9,106 matches
-
mai mult asupra acestui specific deoarece el este argumentul cel mai solid pentru afirmația potrivit căreia genocidul pentru contemporani (victime și supraviețuitori) se continuă în memoricid pentru posteritate (urmașii supraviețuitorilor și, probabil, ai victimelor)5. Mai mult, daca genocidul cuprinde "spaimă și teroare", memoricidul pe care acesta îl antrenează cuprinde "manipulare și uitare" (p. 232), cu alte cuvinte se produce o transformare a violenței fizice (genocidul) în violență simbolică (memoricidul). Din punct de vedere cronologic, problema memoriei genocidului se pune imediat
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Eu am, însă, cartea dumneavoastră, în care regăsesc libertatea de a gând din alte locuri - și ca dumneavoastră. Trebuie să vă fac, totuși, o imputare - care privește dedicația; dacă ați ști cât de mult se emoționează simțul meu grec al spaimei, inspirat de chiar umbra ,reușitei". Ca să vă lămuresc, prima oară când o să am plăcerea să vă revăd am să vă povestesc un număr incalculabil de lucruri care și pe Victor l-ar înveseli. Nu-i lipsiți prea mult pe elvețienii
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
foiletonismul, fariseismul, reducționismul, lipsa de apetit pentru teoria literaturii, partizanatul și critica de cumetrie, fie că ne acuză de precaritate filozofică și estetică, de carențe morale, tactice, strategice, generaționiste sau patriotice, cert e că există o fobie, o furie, o spaimă, o jale sau oroare, frică sau venerație piezișă față de autoritatea criticii." Despre rolul criticii în peisajul cultural consumist vorbește M. Chivu: , Arta presupune o ierarhie: unii sînt mai buni decît alții, chit că și unii și alții au publicul lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
teatru ale cărei personaje îi sunt străine: Ea dă în clocot, El se înzăpezește,/ O iubire ar fi strălucit mocnit/ ca o amenințare tânjită,// Nu pot să scriu decât actul întâi neterminat,/ în care personajele își tânguie replicile/ roase de spaime și adevăr,/ la trei dimineața" (Actul întâi neterminat, p. 37) Rareori în acest univers zguduit în permanență de seisme erotice și/sau potențial sentimentale apar momentele de serenitate. Ziua de naștere a lui Nichita Stănescu o scoate pentru moment din
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
Monicăi Pillat. Vitalismului debordant, cvasi-nevrotic al autoarei volumului Fata de asfalt, i se opune echilibrul seren al unei poete crescute la școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a spaimelor și a durerilor mai vechi sau mai noi, cea a Monicăi Pillat este solară învăluită în luminile molatice ale Paradisului. Vidului sufletesc din viața tenebroasă a Clarei Mărgineanu, îi corespunde sufletul plin de amintiri și nostalgii al Monicăi Pillat. Totul
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
calitatea de cetățean al rezervației, ghetoului sau cazărmii, ori datorită gîndului luciferic al unor viitoare culpabilizări. Și uite așa am ajuns din nou la matineu, unde cu sentimentul devălmășiei, m-am săturat eu însumi de muzica românească. Altădată îmi învingeam spaima ca să trăiască speranța. în zilele festivalului enescian, speranța s-a materializat în găsirea unei potcoave, în timp ce spaima îmi spunea că au mai rămas trei plus calul.
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
uite așa am ajuns din nou la matineu, unde cu sentimentul devălmășiei, m-am săturat eu însumi de muzica românească. Altădată îmi învingeam spaima ca să trăiască speranța. în zilele festivalului enescian, speranța s-a materializat în găsirea unei potcoave, în timp ce spaima îmi spunea că au mai rămas trei plus calul.
