5,095 matches
-
permit evitarea „escaladării extremelor”, alții atrag atenția asupra apariției unor noi mișcări sociale (Alain Touraine), asupra condițiilor de mobilizare a resurselor (Anthony Oberschall), asupra factorilor care condiționează participarea politică (Charles Tilly), precum și asupra distribuției inegale a autorității (Ralf Dahrendorf) În funcție de specificitățile naționale (Theda Skocpol). G. F. & ANSART Pierre (1977), Idéologies, conflits et pouvoir, Paris, PUF. CAPLOW Theodore (1971), Deux contre un, trad. fr., Paris, Armand Colin (prima ediție americană: 1968). COLEMAN James (1957), Community Conflict, New York, Free Press. COSER Lewis (1987
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de figuri estetice lipsite de autenticitate. „Veritabilă galaxie În formare, având limba creolă drept nucleu, creolitatea, s-a spus, cunoaște chiar și astăzi un aspect privilegiat: oralitatea.” (Bernabé et alii, 1989, p. 34) Putem totuși să ne Întrebăm dacă această specificitate este proprie doar culturii antileze, În condițiile În care știm cât datorează, din punct de vedere cultural, Gabriel García Márquez, Romulo Gallegos sau Juan Rulfo, ca să ne limităm doar la câteva exemple, oralității columbiene, venezuelene, respectiv mexicane. Urmează apoi creolitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
condițiile legitimării sale, Înainte de a-i descrie natura și limitele. ν Începând cu anii ’50, asistăm la o revenire a revendicărilor naționaliste și a etnicității ca valoare fundamentală. „Dreptul la diferență” semnifică acum dreptul fiecărui popor de a-și afirma specificitatea culturală. Este deci de Înțeles că un atare slogan a găsit un ecou favorabil În medii foarte diferite, cu atât mai mult cu cât rezona cu preocupările etnologilor. Dacă În secolul al XIX-lea cercetările antropologice fuseseră puternic marcate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Astfel, peste tot În lume, realizarea unor societăți multietnice și multirasiale devine un scop urgent. Dificultatea majoră rezidă Însă În necesara schimbare de mentalitate pe care o presupune acest proces. Rezultatele de până acum au fost obținute cu prețul estompării specificității minorităților și al renunțării colective la revendicările acestora. Încă ne lipsește o adevărată cultură a diversității. În această privință, este semnificativ să constatăm că toate lucrările de politologie de după al doilea război mondial afirmă că nu poate exista democrație fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și le depășesc slăbiciunile În interiorul aceleiași tradiții” (MacIntyre, 1988, p. 8). Comentând această dimensiune contextualistă a exercitării rațiunii practice, Philippe de Lara situează, pe bună dreptate, teoretizările lui MacIntyre și Taylor În filiația lui Aristotel, deși le pune În evidență specificitatea: „Pentru Moderni, sensul «vieții bune» nu este definit de la bun Început printr-o cosmogonie centrată pe polis. Identitatea personală a eului situat are forma unei identități narative. Tot așa cum episoadele unei povestiri sunt prinse Într-o acțiune globală, și istoria
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ordin superior comunităților eterogene care o constituie, pe scurt, respingând la fel de radical orice logică individualistă sau comunitaristă (care nu sunt decât două aspecte ale aceluiași particularism al identificării)” (Tassin, 1997, pp. 135-136). Această puternică recuzare a problematicii identitare permite recunoașterea specificității acestui tip de comunitate, ceea ce presupune „să nu confundăm identitatea unui individ cu cetățenia sa, ființa sa (privată) cu acțiunea sa (publică), sursa ființei sale cu expunerea motivelor sale, apartenența sa comunitară cu activitatea sa politică, ș...ț sentimentul național
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Abordările intrași interculturale ale firmelor sunt legate Între ele. Așa se explică de ce cultura de clan japoneză, foarte diferită de cultura birocratică de pe Bătrânul Continent, servește drept punct de sprijin managementului nipon (Ouchi, 1982). Cercetătorii Își pun problema efectelor acestor specificități asupra Întreprinderilor și a performanțelor lor, invitându-ne „să gândim local pentru o acțiune globală” (Bucci, 1998), În condițiile În care valul de fuziuni și de achiziții se intensifică, iar negocierile internaționalesunt esențiale pentru câștigarea de piețe. În cadrul managementului comparat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interetnice, Între perioada de dinainte de Barth (B.B. ă Before Barth) și cea de după Barth (A.B. ă After Barth). Putem totuși să ne Întrebăm dacă teoretizarea lui Barth ă În mod incontestabil, salutară În linii generale ă nu estompează cumva specificitatea noțiunii de identitate etnică. Punctul de vedere sociologic, inspirat În mare parte din studiile lui Erving Goffman, care insistă asupra rolului interacțiunilor dintre indivizi, este de fapt aplicabil identităților colective de orice tip. „Trăsăturile culturale distinctive” de care vorbește Barth
