2,458 matches
-
aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să poarte o povară pe care de unii singuri n-ar fi în stare s-o ducă. Rămân fragili, își așază căpățânile pe grumazul unui câmp grăsan, le spânzură vertical de lemnul unui gard. Uitându-mă la aceste plante pe când eram copil în sat, sub ochii mei o propoziție bisericească se transforma în vegetale: „Purtați-vă sarcinile unii altora“ (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, 6, 2). La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri dintre cele ce nu pot fi spuse în cuvinte. Dar nu m-am lepădat de această știință care te face ridicol în ochii celorlalți, n-am putut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cămășilor de noapte, murise la doi ani după aceea și cu o jumătate de an înainte de căderea lui Ceaușescu. Era spânzuratul care-mi scrisese pe ultima lui carte poștală: „Îmi mușc uneori degetul ca să simt că mai exist“. Fusese găsit spânzurat în locuința sa, deasupra closetului. Nu s-a admis autopsierea, cercetările s-au încheiat, concluzia oficială a fost: sinucidere. Inge Wenzel, care avea mandat din partea Căilor Ferate Germane să doarmă pe drumul ei spre Rimini, lipită în compartimente deasupra fotoliilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când ușa trebuie împinsă, trag de ea, iar când se cere trasă- o împing. Vreau să dispar cât mai pe neobservate și, iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai speram să se întâmple asta, după ce descoperisem că lațul mă urmase pe calea exilului. Pierderea fricii reprezintă pentru mine un câștig - cel mai mare de când mă știu. De când mă știu, în casa părintească, pe peretele unei camere de trecere spânzura o cheie monstruoasă. Făcută din lemn lăcuit cu negru și cu marginile aurite. În vremea când abia învățasem să merg, cheia îmi ajungea de la degetele piciorului până la gât. Se numea Cheia cerului. Nu forma, ci luciul materiei sale avea ceva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și când eram singură acasă. „Nu te mai uita atât de des în oglindă“, îmi spunea bunica, „nu te mai îngâmfa atât, că uite, colo atârnă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
numai că în acest caz nu puteam spera că Securitatea se va dovedi, în cele din urmă, a nu fi nimic altceva decât Oficiul pentru Cereale care se joacă de-a Atotputernicia. Securitatea nici din lemn nu era, nici nu spânzura de vreun zid. Pusă la zid eram eu. Când auzeam pe cineva rostind „cuvânt-cheie“, „scenă-cheie“, „eveniment-cheie“, acestea-mi sunau zăpăcitor în raport cu cuvinte, scene, evenimente decisive și pline de consecințe. Toate cuvintele cu „cheie“ nu aveau nimic simbolic - atât eu, cât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o distanță de 9-10 m, se auzeau lătrăturile puternice și insistente ale câinelui nostru salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe mama! În sfârșit! O făptură umană abătută, încovrigată, ghemuită, sprijinită cu fruntea în zăpadă, stătea nemișcată, aparent moartă. La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mari spaime de care ați avut parte. V-aș ruga să ne povestiți despre ele. Cum ați trăit perioada rebeliunii legionare și a pogromului de la Iași? Ce chip a luat persecuția? Cum v-a afectat toată zvonistica referitoare la evreii spânzurați cu capul în jos de cârligele din abatoare? Ce v-a venit să faceți și ce-ați făcut după ce-ați fost exmatriculată din considerente rasiale? Cine din familia dumneavoastră a purtat steaua galbenă în piept? Știu că e greu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
interogatoriu perpetuu; în câteva zile - omul vorbește. 13: Articolul 213 din codul penal canadian: încercarea de sinucidere e pedepsită cu maximum 6 luni închisoare sau 500 dolari amendă. 15: Caz aproape unic în analele criminalisticii: Oswald Kaluk, la Auschwitz, a spânzurat încă o dată un deținut, după ce frânghia s-a rupt. Un alt ștab al lagărului nu se liniștea decât dacă-i dădeai să semneze cu numele lui un stoc de dosare. 16: O fetiță neagră, în vârstă de două luni, căreia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
căzut de pe bicicletă, îl rănește grav, vine o ambulanță; ambulanța ridică victima și pornește spre spital. Un nou accident, al ambulanței, și zvon în tot satul că puștiul a murit în acest accident. Bătrânul se duce la garaj și se spânzură. Văzuse ceva la viața lui, trăise bomba atomică, participase la războaie: la 84 de ani, acest Jouillac se spânzură pentru un copil de 15 ani, mort, zice-se, din cauza lui. Filosofii zic că sinuciderile nu vin niciodată din cauze imediate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al ambulanței, și zvon în tot satul că puștiul a murit în acest accident. Bătrânul se duce la garaj și se spânzură. Văzuse ceva la viața lui, trăise bomba atomică, participase la războaie: la 84 de ani, acest Jouillac se spânzură pentru un copil de 15 ani, mort, zice-se, din cauza lui. Filosofii zic că sinuciderile nu vin niciodată din cauze imediate. Rațiunea lor e totdeauna alta decât cea care se presupune. Filosofii zic și altfel. Filosofii zic fel de fel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Filosofii zic că sinuciderile nu vin niciodată din cauze imediate. Rațiunea lor e totdeauna alta decât cea care se presupune. Filosofii zic și altfel. Filosofii zic fel de fel de chestii. Da - și ce-i cu asta? Bătrânul s-a spânzurat, adolescentul - după operație - e în afara oricărui pericol. 