2,860 matches
-
la o răspântie a istoriei În care opțiunile sunt primejdioase. Admirația pentru Hitler este, la el, oricând interșanjabilă cu admirația pentru Stalin. Pentru simplul motiv că totul e pierdut și că, În afara morții, nu mai are de sperat nimic: O, splendoare a singurătății și a morții mele. Singurătatea mea binecuvântată este deja moartea pe care Încep s-o gust ca pe un fruct aflat Încă În pom, pe care Îl pipăi cu buzele și care În curând Îmi va cădea În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
religioase, era clasa superioară cultă care își căuta pacea interioară printre curentele filozofice ale timpului. 2.4. Religia populară Cultele misterelor au căpătat un ecou deosebit printre cei de condiție mijlocie, a căror sensibilitate religioasă nu era încă sufocată de splendoarea materială a civilizației elenistice. Această categorie aspira spre un contact concret cu divinul, voind să descopere prin rituri sensibile o explicație asupra semnificației vieții și, în același timp, o garanție palpabilă despre o soartă mai bună, măcar în viața de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Și uita așa am ajuns ca să fim mai cunoscuți în lume prin țiganul nostru decât prin „tradițional românescul dor”? Da domnilor cetățeni ai lumii noastre cunoscute, brand-ul nostru de țară este țiganul și pentru a-l cunoaște în toată splendoarea sa nici măcar nu trebuie să vă obosiți ca să veniți în ținuturile carpatine a ca să-l vedeți pe „cel mai liber dintre traci” fiindcă îl întâlniți din Groenlanda până în Australia și din Alaska până în Țara de Foc fiind în orice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Lică era centrul și sufletul acțiunii. Nu-l întrecea nimeni. De obicei, pe lângă cei doi se mai atașau și alții, bineînțeles. Orice joacă e mai frumoasă în echipă, însă ei doi erau considerați lideri de necontestat. Orele ca orele, dar splendoarea minunatelor recreații nu putea fi pusă la îndoială. La școală ca la școală, dar frumusețea de vis a vacanțelor îi atrăgeau mai mult ca orice pe lume. Acestea din urmă aveau farmecul lor: fie ele de primăvară, fie de vară
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de mult, când s-au întâlnit. * * * Stând la taifas cu sine însuși, Bidaru nici nu observă că trecuse de zona afectată de furtună și că un nou peisaj însorit, chiar uscat, fără urmă de ploaie, i se înfățișă în toată splendoarea și măreția. Cât vezi cu ochii culturi de viță, de toate soiurile, unele aliniate precum militarii din gărzile regale când dau onorul suveranului. E bine că piatra nu a bătut și aici, ar fi distrus truda bieților oameni năpăstuiți!, auzi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de a servi un pahar-două în plus... Atât el cât și fiica lui nu erau în apele lor. Lăsaseră acasă multe probleme nerezolvate. În alte condiții, o asemenea călătorie ar fi fost un deliciu. Ar fi avut posibilitatea să savureze splendorile unei seri de primăvară de-a lungul întregului traseu împreună cu copiii și cu soția alături, cum procedase deseori în trecut când, întreaga familie unită se deplasa în aceeași direcție și în același ritm, precum șirurile de cocori ce zboară toamna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atât de rea. În fond, era un joc al naturii. O întrecere între Soare și celelalte corpuri opace ce tind să-l acopere, dar nu reușesc decât pentru scurt timp. În zori Soarele se va arăta din nou în toată splendoarea și măreția sa pentru a lumina cu și mai multă vigoare. Deși toți ascultau șuieratul continuu al aerului spintecat fără milă de vagoanele ce se deplasau în viteză, o liniște solemnă și imaterială se instală în compartiment. În acest timp
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o mică parte din cele câte mi-au trecut prin fața ochilor în aceste câteva clipe. Viață este un dar prețios de care ne bucurăm, fiecare în felul lui. În anumite momente de revelație sau extaz, poate fi retrăită în toată splendoarea și complexitatea ei, în doar numai câteva clipe, însă nu poate fi împărtășită altora decât ciuntit și trunchiat. Dați-ne un exemplu așa ciuntit și trunchiat, cum spuneți dumneavoastră! Spre exemplu, tineri fiind, fără obligații familiale, demoralizați și dezamăgiți de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu pantofi negri proaspăt lustruiți și la sfârșit trupul, care a unit aceste componente într-un tot unitar. Întreg fenomenul acesta, de materializare a unei ființe vii, s-a produs