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au dezvoltat pornind de la ea. Istorie și interpretare Este totuși dificil să ne oprim În acest punct. Definirea legăturilor etnice ca legături primordiale „riscă să conducă la subestimarea caracterului lor istoric” (ibidem). Este așadar preferabil să conciliem aspectul istorico-politic și specificitatea legăturilor etnice. Acest lucru pare chiar să se Înțeleagă de la sine, „trăsăturile culturale distinctive” formându-se În cursul unei istorii comune „pe care memoria colectivă a grupului nu a Încetat s-o transmită În mod selectiv și să o interpreteze
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se disocieze. Ceea ce nu este Întru totul valabil În Franța. Aici, chestiunea imigrării este și rămâne În mare parte definită ca o problemă socială, În vreme ce chestiunea plurarismului cultural s-a afirmat mai puțin. Acest lucru se datorează În mare măsură specificității modelului „republican”, care ezită mai mult decât În alte părți ă În special prin comparație cu modelul anglo-american: Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Australia ă să recunoască pluralismul ca un element fundamental al realității naționale. Această stare de lucruri confirmă constatarea făcută
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
50, o serie de studii au pus În evidență legăturile dintre marginalizare, violență și problemele de inserție socială pe care le punea imigrația masivă În acest oraș. Cercetătorii au arătat că urbanizarea permite o mai mare libertate, care stimulează exprimarea specificităților, dar că ea duce, În același timp, la suprapopulare, la aculturație și la excludere. Aceste fenomene bulversează vechiul echilibru social și converg Înspre dezorganizarea și alienarea celor mai fragili. În consecință, indivizii cărora le vine cel mai greu să respecte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dezvoltării statului-națiune (May, 2001). Într-adevăr, până la Renaștere, diversitatea limbilor și a culturilor nu era privită ca un obstacol În calea puterii suveranului; atâta vreme cât era loială și plătea impozitul, fiecare minoritate se putea bucura de o libertate considerabilă În manifestarea specificităților sale lingvistice și culturale. Totuși, minoritățile religioase constituiau o excepție: deși anumite sisteme le acordau deplina libertate a cultului (cum era millet-ul otoman, În cadrul căruia administrarea treburilor comunităților era În mare măsură lăsată În grija acestora, sub autoritatea unor oficiali
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
liberală, cât și cea republicană pornesc de la principiul că particularismele indivizilor țin de sfera privată și că statul, care trebuie să-i trateze pe toți cetățenii În mod egal, nu trebuie să intervină, și nici să privilegieze cutare sau cutare specificitate. Această viziune asupra apartenenței confesionale, imediat după războaiele religioase, a servit fără doar și poate cauza concordiei și democrației și a constituit baza succesului laicității. Religia fiind astfel „privatizată”, nu mai este necesară nici o dispoziție, În afara unor drepturi negative, ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
problematica multiculturalismului. ν Ne propunem, Într-o primă fază, să definim conceptul, pornind de la experiențele concrete care l-au alimentat. Prin urmare, va trebui să descriem formele instituționale și politice care se reclamă de la multiculturalism. Vom Încerca apoi să distingem specificitatea acestui tip de răspuns confruntându-l cu alte modele concurente, plasându-ne astfel pe terenul filosofiei politice. În sfârșit, vom analiza utilizarea noțiunii de cultură, așa cum este ea teoretizată de autorii aparținând acestui domeniu, ceea ce ne va conduce la o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
punctul nostru de vedere, ale acestei concepții asupra subiectului. Într-adevăr, cum să ajungem la o obiectivitate autentică În materie de judecată morală? La fel, cum să scăpăm de relativismul cognitiv? Importanța tradiției și respectul pentru ea tind să relativizeze specificitatea științei moderne, prezentată cel mai adesea ca o concepție despre lume printre atâtea altele. Într-o abordare de acest gen, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este acela de a interpreta realul pornind de la propria sa perspectivă și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ne aplecăm. Ea presupune o conivență care trece dincolo de convențiile tehnologice, financiare, etnice, simbolice sau organizaționale, pentru a culmina În Împărtășirea unei estetici. Acest miracol, adesea reînnoit, al accesuluimasiv la plăcerea artistică este un fenomen unic, care trebuie aprofundat În specificitatea sa de fapt social și reprezentațional. Acesta este principalul motiv pentru care muzica suscită În așa măsură atenția specialiștilor În științe sociale din societățile noastre care suportă acum efectele deziluziei democratice, ale diminuării credinței În progresul industrial și științific și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simplitatea analizei. Este suficient să facem distincție Între națiunea politică, națiunea culturală și națiunea etnică. Această tripartiție are fundamente romantice: autenticitate, recunoaștere, identitate. Un popor (identitate) se recunoaște el Însuși și se face recunoscut de către celelalte (recunoaștere), păstrându-și astfel specificitatea culturală (autenticitate). Putem face demersul și În celălalt sens: