2,116 matches
-
m-am născut!" (Nimic mai înalt sub soare). În tot ansamblul ei, poezia lui Dorin Popa este totuși o confesiune a infirmității existențiale. Volume precum Utopia posesiunii (Editura Junimea, Iași, 1990), Fără întoarcere (Editura Institutul European, Iași, 1992), Tentativa de spovedanie (Editura DAB, Iași, 1994), Ce mai aștept (Editura Helicon, Timișoara, 1996); Moartea mea viața mea (Editura Apollonia, Iași, 1997) sau Nimeni nu înțelege pe nimeni (Editura Polirom, Iași, 1998) scot la lumină o apăsătoare dispoziție melancolică, preocupată de corporalizarea unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-am vindecat de speranțe/ și-n apele deznădejdii/ înot cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tardivă, niciodată intuită. Ferfeniță, părăsit, aruncat la coș, eul liric se zvârcolește într-un teritoriu al suferinței atroce, în care, doar uneori, ce-i drept, singură "poezia ne însoțește peste tot/ în toate respirațiile noastre". Cu unele dintre tentativele de spovedanie ale lui Dorin Popa, poezia de bună calitate chiar se însoțește... Referințe critice (selectiv): Nicolae Diaconescu, în "Ramuri", nr. 7, iulie 1990; Vasile Spiridon, în "Luceafărul", nr. 14, 1991; Traian T. Coșovei, în "Contemporanul", nr 20, 1991; Ioan Holban, Salonul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu de durerea în sine". În special Atâta verde peste cerul alb (Editura Tipo Moldova, Iași, 2006), emoționanta spovedanie a supraviețuitorului unei povești sfârșite tragic, dovedește exact contrariul. Ultima carte de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
normal, o Dragoste de după-amiază. Într-un cuvânt, prin apelul la o viață care ajunge de cele mai multe ori să bată ficțiunea. Din această perspectivă pot fi citite, în fond, numeroasele inserții diaristice din carte, care se prezintă sub forma unor spovedanii (autentice, bineînțeles, sau cel puțin proclamate ca atare), despre vinovăție și înțelegere, despre limită și speranță, despre renunțare și supraviețuirea continuă, într-un cuvânt, despre utopia unei ființe complete, autentice. Iată, spre exemplificare, una dintre atipicele Știri, în care nota
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama... E tăcere, se aude doar un murmur trist, doar șoaptele prin care sînt mărturisite păcatele celorlalți, aceștia înfricoșîndu-se și sfiindu-se unii de alții... Poliție și contrapoliție. Însuși cel care ascultă spovedania este spionat de cel care se spovedește și căruia îi pune întrebări insidioase..." De asemenea, marele rabin al Pragăi recomandă coreligionarilor săi să se facă avocați sau medici, tocmai pentru a ajunge "la cele mai intime secrete" ale familiilor. La
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din mediul urban s-au organizat în 1899 într-o Asociație a institutorilor și institutoarelor din România; atît timp cît învățătorii rurali au conceput organizația lor ca un organ de luptă, ca nu s-a putut constitui (Cf. C. IONESCU-LUNGU, Spovedanie, Ploiești, 1932). Îndată ce s-a conturat ideea unei asociații care-și propunea să sprijine autoritatea de stat, aceasta s-a putut crea (1900). Cf. I. GH. DUMITRAȘCU, Înainte mergători, Buzău, 1940; ONIȚA GLIGOR, Organizațiile profesionale ale cadrelor didactice din România
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
puteau să pară doar capriciile unui poet ce se supune de bunăvoie rigorilor autoimpuse ale obiectivării, dorind să dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface, cu subtilitate și cu o rafinată știință a pendulării între real și imaginar, copilăria chinuită a protagonistului, adolescența sa plină de privațiuni: mama, victima unui destin nefericit, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
noastre față de soție, fapt ce duce la imposibilitatea continuării menținerii sale în rețea.” În fond, și preoții sunt oamenii și știm foarte bine că fiecare om are cel puțin o slăbiciune... Securitatea era omniprezentă în viața oamenilor, astfel că nici spovedania la domiciliu nu rămânea confidențială, din cauza mijloacelor de interceptare a convorbirilor montate în casă. Astfel, într-o notă de TO, din data de 23.03.1966, se redă discuția dintre preot și persoana care l-a solicitat pentru spovedanie. „Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
nici spovedania la domiciliu nu rămânea confidențială, din cauza mijloacelor de interceptare a convorbirilor montate în casă. Astfel, într-o notă de TO, din data de 23.03.1966, se redă discuția dintre preot și persoana care l-a solicitat pentru spovedanie. „Apoi se reproduc discuții între domn [preot - n.a.] și soacra obiectivului care se plânge de starea sănătății sale. Domnul o încurajează în termeni religioși: «toate trec, numai noi să fim răbdători, înțelegători, să spunem ce avem pe inimă, că părintele
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
se aude o discuție foarte înceată (se pare că bătrâna se roagă). Domnul părinte începe a-l spovedi pe obiectiv spunând că lumea e plină de păcate, iar Dumnezeu e milostiv. Obiectivul vorbește despre condamnarea și suferințele avute. Urmează apoi spovedania lui M., care se plânge de greutățile ei sufletești și de invidia oamenilor, însă părintele o încurajează în mod mistic, prin rugăciuni și îndurare. M. se plânge că uneori uită că trebuie să se mai roage; fiind obosită, seara adoarme
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
un element lăudăros și palavragiu fără de rost. Față celor de mai sus rugăm dispuneți aprobarea de a fi scos din rețea.” Nu vom ști niciodată dacă informațiile pe care le dă „Ionică” sunt cele pe care le-a auzit în timpul spovedaniei sau nu. De un singur lucru însă suntem siguri: omul de rând se duce la preot pentru a cere sfaturi, chiar și în afara spovedaniei. Etic și moral ar fi ca aceste discuții să rămâne confidențiale. Notă Informativă, 28.10.1983
