5,507 matches
-
resurse umane. De cele mai multe ori, managerii unei divizii de produse sunt specialiști foarte buni În produsul respectiv, dar Întreaga lor experiență este legată de țara de origine a corporației, nu cunosc prea bine piața internațională și nu reacționează potrivit la stimulii acesteia. Altă problemă pe care această structură o comportă, de altfel o problemă comună mai multor tipuri de structuri, este cea a coordonării diferitelor divizii de produse Într-o anumită zonă. Dacă nu există un manager local sau regional care
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Dar, acum, este evident că, având în ved ere că multe dintre aceste firme tât în S.U.A., cât și în alte părți, și țin con t d e realitățile politice ale fiecărei țări. Crizele valutare joacă un rol crucial în stimul are a deschiderii conturilor financiare, în țările în dezvoltare. Țările dependente de intrările d e capital necesar pentru ameliorarea consecințelo r c rizei trebuie să le sem naleze însă investitorilor internaționali că, în viitor, controlul asupra ca pitalului va fi
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
transferului riscul ui de volatilitate al ratei de schimb - cel puțin pentru o perioadă scurtă de timp - de la investitori către guvern. Intenția de diversificare a riscului, bazată pe un set larg de opor tunități de investire, constituie, de asemenea, un stimul foarte puternic al antrenării fluxurilor financiare internaționale . P entru a profita fie de ran damente crescute în anumite economii/industrii/ com panii, fie de riscuri scăzute, investitorii acordă o importanță însem nat ă imaginii țării sau firmei gazdă, propagată în
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
contracții migratoare gigante care se propagă pe distanțe mari de intestin. Ele se pot propaga și retrograd în cadrul vomei. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și îndepărtarea stimulilor nocivi. Reglarea motricității intestinului subțire a. Reglarea nervoasă Controlul motilitații intestinale se realizează direct și predominant de sistemul nervos mienteric, o rețea neuronală organizată la nivelul peretelui intestinal (vezi cap. 6), care asigură medierea efectelor neurovegetative la acest nivel. Când
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Enzimele lipolitice sunt: lipaza intestinală, care descompune grăsimile neutre nedigerate în glicerol și acizi grași; lecitinaza, ce desface lecitina în glicerol, acizi grași, fosfat și colină; fosfataza, ce eliberează fosfatul din glicero-fosfați. Reglarea secreției de suc intestinal a. Reglarea nervoasă Stimulii locali mecanici (destinderea anselor intestinale) declanșează secreția glandelor intestinale prin mecanisme reflexe locale. ”Centrii” acestor reflexe locale sunt plexurile intrinseci Meissner și Auerbach. Inervația vegetativă extrinsecă are o influență redusă asupra secreției; stimularea vagului are un efect excitator asupra secreției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de alimente Nutriția la om este în așa fel reglată încât greutatea lui corporală să nu se modifice perioade lungi de timp. Sunt cunoscuți mai mulți stimuli fiziologici care pot să influențeze centrii hipotalamici. Creșterea temperaturii ambientale activează centrul sațietății; iar scăderea acesteia stimulează centrul foamei. Glicemia are un rol major în controlul consumului de alimente. Nucleul ventro-median hipotalamic funcționează și ca un glicostat care decelează nivelul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
fiziologie a respirației. Inima pompează ritmic sânge în artere în cadrul unui ciclu funcțional de contracție (sistolă) și relaxare (diastolă), numit ciclu cardiac (revoluție cardiacă). Activitatea ritmică permanentă a inimii este susținută de metabolismul celulelor miocardice, care prezintă numeroase aspecte particulare. Stimulul natural, fiziologic, pentru activitatea inimii este potențialul de acțiune generat ritmic de celule specializate din nodulul sinoatrial și condus în întreg sincițiul miocardic. Curgerea sângelui în cadrul sistemului circulator (hemodinamica) are loc conform legilor fizicii referitoare la mișcarea lichidelor (hidrodinamica). Ca
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
dacă este izolată sau în serie scurtă de două-trei extrasistole grupate, sau poate fi parte dintr o alterare de ritm persistentă. 12.3.2. Excitabilitatea: caractere și mecanisme ale potențialelor de acțiune în diversele tipuri de cadiomiocite Așadar, pentru miocard stimulul fiziologic este potențialul de acțiune generat ritmic de celulele P sinoatriale, iar răspunsul este contracția. Aceasta este indusă în fiecare cardiomiocit contractil de către prezența potențialului de acțiune la nivelul sarcolemei acestuia. Potențialul de acțiune pentru celulele P a fost descris
