7,318 matches
-
sunt neglijate relațiile personale, apoi conștient evitate); în etapa a treia, ca urmare a suprainvestirii profesionale, costurile psihologice cresc considerabil (se tulbură echilibrul personal și familial, persoanele respective devin din ce în ce mai stresate, chinuite emoțional, traumatizate, reclamând deseori probleme de sănătate); în stadiile tardive (terminale) apar tulburări somatice (cefalee, ulcere gastroduodenale, hipertensiune arterială, infarct miocardic), nu de puține ori se instalează și alte tipuri de dependență chimică (de alcool, medicamente, droguri etc.). 4.2. Tipologii ale workaholismului Portretul psihocomportamental al workaholic-ului se diferențiază
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Ceea ce am prezentat noi este numai o tentativă de a deschide niște drumuri în înțelegerea faptului, că așa cum în muzică, sau în fizică, sau în alte domenii, și în limbă există legi care impun reguli, ce urmăresc în primul rând stadiile de evoluție ale acesteia din cele mai vechi timpuri și discernerea acelora care au consolidat formele fonetice, ori structuri morfo-sintactice, potențând forțele de exprimare ce impun comoditatea în vorbire. Studiul poate aduce la lumină și raportul dintre această vorbire veche
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Astfel, adesea ne raportăm la o schemă universală În funcție de care s-ar ordona toate culturile. Așa se Întâmplă atunci când căutăm să regăsim, În fiecare dintre ele, elemente cunoscute, dar sub alte forme (moscheea este o biserică sau invers) ori În stadii de dezvoltare diferite. Acest mod de a vedea lucrurile ne poate face să cădem În capcanele etnocentrismului, sursă de rasism. Acesta se traduce atât prin atitudini, cât și prin discursuri justificatoare sau moralizatoare (Jucquois, 1987). Astfel de mecanisme de analiză
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poruncă poate fi supus represaliilor și riscă să fie „etichetat”. Așa cum bine arăta Jean Paiget În studiul său, publicat În 1932, despre formarea judecății morale la copil, stăpânirea normelor sau codurilor nu este În nici un caz imediată. Sunt necesare numeroase „stadii” ă senzori-motor, preoperatoriu sau ipotetico-deductiv ă pentru a trece de la „egocentrism” la „cooperare” și numai contactul prelungit permite, prin „acomodare” și „asimilare”, mai buna Înțelegere a marjelor de manevră de care dispunem. Dezvoltarea mentală și socializarea după Piaget Sursă: după
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
suferite de actantul principal care își manifestă proprietățile și își modifică identitatea, astfel încît în cadrul programului narativ se reliefează un parcurs existențial. Există o formalizare lingvistică a identității narative și un model dinamic care redă parmanența actantului principal, traversînd eterogenitatea stadiilor lui succesive. Deși un concept central în mai multe științe, "identitatea" este greu de definit cu precizie în domeniile științelor umanului și socialului, iar această dificultate este consecința unui conținut mobil atribuit de specialiști termenului identitate. În mod curent, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a regulariza formele și de a înlătura ceea ce în limba vorbită este divergent față de exigențele sistematice. Voința poate în același timp crea pornind de la resursele oferite de limba populară sau de la fazele anterioare ale limbii scrise, poate reactiva elemente din stadiile lingvistice vechi, poate propune elemente sau modele din alte limbi etc. Ca atare, voința normatoare are, în linii mari, două laturi, una regulatoare și una înnoitoare. În acest mod, se poate afirma că evoluția limbii literare este susținută de factori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în procesul complex de dezvoltare embrionară numit embriogeneză. În mod normal, celulele sunt programate genetic să se dividă de un anumit număr de ori, durata de viață a celulelor și, prin extensie, a organismului, ca întreg, fiind programată genetic. În stadiile inițiale, celulele embrionare se caracterizează prin totipotență (dețin în nucleul lor întregul program genetic pentru edificarea unui organism), integralitate redusă (se pot separa spre a evolua independent) și au un ritm rapid de diviziune. În condiții normale, celulele care se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
moleculare în studiul neoplaziilor a început odată cu descoperirea „oncogenelor celulare activate ce acționează dominant”(Shih și colab., 1981). Abordarea holistică, interdisciplinară, a fenomenelor din carcinogeneză, este singura care oferă noi dezvăluiri ale acestui fenomen extrem de complex. Celulele embrionului aflat în stadiile incipiente ale ontogenezei (2, 4 și chiar 8 blastomere) pot fi separate prin manipulări embrionare și fiecare dintre ele poate genera un embrion individual. Faptul poate avea loc și spontan, pe o astfel de cale rezultând gemenii monozigotici. Dincolo de stadiul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ale blastulei, celulele embrionare suferă determinarea primară, urmată de complexe procese de citodiferențiere. Celulele nu mai pot evolua independent, deși nucleul lor păstrează capacitatea informațională de a dirija geneza unui organism întreg în cadrul experiențelor de clonare - proprietate numită totipotență. În stadiile ulterioare ale embriogenezei timpurii, însă, apar interdependențe complexe de nivel molecular și celular. Chiar dacă fiecare celulă are specializarea sa structural funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