în maximum trei secunde. În fața lui se înfățișă în toată splendoarea un bărbat în vârstă, îmbrăcat modest, cu un costum maro, nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași culoare cu costumul și care se dovedi a fi, intr-adevăr, fostul director coordonator al școlii, protectorul și mentorul său, decedat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un munte, de forma unui con gigant, cu nenumărate denivelări, format numai din cristale de gheață, aproape transparente, ce descompun razele solare în nenumărate culori și nuanțe diferite, orbindu-l prin prospețimea, claritatea și măreția lor, se arăta în toată splendoarea. Din viteza cu care se deplasa, privea la minunea de la marginea orizontului și nu-i venea a crede. Muntele Sacru cel mai măreț monument al naturii din toate timpurile! Nici un eschimos, oricât de viteaz și de priceput s-ar dovedi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să nu-i uite pe vânători, să nu-i lase fără hrană sau fără adăpost. În timp ce aluneca pe zăpadă cu schiurile agățate de sania trasă de câini, și-a dat seama că, dacă ar încerca să povestească cuiva despre toate splendorile, miracolele, legendele și impresiile răspândite, printre eschimoși, despre acest munte, nu i-ar fi suficientă o întreagă noapte polară. Acum însă, în fața lui se petrecea un fenomen înspăimântător. Muntele Sacru se despicase în două părți gigantice, dar inegale. Partea mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dacă nu ați fi dumneavoastră, eu cum, nu mă mai mișc?! și rămase așa așteptând răspunsul care Bună dimineața, primăvară! Oh! Toată fericirea mea ești tu, dulce primăvară! .....Anotimpul meu cel adorat din totdeauna, așa vei fi mereu, cu toate splendorile tale. în fiecare an tu vii și îmi aduci în suflet numai bucurii și zâmbetul pe buze. .....Mă faci să uit de tristețe, îmi alungi gândurile negre, mă faci să uit de nostalgia iernii. îmi aduci soare și lumnă numai
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mult succes în ceea ce privește impactul în domeniul criticii literare de către T.S. Eliot în faimosul său articol Tradiția și talentul personal. Revenind la Maurras, acesta susține, în primul rând, revigorarea tradiției clasice a secolului al XVII-lea, perioadă asociată cu măreția și splendoarea atât la nivel cultural cât și politic. O recuperare integrală a clasicismului francez și implicit a epocii care l-a generat Secolul lui Ludovic cel Mare nu mai era însă posibilă în măsura în care, după cum sugerează Henri Peyre 248, curentul dezvoltat în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lasă și insistă unii mai încăpățânați. În asemenea cazuri, de obicei, ghizii nu mai zâmbesc, însă, conștiincioși, vor explica ce reprezintă fiecare dintre basoreliefurile de pe pereți. "După unii, doar minunata sală de chihlimbar din Ermitajul din Sankt Petersburg întrece aceste splendori, dar ar fi incorect să ierarhizăm frumosul absolut!", își continuă ghizii expunerea. "Știți, mă întreb de ce Rakavanda Nouă?" îi dau înainte cei de-a dreptul nesimțiți. În asemenea situații, ghizii nu mai zâmbesc, însă vorbesc mai tare, mai apăsat, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Orientul și Occidentul reprezintă cei doi poli ai gîndirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanității. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon) și a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici hinduse sau daoiste și să le modifice spiritualitatea. Cu excepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
din nou energiile. Dar, în fundal, se ridică Asia, e adevărat transformată. Unitatea reprezintă însă un scop nobil, iar "terțul inclus" (Stefan Lupașcu) există, e în noi. Numai că, deocamdată prea puțini se învrednicesc să perceapă această unitate în toată splendoarea ei, deoarece pentru aceasta e necesar să urcăm nu să coborîm o treaptă, e necesar un grad mai mare de elevare spirituală, un elan al inimilor și o privire de sus, de pe un alt nivel de realitate, mai aproape de Sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mijloc, neștiind prea bine sensul în care ne deplasăm. