2,230 matches
-
în 15 februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima a condus "Cea de a Doua Forță" formată din trei crucișătoare și șapte distrugătoare în Bătălia din strâmtoarea Surigao. Flotele Viceamiralului Shōji Nishimura și al lui Shima se numeau împreună "Forța de Sud". Deoarece forțelor japoneze li s-a impus liniște radio, Shima a fost incapabil să sincronizeze mișcarea navelor sale cu flota lui Nishimura′s. Forța lui
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
nava sa crucișătorul greu Nachi s-a ciocnit de crucișătorul lui lui Nishimura Mogami, inundându-se sala cârmei. "Mogami" datorită problemelor a rămas în spate fiind scufundat a doua zi de avioane. Shima și-a apărat acțiunile în Bătălia din strâmtoarea Surigao, dar a fost numit de istoricul James A. Field Jr „bufonul din tragedie”.
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
70 de marinari. După reparații, "Maya" a luat la bord două hidroplane Aichi E13A1 Jake de recunoaștere, trupe și materiale. În Bătălia din Marea Filipinelor Maya a fost ușor avariat. În 22 octombrie 1944 în Bătălia din Golful Leyte în strâmtoarea Palawan, navele surori "Atago" și "Takao" au fost torpilate de submarinul USS Darter (SS-227). "Atago" s-a scufundat în aproximativ 18 minute. Cu 20 minute mai târziu submarinul USS Dace (SS-247, a lansat șase torpile împotriva crucișătorului "Maya". Au urmat
Crucișătorul japonez Maya () [Corola-website/Science/325453_a_326782]
-
est a Antarcticii de la 150 de grade longitudine estică până la meridianul Greenwich. Ca parte a colaborării multinaționale pentru Anul Geofizic Internațional (IGY) 1957-58, Byrd a comandat Operation Deep Freeze I în 1955-56, care a înființat baze permanente în Antarctica la strâmtoarea McMurdo, Golful Balenelor și la Polul Sud. Byrd a murit de inimă, în somn, la 11 martie 1957, în casa sa din Brimmer Street din Boston. A fost înmormântat la Cimitirul Național Arlington. Până la moartea sa, fusese distins de douăzeci
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
1945, Comitetul statului major britanic sublinia faptul că ținând cont de: concluzia este, că o operațiune ofensivă ar fi „un hazard", planul fiind considerat nefezabil. În ipoteza unui conflict era foarte probabil, că sovieticii vor ocupa rapid Norvegia, Grecia și strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru a controla accesul la Marea Neagră, pentru a face posibilă ieșirea flotei sovietice din Marea Neagră, dar pe de altă parte făcea imposibilă un atac naval direct împotriva URSS-ului. În plus, Irak și Iran era un pas
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
și ferry-boat) este o navă cu sau fără propulsie proprie, de construcție specială utilizată pentru transportul locomotivelor și vagoanelor de cale ferată (pasageri și mărfuri), autocamioanelor, automobilelor și în general a oricărui vehicul greu peste un râu, fluviu, lac sau strâmtori și canale dintr-un spațiu marin. Exploatarea unei linii de feribot necesită și instalații de racordare specială pentru fiecare punct de acostare, cu ajutorul căreia se recuperează diferența de nivel între platforma cheiului și puntea navei feribot, datorită variațiilor de nivel
Feribot () [Corola-website/Science/323650_a_324979]
-
pictorul rus Ivan Aivazovski. Pictura a fost realizată de Aivazovski după ce acesta a efectuat o călătorie la Istanbul. În ea este reprezentat Turnul lui Leandru, construit în secolul al XII-lea pe o stâncă mică aflată la intrarea sudică în strâmtoarea Bosfor. El a servit mult timp ca far și ca loc de acostare a navelor. Turnul se află în mijlocul strâmtorii, iar pe fundal pot fi văzute corăbii cu vele alb și siluetele clădirilor din Constantinopol.
Vedere a Turnului lui Leandru din Constantinopol () [Corola-website/Science/323686_a_325015]
-
este reprezentat Turnul lui Leandru, construit în secolul al XII-lea pe o stâncă mică aflată la intrarea sudică în strâmtoarea Bosfor. El a servit mult timp ca far și ca loc de acostare a navelor. Turnul se află în mijlocul strâmtorii, iar pe fundal pot fi văzute corăbii cu vele alb și siluetele clădirilor din Constantinopol.