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
niciodată dacă informațiile pe care le dă „Ionică” sunt cele pe care le-a auzit în timpul spovedaniei sau nu. De un singur lucru însă suntem siguri: omul de rând se duce la preot pentru a cere sfaturi, chiar și în afara spovedaniei. Etic și moral ar fi ca aceste discuții să rămâne confidențiale. Notă Informativă, 28.10.1983, informatorul «Ionică»: „Vă informez că, în urmă cu aproximativ o lună, am fost vizitat printre alții și de numitul S.E. care lucrează la fabrica
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
că, în cercurile catolice, se discută cu aprindere o filipică pe care Papa ar fi pronunțat-o împotriva comunismului în fața poporului român. Papa a precizat că lupta va fi grea. A spus că nici un comunist să nu fie primit la spovedanie sau la împărtășanie, deoarece comunismul este dușmanul omenirii. Un comunist poate fi împărtășit numai pe patul morții, dacă se leapădă in extremis de credința sa politică.” * Telegramă: Raportăm următoarele în legătură cu preotul F.T.: [...] a fost reținut la acest serviciu de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
1989, Sinodul BOR a recunoscut oficial că unii preoți ar fi putut să cedeze sub presiunile Securității sfârșind prin a colabora cu aceasta. Cu toate acestea, Sinodul B.O.R. se opune vehement cercetării dosarelor preoților, sub scuza că taina spovedaniei trebuie apărată și că BOR este autonomă. Practic, BOR voia să facă excepție de la legea Ticu. Or, Constituția României prevede că nimeni nu e mai presus de lege. Sfântul Sinod al BOR consideră că exceptarea preoților de la legea deconspirării dosarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
să facă excepție de la legea Ticu. Or, Constituția României prevede că nimeni nu e mai presus de lege. Sfântul Sinod al BOR consideră că exceptarea preoților de la legea deconspirării dosarelor întocmite de fosta Securitate este necesară pentru a apăra taina spovedaniei. Sfântul Sinod admite că un preot sau altul ar fi putut să cedeze presiunilor din perioada dictaturii comuniste și să accepte să devină informator al Securității, dar respinge categoric postulatul că această colaborare presupunea deconspirarea secretului spovedaniei. „Cerând exceptarea preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
a apăra taina spovedaniei. Sfântul Sinod admite că un preot sau altul ar fi putut să cedeze presiunilor din perioada dictaturii comuniste și să accepte să devină informator al Securității, dar respinge categoric postulatul că această colaborare presupunea deconspirarea secretului spovedaniei. „Cerând exceptarea preoților de la Legea «Ticu», Sfântul Sinod apără «Taina Mărturisirii ca instituție sacră și intangibilă, precum și autonomia cultelor, care au propriile lor instanțe de judecată canonică și morală» - se arată în comunicatul BOR, la încheierea sesiunii de lucrări a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
decis încă din 1997 ca dosarele preoților să poată fi deschise. Patriarhul a amintit că preoții au avut de suferit în perioada dinainte de 1989 și s-a arătat mirat că un om de cultură, respectiv ministrul Iorgulescu, nu cunoaște taina spovedaniei. Încă de la Sfântul Sinod din 1997 am scris că nu suntem contra deschiderii dosarelor, dar e dureros ca un om de cultură să nu cunoască taina spovedaniei, este surprinzător ca un intelectual să spună acest neadevăr, este o jignire la adresa
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
arătat mirat că un om de cultură, respectiv ministrul Iorgulescu, nu cunoaște taina spovedaniei. Încă de la Sfântul Sinod din 1997 am scris că nu suntem contra deschiderii dosarelor, dar e dureros ca un om de cultură să nu cunoască taina spovedaniei, este surprinzător ca un intelectual să spună acest neadevăr, este o jignire la adresa clerului...».” Poziția deputatului Ion Stan a rămas fermă de-a lungul timpului, în 2007 militând pentru înființarea unei „Comisii mixte CNSAS-BOR pentru studierea acestor dosare, desigur încercând
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
povești, Povești de aur), povestiri istorice, basme compuse de el sau prelucrate. SCRIERI: Părăvulii, București, 1901; ed. București, 1904; ed. București, 1923; ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
credință”. După război T. devine un precursor, apoi un exponent al realismului socialist, glorificând în versuri convenționale binefacerile noului regim și înfierând capitalismul și burghezia: Cântece de suferință și biruință (1946), Tălmăciri din cartea vremii (1947), Mai multă omenie... (1947), Spovedania unui atom (1947), Ale noastre, ale voastre... (1948) etc. Totodată, experimentează formule „minore”, îndeosebi literatura pentru copii, romanul de aventuri și genul SF. De pildă, Gheizerul înghețat (1969) este o încercare în linia prozei lui Jack London, condimentată cu elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
să o elibereze, impresionându-i prin puritatea ei morală. SCRIERI: Avantajul de a fi câine, București, 1938; Pagini de istorie contemporană - Doctorul Lupu, București, 1938; Cântece de suferință și biruință, pref. Ion Pas, București, 1946; Mai multă omenie..., București, 1947; Spovedania unui atom, București, 1947; Tălmăciri din cartea vremii, București, 1947; Ale noastre, ale voastre..., București, 1948; Moftulică, București, 1950; Jucăriile noastre, București, 1951; Zi de vară până-n seară, București, 1952; Flacăra vie (în colaborare cu Liviu Floda), București, 1957; Piticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]