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon), deturnînd sensul rațiunii de la cel de motivație la cel de calcul. Acum, el pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații occidentale, pervertite însă prin implant mercantil lacom și pecuniar occidental. Relația dintre cei doi poli este una contradictorie, dar și complementară. Lumea în care trăim devine din nou bipolară: Chinamerica. Orientul începe cu Zero, Occidentul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lasă și insistă unii mai încăpățânați. În asemenea cazuri, de obicei, ghizii nu mai zâmbesc, însă, conștiincioși, vor explica ce reprezintă fiecare dintre basoreliefurile de pe pereți. "După unii, doar minunata sală de chihlimbar din Ermitajul din Sankt Petersburg întrece aceste splendori, dar ar fi incorect să ierarhizăm frumosul absolut!", își continuă ghizii expunerea. "Știți, mă întreb de ce Rakavanda Nouă?" îi dau înainte cei de-a dreptul nesimțiți. În asemenea situații, ghizii nu mai zâmbesc, însă vorbesc mai tare, mai apăsat, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
varietatea de culori care sunt combinate pe un spațiu relativ restrâns. Ar trebui să ne gândim că pământul pe care călcăm nepăsători face parte din opera unui artist desăvârșit. Pretutindeni, putem întâlni peisaje care, admirându-le, ne răpun, căzând pradă splendorii lor2. Relieful spațiului românesc, cuprins între coordonatele sale generale, Carpați, Dunăre și Marea Neagră, nu trebuie înțeles strict ca un cadru natural, ci mai cu seamă ca o scenă ce a asigurat decorul geografic pentru interpretarea istoriei noastre sinuoase... Totodată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
topeau, iar magma incandescentă erupea la suprafață. Mărturie a teribilei frământări din aceste străfunduri stă formarea celui mai întins lanț vulcanic din Europa. Resturile de conuri și de cratere, împrăștiate ca niște cicatrici pe trupul Carpaților Orientali, ne amintesc de splendoarea acestei dezlănțuiri de demult a forțelor naturii din subteran. c. Pe domeniul românesc Evenimentul fundamental care, din punct de vedere geologic, a marcat geneza spațiului românesc este reprezentat de apariția Carpaților. Nașterea munților s-a întâmplat în vremuri de demult
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
strălucitor și invidiat a fost deformat de tarantula globalizării și livrat unei piețe tot mai dere-glementate, lipsite de orice control. Criza nu putea să întîrzie, ea face parte din mecanismul intrinsec al pieței și-și face apariția ciclic în toată "splendoarea". O soluție ar fi dedublarea politicii mone-tare, prin practicarea de rate ale dobînzilor diferențiate pentru economia productivă față de cele destinate economiei speculative. Deci o separare cît mai ermetică între economia reală și cea monetară, pentru a împiedica transmisia crizelor financiare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
eidolon a lui Dionysos însuși, care poate lua, de pildă, înfățișarea unui taur (când apare astfel în halucinațiile lui Pentheu, e destul de greu să deosebim aparența mincinoasă de adevăr). Bineînțeles, în finalul piesei, Dionysos apare plutind în văzduh, în toată splendoarea lui de făptură divină, trădată de strălucirea eidolon-ului său. Dar concluzia corului ne va avertiza în privința surprizelor pe care zeii le rezervă oamenilor. Cum am putea să nu deslușim aici, în filigran, tema vicleniei divinităților, acea viclenie al cărei instrument
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doua; el se ivește brusc în interiorul unei colibe a cărei pânză de la intrare fusese dată în lături. Există un puternic contrast între figura impunătoare a lui shite, îmbrăcat ca un războinic („în armură strălucitoare”, spune waki), prezent așadar în toată splendoarea unei materialități sclipitoare, și cuvintele rostite de el despre detașarea „sufletului care și-a pierdut învelișul trecător” pentru a se risipi în vânt. Ca și cum corpul actorului și textul și-ar fi împărțit rolurile pentru a exprima ambivalența vizibil/invizibil, materialitate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dispare astfel chiar în momentul dezvăluirii apartenenței sale la un altceva sau la un altundeva, asta nu se întâmplă oare tocmai pentru ca, atunci când revine, să-și afirme în chip manifest statutul de apariție? Numai acum shite se arată în toată splendoarea costumului său, numai acum se concentrează în el toate energiile dansului, iar acesta e atât amintire a propriului sfârșit, cât și a sfârșitului unui întreg neam. Imaginea atinge apogeul strălucirii ei cu o clipă înainte să dispară, iar această strălucire
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
moarte, una dintre cele „frumoase”, în care trupul acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]