4,031 matches
-
Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi spunând tovarășii. Este un model. Un model, înțelegeți... și își frecă, nervos, sprâncenele. Simultan, cu ambele mâini, ambele sprâncene zbârlite. — Mulți, oh, da, prea mulți ar avea de învățat. Ar trebui să învețe de la... de la membrii noștri, asta vreau să spun. Pe ei nu-i distrage nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi spunând tovarășii. Este un model. Un model, înțelegeți... și își frecă, nervos, sprâncenele. Simultan, cu ambele mâini, ambele sprâncene zbârlite. — Mulți, oh, da, prea mulți ar avea de învățat. Ar trebui să învețe de la... de la membrii noștri, asta vreau să spun. Pe ei nu-i distrage nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu excesivă atenție, tovarășa secretar executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o fi trăsnit pe domnul ăsta ciudat să-și frece cu ambele mâini sprâncenele... — V-aș fi deranjat numai pentru câteva... — Îmi pare rău, dar trebuie să plec. E ora două, la trei trebuie să fiu înapoi. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o fi trăsnit pe domnul ăsta ciudat să-și frece cu ambele mâini sprâncenele... — V-aș fi deranjat numai pentru câteva... — Îmi pare rău, dar trebuie să plec. E ora două, la trei trebuie să fiu înapoi. Vin niște tovarăși să ne instruiască, este o acțiune nouă, urgentă, acum, care trebuie declanșată la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut cu ochiul, obișnuita zvâcnire din ochi și din sprâncene, ca de fiecare dată când era vorba de astrala sa persoană. Picioarele crăcănate, pe taburetul din fața fotoliului, absent și important, catadicsind doar să soarbă, la mari intervale, din excelenta cafea Vili, refugiat în filele subțiri din Monde sau Match sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
taburetul din fața fotoliului, absent și important, catadicsind doar să soarbă, la mari intervale, din excelenta cafea Vili, refugiat în filele subțiri din Monde sau Match sau Obs, profesorul nici că înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană. Ți-ai recunoscut semnul, nea Gică? Ai pipăit vreodată cu degetul semnul acela aproape invizibil?“ Nea Gică, amuțit, nu avu timp nici să se dezmeticească, vorbele o și zbughiseră, în altă direcție. Agitat, iritat peste măsură, vorbitorul. „Unde-i Vasilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
binedispus și perseverent. Cea mai mare dificultate o prezintă verbul...“ Gina insista, adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din învățământ, nici că acesta fusese, în realitate, cauza reîntâlnirii-surpriză dintre ei. Să nu pară nedelicat, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
l-ai avut, imediat ce ai trecut pragul. Și cât de hotărât venise... asta-i, n-ai ce face, decât să întorci mâinile, cu palma în sus, să contempli îndelung complicatele linii ale destinului. Am venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venise... asta-i, n-ai ce face, decât să întorci mâinile, cu palma în sus, să contempli îndelung complicatele linii ale destinului. Am venit așa, doar să-ți văd sprâncenele. Să descopăr semnul invizibil, codul. Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și o să mintă, ca și acum. O să mintă, copilule! În libertate, o să mintă, ca și în captivitate. Pe când Emilia, ea a îndrăznit să... — O clipă, o clipă, strigă novicele. Captivitate, ați spus? Dumneavoastră, tovarășe Gafton? Captivitate?! Îndrăzniți asemenea... Să văd sprânceana! Repede, repede, să văd cicatricea... și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru Bâlbâit și a discursului său interminabil. Brusc, brusc, ce credeți, aud din toate megafoanele, ce credeți. Avertismentul: către toți cei cu semn la coada ochiului, la sprânceană. Apoi, altul: către cei din serviciile speciale de informații și supraveghere. Auzi, să nu mai aibă voie, săracii, să facă cu ochiul! Ce nedreptate, ce siluire, ce teroare! Că bine ziceați, trebuie să fim ceea ce suntem. Să ne înțelegem condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne-o afirmăm, da, da. Un scandal, zău așa. Ei bine, prețioasă amică, n-o să credeți, m-am gândit brusc la Tavi, câinele, la colegii săi din Asociație. Lipsiți de acest privilegiat semn de castă? Lipsiți adică de ridul de lângă sprânceană? asta vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași de clădire în fața ușii deschise. Ușa larg deschisă, dar în rama de lemn nu mai era nimeni. Șoferul privi, buimăcit, prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre vecin. Un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice peste sprânceana stângă. Leit șoferul de autobuz! Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii iuți. Bătrânul se apleca, îi spunea ceva, dar vocea nu i se auzea. Tânărul aproba, răspundea, repetând spusele turistului, dar sonorul nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat în 1945, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață era calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce mare serviciu ne-ar fi făcut dacă mă scutea de tăcerile de joia. Hmmm, a făcut el. Hmmm. Va trebui să mă gândesc. O să-ți comunic decizia mea până la sfârșitul săptămânii. Se uita drept la mine și, de câte ori vorbea, sprâncenele îi tresăreau caraghios. Vă mulțumesc, i-am spus. Știu că sunteți un om înțelept și cred că inima are să vă îndemne să mai înmuiați regulile ca să ajutați un copil. N-aveam de gând să-i spun ce gândeam cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din cap aprobator. Am văzut multe scaune rabatabile cu pături luxoase și perne pe care aș da orice să-mi pun capul. Debbie clatină din cap. — Vrei să-mi spui că te-ai dus la clasa întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
drăguț. — Am o întâlnire, îi spun. Janice pare surprinsă. Păi, nici nu e de mirare. Până la urmă, de patru ani vin aici și de fiecare dată răspunsul a fost „Ei, știi tu, Janice, doar o seară cu fetele“. Ridică o sprânceană, dar mi-aș dori să nu pară chiar așa de uimită. Cineva drăguț? întreabă. — Păi, sper că e drăguț, rânjesc eu. Evident. Mi-ar plăcea să-i spun. Mi-ar plăcea să anunț întregul coafor cu cine mă întâlnesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
treacă „pe la mine“ la Boston. Când îți reiei filmările? — Poimâine, spune el. Am avut ultimele zile libere, dar am un program destul de încărcat în următoarele săptămâni. Personajul meu intră în tot felul de buclucuri. Cum ar fi? Ridic dintr-o sprânceană în timp ce chelnerul ne toarnă șampanie. —O, știi doar că nu am voie să vorbesc despre scenariu. E confidențial. Hai, continuă, îl tachinez în timp ce gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
grup de bărbați. —Mincinoaso. Nu pleca, strigă Colin. Mike. Convinge-o să stea. Tuturor băieților li se pare amuzant. Tuturor, mai puțin lui Mike, evident, a cărui față a căpătat o culoare grena, ciudată. —Care-i graba? Donald ridică o sprânceană, și sunt uimită de calmul lui. Cine se crede, Casanova? Debbie se apleacă și îi explică cu o voce șoptită. Aha, dă el din cap, de parcă ar fi înțeles deodată. Îmi dau seama că ceilalți de-abia așteaptă să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]