamaledin. Tocmai am aflat că a fost spânzurat luna trecută. Dumnezeu să-l ierte! Bineînțeles, Își cunoștea soarta, nu poate surprinde decât Întârzierea În a-l executa. Mai bine de o sută de zile de la moartea șahului! L-au torturat, fără Îndoială, ca să-i smulgă mărturisiri. Djamaledin vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Îndată ce ajungea la palat, dădea anturajului multe motive de Îngrijorare. Despărțit cu brutalitate de părinți, plângea fără Încetare. A căutat chiar să fugă, În acea vară, ca să se alăture tatălui și mamei sale. A fost prins, a Încercat să se spânzure de tavanul palatului. Când a Început să se sufoce, i s-a făcut teamă, a strigat după ajutor. A putut fi salvat la vreme. Această pățanie a avut un efect benefic asupră-i: vindecat de-acum de temeri, se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la crimă, iar hotărârea de condamnare la moarte a fost confirmată de ierarhia șiită. Dar nu exista nici o urmă de Îndoială că sentința avea și o valoare simbolică: Nouri Își asumase responsabilitatea de a decreta Constituția o erezie. A fost spânzurat În public pe 31 iulie 1909, În Piața Topkhane. Înainte de a muri, a murmurat: „Nu sunt un reacționar!”, ca să adauge imediat, pentru urechile partizanilor săi răspândiți prin mulțime, că respectiva Constituție era contrară religiei și că aceasta din urmă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întindă mîna împotriva împăratului Ahașveroș. 22. Mardoheu a avut cunoștință de lucrul acesta, și a dat de știre împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu. 23. Faptul fiind cercetat și găsit întocmai, cei doi fameni au fost spînzurați de un lemn. Și lucrul acesta a fost scris în cartea Cronicilor în fața împăratului. $3 1. După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste, și a pus scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]