stadiile ulterioare ale embriogenezei timpurii, însă, apar interdependențe complexe de nivel molecular și celular. Chiar dacă fiecare celulă are specializarea sa structural funcțională, celulele embrionului evoluează concertant, împreună, asigurându-se astfel la finalul embriogenezei edificarea normală a unui organism pluricelular. În stadiile timpurii ale embriogenezei când celulele, deși determinate, nu sunt încă diferențiate structural-funcțional, ritmul diviziunii celulare este intens, asigurându-se astfel multiplicarea celulelor și creșterea embrionului. Acesta devine făt, când toate organele s-au format complet. Între celulele sale se stabilesc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cantitativ. Replicarea ADN și duplicarea cromozomală reprezintă procese care se presupun reciproc, sunt inseparabile și au loc în stadiul S al ciclului celular. Cromozomii-fii rezultați segregă la sfârșitul Metafazei - începutul Anafazei. Celula rămâne metabolic activă și suferă creștere și în stadiile G1 și G2. În Metafază, cromozomii ating gradul maxim de condensare (superspiralizare) și se pregătesc pentru deplasare spre poli, fiind inerți transcripțional. Progresia celulei de-a lungul stadiilor ciclului celular este asigurată prin interacțiunea produșilor genici ai multor gene care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Metafazei - începutul Anafazei. Celula rămâne metabolic activă și suferă creștere și în stadiile G1 și G2. În Metafază, cromozomii ating gradul maxim de condensare (superspiralizare) și se pregătesc pentru deplasare spre poli, fiind inerți transcripțional. Progresia celulei de-a lungul stadiilor ciclului celular este asigurată prin interacțiunea produșilor genici ai multor gene care asigură diferențierea unor sisteme de control și de echilibru (fig. 18.3). Pe când traversează stadiul G1, celula se pregătește să realizeze replicația ADN, respectiv duplicația cromozomilor procese inseparabile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
complexe. Unele gene care controlează desfășurarea normală a ciclului celular suferă adesea mutații, condiționând transformarea malignă a celulei. În punctul de control din G1 acționează produsul protooncogenei p53, precum și al altor asemenea factori ereditari care reglează proliferarea celulară. Desfășurarea diferitelor stadii ale ciclului celular este asigurată prin intervenția interferentă a unor cicline (cyc) și kinaze dependente de cicline (Cdk) specifice fiecăruia dintre aceste stadii (Cooper, 1995). Astfel, parcurgerea stadiului G1 este controlată de ciclina D complexată cu kinazele înrudite cu ciclinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
G1 acționează produsul protooncogenei p53, precum și al altor asemenea factori ereditari care reglează proliferarea celulară. Desfășurarea diferitelor stadii ale ciclului celular este asigurată prin intervenția interferentă a unor cicline (cyc) și kinaze dependente de cicline (Cdk) specifice fiecăruia dintre aceste stadii (Cooper, 1995). Astfel, parcurgerea stadiului G1 este controlată de ciclina D complexată cu kinazele înrudite cu ciclinele desemnate Cdc2, Cdc4 și Cdc6. Cap. 18. Ciclul celular și controlul creșterii și proliferării celulare normale și tumorale 312 interferența ciclinei E cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tranziția G2 / M , precum și numeroase alte tipuri de cicline, desemnate C, D și E, exprimate în G1. Membrii unei familii de kinaze înrudite cu Cdc2, numite kinaze dependente de cicline și simbolizate Cdk, se asociază cu diferite cicline în diferitele stadii ale ciclului celular. Cdc2 acționează specific la tranziția G2 /M, în asociere cu ciclina B, pe când Cdk2, Cdk4 și Cdk6 se asociază cu cicline de tip D și E pentru a regla parcurgerea fazei G1 a ciclului celular și intrarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și în inducerea apoptozei, consecutivă lezării ADN. Toate celulele posedă o varietate de mecanisme pentru repararea leziunilor din ADN, induse de mutageni chimici sau iradiere. În majoritatea celulelor, o parte din răspunsul la iradiere este întârzierea progresiei celulelor iradiate în stadiile G1 și G2 ale ciclului celular. După unele interpretări, întârzierea în cele două stadii ale ciclului celular, în care există „puncte de control”, oferă timpul necesar reparării ADN pentru ca aceasta să se realizeze înainte de faza S și respectiv, de mitoză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru repararea leziunilor din ADN, induse de mutageni chimici sau iradiere. În majoritatea celulelor, o parte din răspunsul la iradiere este întârzierea progresiei celulelor iradiate în stadiile G1 și G2 ale ciclului celular. După unele interpretări, întârzierea