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
acțiune seamănă cu cel din ventricul, dar are platou scurt și cu aspect descendent fig. 35). Pe parcursul potențialului de acțiune excitabilitatea se modifică corespunzător (fig. 34). Similar cu fibra musculară scheletică, depolarizarea se însoțește de incapacitatea de a răspunde la stimuli, deoarece toate canalele de sodiu rapide sunt deschise. Aspectul continuă și în fazele 1 și 2, când canalele rapide de sodiu sunt inactivate, iar cele de calciu de tip L sunt deschise. Astfel, de la declanșarea PA și până la începutul fazei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
sodiu sunt inactivate, iar cele de calciu de tip L sunt deschise. Astfel, de la declanșarea PA și până la începutul fazei 3 se întinde perioada refractară absolută, caracterizată prin inexcitabilitate. Apoi, până spre sfârșitul potențialului de acțiune, inexcitabilitatea este relativă, deoarece stimuli puternici pot să inducă potențiale de acțiune de tip lent, 2 bazate pe activarea canalelor de tip L, mai ample pe măsură ce stimulul acționează mai târziu în faza 3. Spre sfârșitul fazei 3 repolarizarea este aproape completă, astfel că se produce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
întinde perioada refractară absolută, caracterizată prin inexcitabilitate. Apoi, până spre sfârșitul potențialului de acțiune, inexcitabilitatea este relativă, deoarece stimuli puternici pot să inducă potențiale de acțiune de tip lent, 2 bazate pe activarea canalelor de tip L, mai ample pe măsură ce stimulul acționează mai târziu în faza 3. Spre sfârșitul fazei 3 repolarizarea este aproape completă, astfel că se produce trecerea canalelor rapide din starea inactivat în starea închis, din care pot fi deschise de către stimuli depolarizanți. Ca urmare, membrana iese din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de tip L, mai ample pe măsură ce stimulul acționează mai târziu în faza 3. Spre sfârșitul fazei 3 repolarizarea este aproape completă, astfel că se produce trecerea canalelor rapide din starea inactivat în starea închis, din care pot fi deschise de către stimuli depolarizanți. Ca urmare, membrana iese din starea refractară relativă, pentru că se pot declanșa potențiale de aspect similar cu cel obișnuit (cel apărut prin propagarea potențialului de la nivelul nodului sino-atrial). Perioada refractară absolută, împreună cu cea relativă, formează perioada refractară totală. Aceste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
obișnuită reprezintă o extrasistolă (atrială, nodală sau ventriculară), iar o serie de mai mult de trei asemenea complexe reprezintă deja ritmul respectiv, diferit de cel normal. descărcarea din focarul ectopic poate fi suprimată prin aplicarea pentru scurt timp a unui stimul electric exogen cu frecvență mai mare (overdrive supression). Prelungirea segmentului PQ indică o întârziere în conducerea atrio-ventriculară. Frecvența cardiacă (frecvența medie F; a nu se confunda cu ritmul) se determină ca raport între numărul (n) de evenimente identice (de exemplu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
nu se disting două faze de ejecție). Durata componentelor ciclului cardiac se modifică diferit cu frecvența cardiacă. Ca urmare scurtarea excesivă a diastolei la frecvențe foarte mari poate impieta asupra umplerii ventriculare adecvate. Ventriculele pot răspunde prin contracții sinergice la stimuli cu frecvențe de până la 400 /min dar nodul atrioventricular poate conduce numai stimuli cu frecvență sub 230 /min. Frecvența crescută determină scurtarea tuturor fazelor revoluției cardiace, dar se scurtează mai mult diastola, pe seama diastazisului. Sistola reprezintă 40% din revoluția cardiacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
diferit cu frecvența cardiacă. Ca urmare scurtarea excesivă a diastolei la frecvențe foarte mari poate impieta asupra umplerii ventriculare adecvate. Ventriculele pot răspunde prin contracții sinergice la stimuli cu frecvențe de până la 400 /min dar nodul atrioventricular poate conduce numai stimuli cu frecvență sub 230 /min. Frecvența crescută determină scurtarea tuturor fazelor revoluției cardiace, dar se scurtează mai mult diastola, pe seama diastazisului. Sistola reprezintă 40% din revoluția cardiacă în condiții de frecvență de 70/min. La frecvență crescută (200/min) sistola
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Bainbridge) include o componentă directă locală, reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii: 250 mm Hg pentru 10 min. Acest
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