moravurile, limba, uzanțele (autenticitate) corespund unui grup etnic (identitate) și conduc sau nu la existența sa politică, juridică, internațională (recunoaștere). Aspectul tripartit era deja vizibil În greaca veche: genos pentru națiunea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fiind unul la sfârșitul anilor ’60, iar celălalt În cursul anilor ’70 și ’80, au contribuit În mod fundamental la reînnoirea grilelor de lectură: mai Întâi, modelul „rasismului instituțional”, iar apoi cel al „rasismului simbolic”, care Își propune să definească specificitatea „noului rasism” (Miles, 1989, pp. 62-66; Pettigrew, 1989). Aceste modele de inteligibilitate combină o intenție științifică, În egală măsură descriptivă și explicativă, privitoare la obiectul „rasism”, cu un proiect de redefinire a antirasismului, subordonat obiectivului de ameliorare, prin eficientizare, a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care pune În prim-plan, pentru a putea explica poziția socială inferioară a comunității negre, argumentul acceptabil (sau mai puțin inacceptabil) din punct de vedere ideologic al responsabilității personale, ea Însăși explicată (sau nu), prin factori culturali (de exemplu, prin specificitatea familială). Acest argument al responsabilității personale a negrilor este și cel al „iresponsabilității” lor, prejudecată de rasă-clasă În care recunoaștem reciclarea temei, Întâlnită la Malthus, ca și la Galton și la majoritatea susținătorilor eugeniei (Kevles, 1995), a „indolenței” atribuite membrilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de propozițiicare depind, În cea mai mare parte, de condițiile În care au fost formulate și de particularitățile istorico-culturale ale celui care le enunță. Importanța tradiției și, implicit, respectarea acesteia ca sursă de Înțelepciune practică tind, În plus, să relativizeze specificitatea științei moderne, cel mai adesea prezentată ca o concepție asupra lumii printre atâtea altele. Într-o asemenea abordare, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este să interpreteze realul din perspectiva sa, și În nici un caz să-l explice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sexuale. Este important totuși să subliniem, Împreună cu Taylor, cele două sensuri pe care le ia această luptă. Într-o primă etapă, demnitatea este consubstanțială statutului nostru de cetățean: ea are o Încărcătură universală. În a doua etapă, se pretinde recunoașterea specificității care fusese ignorată Înainte, deoarece era confundată cu identitatea majorității. De aici, revendicarea dreptului la diferență, cu scopul de a repara discriminările generate de politica de asimilare. Această abordare multiculturalistă deschide calea unor cereri de reparații cu o multitudine de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spațiu social «pentru care să nu existe diferențe», ci, dimpotrivă, să mențină și să Întărească o distincție nu doar temporară, ci permanentă” (Taylor, 1994, pp. 59-60). Acest avertisment este prețios: dacă exigența de universalism presupune să nu negăm dreptul la specificitatea identitară, ea nu poate totuși accepta subordonarea principiilor universale ale dreptății față de diferențialismul cultural. Deși Taylor se vrea critic față de o versiune a liberalismului politic pe care o califică drept „neospitalieră cu diferența”, el nu crede că liberalii (liberals) ar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de asemenea stigmatizat ca obstacol În calea unității teritoriale, Însă, conform principiului „dezbină și stăpânește”, dominatorii se foloseau de el În propriul lor interes. ν În funcție de scopuri și procese, distingem: 1) un tribalism original particularist ce corespunde conștiinței și afirmării specificității unui grup etnic; 2) un tribalism de grupare apărut sub presiunea aculturației occidentale sau pentru a constitui un front unit În fața dușmanului comun (Haoussa În nordul Nigeriei, regrupând musulmani foulani, kanouri sau nupé; indienii de pe coasta de nord-vest a Americii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
însoțesc situația de comunicare, dar în mod clar disociabile de producerea enunțului (de exemplu, ostilitatea interlocutorului care stă cu brațele încrucișate), pentru care se preferă trăsătura de nonverbal. Studiul fenomenelor coverbale și paraverbale evidențiază complementaritatea în raport cu limba, dar și propria specificitate. De fapt, acestea relevă o codificare de o altă natură decît cea a semnelor verbale, din cel puțin trei perspective: locul lor în raport cu referentul este de natură probabilistă (ele nu semnalează prezența unui anume referent decît la cei care îl
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Din punct de vedere logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un tip de discurs narativ și descriptiv, el este deosebit de discursul factual (referențial) prin faptul că frazele lui nu desemnează referenți reali. De aici, rezultă că specificitatea ficțiunii constă în lipsa denotației, încît este indiferent dacă un nume sau altul are sau nu are referent, ceea ce implică renunțarea la a pune problema adevărului în cazul ei. Mai mult decît alte enunțuri, cele ale povestirii pun deci problema adevărului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]