27: Se iau trei perechi de șoareci; una dintre ele va fi excitată până când cei doi vor începe să se ia la bătaie (firește, cam ce pot înțelege doi șoareci dintr-o bătaie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de jucării și băsmuitorii pot rămâne necunoscuți. Dar în zilele Premiului Grimm, undeva, în America, murea soldatul care în ’44, în noaptea debarcării aliate, își agățase parașuta exact în turla ascuțită a unei catedrale franceze. A stat atârnat trei ore, spânzurat între cer și viață, între Cel de Sus și cei de jos. A mai trăit 25 de ani și a murit anonim, de un cancer la gât. CAPITOLUL XIII HOUSTON: Totul e în ordine, Snoopy face numărătoarea inversă. SNOOPY: Suntem
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuvinte, cota francezului mediu. Alexandre Sanguinetti, fost ministru în cabinetul Couve de Murville, se opune propunerii ca Charles De Gaulle să fie numit mareșal al Franței: „În istoria Franței au fost 370 de mareșali. Mai mult de 40 au fost spânzurați, exilați extrădați, împușcați... Nu există decât un singur general de Gaulle. Titlul de mareșal n-ar adăuga nimic gloriei lui”. La Élysée, după ce strânge mâna lui Georges Pompidou, Alain Poher îi predă lui Pierre Messmer plicul în care se găsește
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îl am printre poeții mei pe Kossak, nimeni nu-l știe în București, ce-l desparte de mine decât o literă?, întoarce-te o clipă spre mine, să mă uit în ochii tăi!” (akasszuk fel gyerekek! înseamnă „hai să-l spânzurăm, copii!”, e o replică dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să-l spânzurăm, copii!”, e o replică dintr-un film al lui Balázs Béla, de prin ’47, Undeva, în Europa, cu niște copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom - îmi sună ca un triolet mozartian). Nu mă auzea și mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece și țeapăn. Profesoara n-a mai mers niciodată la școală, a înnebunit și a trăit ca o cerșetoare tot restul vieții. Pe la noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se vinde carne la liber. Cei mai vârstnici azi își amintesc cum în anii ’50 - ’60 dacă intrau într-o măcelărie nu găseau decât un măcelar șomând și niște cârlige metalice de care, de foarte multă vreme nu mai fusese spânzurată o ciosvârtă de vacă sau o pulpă de porc. Chiar circulau atunci pe tema asta unele glume, dăm vreo două mostre: cică atunci, în așa zisa epocă de aur, un român oarecare intră într-o măcelărie și întreabă: -«Ce aveți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci oroarea de moarte și de confuzie pînă la ura față de arbori, ca Baudelaire. Anteu Puțin interesează cît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și cam cît mai are de trăit el Însuși. Nimeni n-are voie să-și pună Întrebări. Sfinxul e aici o perversiune interzisă! Din cînd În cînd se aud sunete de flaut apoi nimic nu mai tulbură florile de glicină spînzurate pe ziduri. Fericire? Nu e locul cel mai nimerit pentru a discuta despre fericire. Fericirea se bizuie pe speranță, iar aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pereții cărora descoperim plăcute cu inscripții despre unele personalități ale locului, cum ar fi tribunul Petru Dobra prefect al Zlatnei, revoluționar pașoptist și colaborator apropiat al lui Avram Iancu - ucis mișelește de către honvezii lui Hatvani, martirul Ion Buteanu - prefectul Zarandului - spânzurat la 23 mai 1849 din ordinul aceluiași Hatvani. Din Abrud începem să urcăm spre exploatarea de la Roșia Poieni. Panțele devin tot mai abrupte, se termină asfaltul și continuăm să urcăm pe un drum acoperit cu piatră spartă. încep să apară
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
p. 47)"/>. Cu un alt prilej, același autor scria despre „prejudețele românilor contra comerciului”, ocupație „pe care o consideră ca o hoție” <endnote id="(109, p. 46)"/>. Un vechi proverb românesc confirmă existența acestei mentalități : „Tot negoțul neguțătorului de Înșelăciune spânzură” <endnote id="(796, VIII, p. 403)"/>. Pentru Adolphe Stern, evreii au dominat „de veacuri” comerțul și meseriile pentru că „românii erau prea fuduli pentru negoț și disprețuiau meșteșugul” <endnote id="(754, II, p. 144)"/>. De altfel, În Evul Mediu european, situația
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu apă tare” <endnote id="(824, p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lunii octombrie 1941, Ion Antonescu reușește parțial să „purifice lumea”, repurtând o victorie răsunătoare „În contra Satanei” : circa 25.000 de evrei (bărbați și femei, bătrâni și copii), chipurile, „iudeo- comuniști”, sunt - din ordinul său expres - Împușcați, arși de vii sau spânzurați pe străzile Odessei <endnote id="(244, pp. 246-252)"/>. Ca orice entitate satanică, „demonul evreiesc” este prezentat de Nicolae Iorga ca o „forță uriașă, distrugătoare și invizibilă, care acționează cu ajutorul forțelor răului și amenință să Înghită România, să subjuge poporul ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]