implicate în metabolismul lipoproteinelor circulante. Endoteliul influențează tonusul vascular direct prin factorii vasoactivi secretați și indirect, prin preluarea și metabolismul substanțelor vasoactive (catecolamine, nucleotide adeninice, etc.). Celulele endoteliale sunt capabile să secrete factori relaxanți și contractanți, ca răspuns la diverși stimuli. Acesta este poate cel mai bun exemplu de secreție paracrină specializată. Factorii relaxanți derivați din endoteliu (EDRF) descriși până în prezent sunt: oxidul nitric (NO), prostaciclina (PGI2) și factorul hiperpolarizant derivat din endoteliu (EDHF), a cărui natură chimică nu este cunoscută
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
de iritație se găsesc la nivelul celulelor epiteliale ale căilor aeriene și sunt stimulați de gaze toxice, fumul de țigară, pulberi inhalate și aerul rece. Impulsurile pleacă pe calea nervului vag (fibre mielinizate); efectul reflex include bronhoconstricție și hiperpnee. Dacă stimulul este menținut activitatea receptorilor se reduce (sunt receptori cu adaptare rapidă). Este posibil ca receptorii de iritație să joace un rol important în bronhoconstricția din criza de astm ca rezultat a răspunsului lor la eliberarea de histamină. Fosele nazale, rino-faringele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
cu adaptare rapidă). Este posibil ca receptorii de iritație să joace un rol important în bronhoconstricția din criza de astm ca rezultat a răspunsului lor la eliberarea de histamină. Fosele nazale, rino-faringele, laringele și traheea conțin receptori care răspund la stimuli mecanici și chimici. Răspunsurile reflexe sunt variate: tuse, strănut și bronhoconstricție. Dacă laringele este iritat mecanic (de exemplu în cursul introducerii unui tub endo-traheal în cursul anesteziei locale). poate să apară spasmul laringeal. 18.6.5. Alți receptori implicați în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
principal cu expirul. Se pare că neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni descarcăr repetitiv potențiale de acțiune care vor avea ca efect impulsuri nervoase eferente către diafragm și alți mușchi inspiratori. Ritmul intrinsec al ariilor inspiratorii începe cu o perioadă de latență de câteva secunde în timpul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
iar tonusul mușchilor inspiratori scade până la nivelul lor preinspirator (fig. 78). Tonusul mușchilor inspiratori poate fi redus prematur prin impulsurile inhibitoare venite de la centrul pneumotaxic (vezi mai jos). In această situație inspirația este scurtată și în consecință crește frecvența respiratorie. Stimulii plecați de la neuronii inspiratori sunt ulterior modulați de impulsurile provenite de la nervii vag și glosofaringian; ramurile acestor nervi se termină în tractul solitar, situat foarte aproape de aria inspiratorie. Aria expiratorie este “tăcută” în timpul respirației obișnuite deoarece ventilația este datorată contracției
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
mm Hg, pO2 alveolară poate fi redusă până aproape de 50 mm Hg fără vreo creștere apreciabilă a ventilației, iar când pCO2 este crescută, reducerea pO2 sub 100 mm Hg produce o oarecare stimulare a ventilației. Astfel, efectele combinate ale ambilor stimuli depășesc suma fiecărui stimul luat separat. Sunt utilizați diverși indici ai sensibilității hipoxice. Unul dintre aceștia este creșterea ventilației când pO2 arterială (sau alveolară) este redusă de la 100 mm Hg la 40 mm Hg (așa numitul V40). Valoarea medie la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
poate fi redusă până aproape de 50 mm Hg fără vreo creștere apreciabilă a ventilației, iar când pCO2 este crescută, reducerea pO2 sub 100 mm Hg produce o oarecare stimulare a ventilației. Astfel, efectele combinate ale ambilor stimuli depășesc suma fiecărui stimul luat separat. Sunt utilizați diverși indici ai sensibilității hipoxice. Unul dintre aceștia este creșterea ventilației când pO2 arterială (sau alveolară) este redusă de la 100 mm Hg la 40 mm Hg (așa numitul V40). Valoarea medie la un subiect normal este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
acid lactic prin metabolism anaerob; ventilația este stimulată prin creșterea concentrației de H+. Este evident că nici unul din mecanismele descrise până acum nu pot să explice pe deplin creșterea ventilației din cursul efortului ușor și moderat. Mai intervin și alți stimuli, după cum urmează. Chiar și mișcarea pasivă a membrelor stimulează ventilația; acesta este un reflex cu receptori localizați la nivelul articulațiilor sau mușchilor, receptori care pot fi responsabili de creșterea bruscă a ventilației care are loc în cursul primelor secunde de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte scăzută. Această
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]