în cele două stadii ale ciclului celular, în care există „puncte de control”, oferă timpul necesar reparării ADN pentru ca aceasta să se realizeze înainte de faza S și respectiv, de mitoză și astfel să fie prevenită atât replicarea ADN lezat cât și transmiterea sa celulelor-fiice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este considerat atât ca factor supresor tumoral, cât și ca promotor al progresiei și invaziei tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă dezvoltarea tumorii în stadiile timpurii. Dar, odată cu progresia, tumorile devin rezistente la efectul inhibitor al TGF-β, iar în stadiile tardive ale dezvoltării tumorii, celulele secretă cantități mari de factori de creștere, favorizând invazia și metastazarea. Creșterea și diferențierea celulelor sangvine sunt reglate de o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă dezvoltarea tumorii în stadiile timpurii. Dar, odată cu progresia, tumorile devin rezistente la efectul inhibitor al TGF-β, iar în stadiile tardive ale dezvoltării tumorii, celulele secretă cantități mari de factori de creștere, favorizând invazia și metastazarea. Creșterea și diferențierea celulelor sangvine sunt reglate de o serie de factori polipeptidici care exercită efecte specifice asupra diferitelor linii celulare hematopoietice. Primul factor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se deducă existența unei gene de tip GST, în cromozomul 11 din genomul uman, ceea ce ulterior a și fost dovedit. Genele supresoare de tumori sunt componente esențiale ale genomului eucariot care interferă cu activitatea genelor celulare implicate în asigurarea parcurgerii stadiilor ciclului celular. Diviziunea celulei este controlată de cicline, codificate de genele care controlează desfășurarea ciclului celular. Kinazele dependente de cicline (CDK) sunt enzime cu rolul de a fosforila proteinele. Funcția lor este esențială pentru asigurarea trecerii celulei de la stadiul G1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
leziunilor din ADN funcționează prompt și eficient, nivelul cantitativ al P53 revine la normal, iar celula își reia procesul firesc de parcurgere a fazelor ciclului celular, trecând peste punctul de control din faza G1 în S, făcând posibilă parcurgerea celorlalte stadii ale ciclului celular. Dacă însă sistemele reparatoare ale leziunilor ADN sunt ineficiente și repararea leziunilor ADN întârzie, proteina normală P53 dirijează ireversibil spre apoptoză celula incapabilă să-și repare leziunile din ADN, activând genele morții celulare programate genetic, producătoare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
carcinomului malign din creșteri epiteliale benigne (adenoame). La rândul lor, adenoamele pot fi clasificate în forme timpurii (mai mici de 1 cm) sau târzii (peste 1 cm) și cu focare de evoluție carcinomatoasă. Fearon și Vogelstein (1990) au identificat următoarele stadii în evoluția APC: - pierderea constitutivă a unei copii a genei APC din 5q21 este suficientă pentru a induce tapisarea colonului cu polipi adenomatoși, ceea ce sugerează că pierderea sau mutația genei APC poate fi un eveniment timpuriu în dezvoltarea neoplaziilor sporadice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
culturi in vitro. De aici autorul trage concluzia că activarea oncogenelor implicate în conferirea fenotipului transformat contribuie și este de fapt necesară pentru procesul de transformare, dar rămâne insuficientă pentru progresia acestuia spre starea de malignizare. Analiza țesuturilor care reprezintă stadii preneoplastice în cancerele umane în modele experimentale de carcinogeneză a pielii, precum și modelul șoarecelui transgenic prezintă date care conduc la concluzia că „expresia oncogenelor activate nu este suficientă spre a induce creșterea neoplastică, fiind necesare și alte modificări genetice spre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
evoluția malignității spre exprimarea ei deplină. În plus, remanierile cromozomale care se suprapun cromozomului Ph1 anunță criza blastică iminentă, ceea ce face din analiza citogenetică o unealtă importantă în managementul terapeutic. În general, nivelul ridicat de anomalii cariotipice se asociază cu stadii avansate ale neoplaziei. Aceeași relație se înregistrează și cu un număr crescut de echivalenți citogenetici ai amplificării genice, adică DM și HSR. Dacă modelul „Profazării” sau al PCC se confirmă ferm, el va reprezenta un mijloc relevant în controlul remisiunii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inhiba un mecanism apoptotic care devine activ în cursul punctului de control G2M (Ambrosini și colab., 1998). Survivin inhibă în mod direct caspaza 3. Analiza imunohistochimică a materialului bioptic obținut de la pacienți cu diferite tipuri de cancer a arătat că stadiile 3-4 de neuroblastoame sunt Survivin pozitive, 53% dintre cancerele colorectale (în toate stadiile) și 35% dintre cancerele gastrice (în toate stadiile), sunt de asemenea, Survivin pozitive (Lu și colab., 1998). Expresia survivin se corelează cu un prognostic nefavorabil pentru neuroblastom
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]