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
trebui să se intituleze Sinistroziada!) în care mascarada propagandei comuniste nu se da în lături, între altele, de la contrafacerea trecutului. Să fi fost din pricina presentimentului obscur că sistemul în cauză nu mai avea viitor? Să fi abuzat de istorie din spaima sufocării într-un prezent monstruos? La 65 de ani de la Marea Unire din 1918, mass-media românească celebrează evenimentul într-un stil pompieristic: ,Presa, radioul, televiziunea, poeții, prozatorii, articlierii se întrec a preamări evenimentul. Numai că nu e preamărit atît evenimentul
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
exeget își iese din rol și se adresează, direct și exaltat, autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-a rămas doar singura satisfacție de a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
pe care ni le-a lăsat, imagini și sunete ce păreau și atunci, alunecate dintr-un vis visat în alt vis: "Lumea înmulțindu-se, omu-i în scădere. Sufletul întrezărit e doar prinos de înviere. Verbul răsfrânt suferă-n unghere de spaimă sau, trădat, se răsfață într-o virtuală inter-față. Ruga mea e să nu-mi pierd cumpătul. Să pot respira încă vocalele uimirii princiare. Iertarea-i de la Fiul însingurării când te pierzi în mulțime, cum i s-a întâmplat Mântuitorului și
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere ca să-ntemeieze. Poemul se citește pînă la capăt Clipele au trecut ca infinitivele lungi prin urechile veacului iar frazele se-nfiripau în amurguri sugrumate de spaimă. Citești un poem și de fapt el te citește pe tine lăsîndu-se citit asumat poemul se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se cuvine să începi
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
se iluziona că poate domni în chip de înger peste un regat de împielițați. Fără să-și dea seama, Mircea Geaonă tocmai a oferit o linie pe conturul căreia s-ar putea rupe PSD-ul. Date fiind încrengăturile, complicitățile și spaimele din partid și dintre membrii săi de frunte, PSD-ul nu s-a putut destrăma în funcție de simpatii sau antipatii. Prea se au la mână unii pe alții, prea știu multe despre potlogăriile din lungii ani de guvernare. Nici măcar un rechin
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
Totul i se pare fals și superficial. Între lumea de aici și Occidentul pe care și-l făurise în imaginație nu există decît foarte vagi legături. În plus, aici îi lipsește ceva: îi lipsește riscul, îi lipsește primejdia de moarte, spaima că oricînd poate muri pentru cărțile pe care le-a scris. Și pentru că primejdia morții nu mai există, tocmai de aceea viața începe să se stingă în el. Nu se regăsește defel și nu poate dormi decît luînd somnifere. Inspirația
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
pe loc se produce degringolada în familiile noastre: lăsăm totul baltă și ne bulucim spre televizor să vedem și să știm cum ne apără de rele cvartetul proiectelor de legi ale siguranței naționale. Sigur, mare lucru nu pricepem noi din spaima urmașilor gânditorului de la Hamangia cum că, fără aceste legi, ne-am trezi atât de rapid cu teroriștii, spionii, traficanții, pedofilii ș.a. peste noi, încât nici nu am apuca să scoatem unii către alții ciceronianul urlet: -Măăă! Hannibal ante portas! Dar
Cupluri contemporane by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10671_a_11996]
-
ochii atât de vii ai protagonistului. Apoi, tinerețea se trăiește, nu se declară. "Sunt tânăr", repetiția aproape incantatorie cu care debutează fiecare strofă, indică, mai mult decât o realitate biologică incontestabilă și o stare de spirit construită pe ea, o spaimă secretă a ființei. Eroul liric, atât de combativ în aparență, își face curaj în forul său interior, încercând să amâne scurgerea nemiloasă a nisipului din clepsidră și întâlnirea cu... o Doamnă cu mâna încleștată pe coasă. Departe de a figura
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
înțelepciunea acestor două doamne nu-ți amintește un pic de doamna ministru Anca Boagiu pe când spunea la emisiunea "Nașul" (B1 Tv din 18 aprilie): "Sper să nu mă duc în zona prea filozofică a concepției europene..."? Pfui, Doamne, prin ce spaimă am trecut! Tu îți dai seama ce era de capul nostru dacă dădea spre telespectatori cu vreun neokantianism glazurat cu boabe de "genealogia moralei" a lui Nietzsche? Praf și pulbere s-ar fi ales de neostoita sete a românilor de
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
curajul să citești asta?" În același timp, după ce secolul XX a trecut, și a fost cel mai ucigaș din istorie, spuneți că literatura nu are nici o legătură cu eticul, ea trebuie să producă plăcere estetică. Intră șocul, oroarea, violența și spaima în categoriile esteticului? VS: Pentru mine, literatura înseamnă căutare, experiment. Iar experimentul incumbă element-surpriză, greșeli, căderi și zboruri. Cei care își închipuie că literatura este un fel de motan gras și castrat, care toarce drăgălaș la picioarele lor, au dreptul
"Pentru mine, literatura e un animal liber" by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/10707_a_12032]
-
degrabă, dintr-un prea plin sufletesc care i-a împins să dăruiască acolo unde insul era gândit să nu aibă o picătură mai mult decât admite supraviețuirea. Adesea, nici atât... Cartea prietenilor mei, de Iordan Chimet, învingător în lupta cu știmele spaimei este un asemenea exemplu, bilanțul, totodată, al unei vieți trăită sub constelațiile libertății spirituale, nu altundeva, ci chiar în bolgiile comunismului. Poet, retezat în relația cu cititorul în plină tinerețe creatoare, critic de artă, menit de autoritate tăcerii, Iordan Chimet
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
al marilor avocați pledanți bucureșteni, trecuți prin ciur și prin dârmon, fără alte idealuri decât banul" (p. 206). Dar poate că victima pamfletului anecdotic, irevocabil zdrobită, rămâne Petru Groza: "omul fără mustăți și barbă, dar cu testicole înfierbântate, de armăsar, spaima femeilor care se plimbă pe stradă, fiindcă le acostează ca un adolescent huliganic (...) Dacă Voitec este Ťfemeia cu barbăť (bărbat molâu și șovăitor, decis numai în favoarea propriilor interese), apoi Groza este o prostituată a trotuarului politic, cu o mentalitate de
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare: "dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica. femeile, ca niște/ pîlcuri de sălcii, se aplecau fluide deasupra unor menhire unde locuia/ magia estului.(...) estul era o încăpere funerară plină de/ cîntece războinice./ morții sînt otgoanele
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
despre care se spun minuni, cum că poate să zboare, dar care se întoarce, cîteodată, de la țară decolorat și bleg, fără pic de sacru în el, măsoară, ca pe distanța dintre două blocuri alăturate, volatilitatea farmecului. Fuse și se duse, spaima, poezia, duhul de lampă din Băiuț: , Felinarele se aprindeau unul cîte unul. Era pe la ora cînd, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dîra aia de la avion dispăruse și ea
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
Vasilache Nu știu, lăsînd deoparte fetișurile scriitorilor de proză, dacă imaginara maison du roman și-o ține hramurile ei, bisericești aproape, și-o găzdui, prin colțuri, superstiții. Oricum ar fi, îi bănuim cu toții temerea de toată ziua, toată noaptea: prăbușirea. Spaima că într-o zi n-o să se mai poată scrie roman, că estropiații poveștilor din toate timpurile, ținuți acolo, iac-așa, și ei, de umplutură, s-or înmulți atît de mult c-o să rămînă numai ei, o castă de ciurucuri
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Dumitrescu la Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu. Despre ce se petrece lîngă mine - știu că există un "altceva", dar nu merg mai departe nici cu căutarea și, uneori, nici cu frămîntarea - despre felul primar în care se manifestă revolta, spaima, despre lupta cu ispitele și cu necunoscutul, despre șabloanele barbariei. Pe mine m-a marcat teribil acest spectacol. Așa cum mărturiseam la început. Textul lui Vasili Sigariev, pe care nu l-am citit și îl aud prima oară acum, descoperit și
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
de a fi agreată de noii veniți intră spornic în joc, exploatând punctele slabe ale noilor cunoștințe, într-un echilibru de aparențe, pe care mizează, odată ce alte soluții nu se întrevăd. Și unii și alții mimează deplina normalitate, tăinuindu-și spaimele într-o nesecată poftă de petreceri, unde asemenea cerculețe se întrunesc, punând cap la cap mesele de restaurant, chemându-se pe numele mic, fie și necunoscându-l pe cel de familie, numind aceste sindrofii bal la regina Portugaliei. Un singur
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]