Vedere a Turnului lui Leandru din Constantinopol () [Corola-website/Science/323686_a_325015]
-
(latină: "Columnae Herculis", greacă: "Ηράκλειες Στήλες", spaniolă: "Columnas de Hércules") era o expresie folosită în antichitate pentru promontoriul care flanchează intrarea în Strâmtoarea Gibraltar. Pilonul de nord este Stânca Gibraltarului aflat pe teritoriile britanice de peste mări din Gibraltar. Nu există un vârf în Africa de Nord predominant ca cel nordic, așa că identitatea Pilonului de sud a fost contestată de-a lungul timpului, doi candidați fiind
Coloanele lui Hercule () [Corola-website/Science/323746_a_325075]
-
are scop științific, latura sportivă fiind doar un instrument în atingerea acestui scop. Dificultatea parcurgerii peșterilor este dată în cinci grade: „gradul 1 - peșteri amenajate turistic; nu necesită măsuri speciale de securitate; gradul 2 - peșteri orizontale sau în pantă cu strâmtori, târâșuri, ramonaje și/sau traversări, care pot avea cursuri de apă lente și de mică adâncime, dar în care nu există pericolul de cădere în apă sau de inundare la viituri; parcurgerea lor nu necesită echipament special; gradul 3 - peșteri
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
memorarea detaliilor fiind esențială. Într-o singură peșteră se pot întîlni mai multe obstacole ce îngreunează sau pot opri înaintarea, de la formațiuni sensibile pe lîngă care trebuie să te strecori atent pînă la sifoane abordabile doar de către scafandri. Tîrîșurile și strîmtorile sunt printre cele mai comune. Tîrîșurile se parcurg cu transporterul (sacul cu echipament) în față pentru a evita o eventuală înțepenire a lui și inerent imposibilitatea întoarcerii. În peșterile verticale de obicei se coboară, explorarea fiind astfel ușurată deoarece nu
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
cavaler de către regina Elisabeta I a Angliei, ocupând poziția a doua în fruntea flotei care a luptat în 1588 împotriva Invincibilei Armada spaniole. Între 1577 și 1580 a realizat cea de-a doua circumnavigare a lumii, descoperind în sudul Americii strâmtoarea care avea să îi poarte numele, situată la o latitudine mai sudică decât strâmtoarea Magellan. George Anania prezintă câteva evenimente care au marcat ascensiunea și cariera eroului englez, unele dintre ele nerespectând adevărul istoric. De exemplu, tatăl lui Francis, Edmund
Corsarul de fier () [Corola-website/Science/323178_a_324507]
-
care a luptat în 1588 împotriva Invincibilei Armada spaniole. Între 1577 și 1580 a realizat cea de-a doua circumnavigare a lumii, descoperind în sudul Americii strâmtoarea care avea să îi poarte numele, situată la o latitudine mai sudică decât strâmtoarea Magellan. George Anania prezintă câteva evenimente care au marcat ascensiunea și cariera eroului englez, unele dintre ele nerespectând adevărul istoric. De exemplu, tatăl lui Francis, Edmund, este prezentat ca fiind preot protestant, când în realitate el a fost fermier. În timpul
Corsarul de fier () [Corola-website/Science/323178_a_324507]
-
1602, la Amsterdam, este fondată Compania Olandeză a Indiilor de Est (, VOC). Acesteia îi este acordată carta ce îi oferea drepturi exclusive asupra exploatării pentru o perioadă inițială de 21 de ani a emisferei situate între Capul Bunei Speranțe și Strâmtoarea Magellan. Directorilor companiei i s-au oferit dreptul de a construi cetăți și fortificații, a încheia tratate, pentru a înrola propria armată și marină cu scopul de a se apăra. Compania a fost înființată ca o societate pe acțiuni, ca
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
Anexa Ic a tratatului, a unui teritoriu autonom (Republica Sovietică Socialistă Autonomă Nihicevană), aflat sub protecția Azerbaidjanului Sovietic, care se angaja să nu cedeze controlul acestui teritoriu unei stat terț. Articolul 5 stabilea că statutul final al Mării Negre și al Strâmtorilor (Bosfor și Dardanele) va fi decis în cadrul unei conferințe viitoare a statelor riverane. Decizia acestei conferințe urma să nu prejudicieze suveranitatea Turciei și securitatea țării și a capitalei sale, Constantinopol.
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
abdicarea sultanului. Principalul punct al discuțiilor de la Londra a fost limitarea puterilor sultanului otoman (Vedeți și: Califatul Otoman) și cum să i se restricționeze acestuia libertatea de mișcare. De asemenea, au fost discutate problemele efectivelor armatei otomane și controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Delegații la conferință au căutat să asigure o balanță dintre capacitatea sultanului să controleze Califatul, fără să i se permită să modifice cursul aranjamentelor de pace. De asemenea, aceștia au fost informați constant cu privire la acțiunile Mișcării Khilafat
Conferința de la Londra (februarie 1920) () [Corola-website/Science/323386_a_324715]
-
extindea chiar și în domeniul stabilirii taxelor agricole din provincii. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul otoman a proclamat neutralitatea țării. Pe 10 septembrie, marele vizir Said Halim Pașa a anulat capitulațiile, care garantau privilegii speciale cetățenilor străini. Pe 28 septembrie, strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost închise traficului naval internațional. Traficul prin strâmtori era vital pentru Imperiul Rus,pentru asigurarea legăturilor cu aliații occidentali. Pe 19 octombrie, după ce nave ale flotei britanice din Mediterana au eșuat în încercarea de interceptarea a
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul otoman a proclamat neutralitatea țării. Pe 10 septembrie, marele vizir Said Halim Pașa a anulat capitulațiile, care garantau privilegii speciale cetățenilor străini. Pe 28 septembrie, strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost închise traficului naval internațional. Traficul prin strâmtori era vital pentru Imperiul Rus,pentru asigurarea legăturilor cu aliații occidentali. Pe 19 octombrie, după ce nave ale flotei britanice din Mediterana au eșuat în încercarea de interceptarea a crucișătorului de linie "Goeben" și crucișătorului ușor "Breslau" ale marinei germane, aceste
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Poarta Otomană a început să-și piardă încrederea în britanici. Poarta a început să-și îndrepte privirile spre Imperiul German, în ciuda opoziției din parlament. Regatul Unit și Franța au sprijinit la nivel diplomatic Italia să ocupe Tripoli. Interesul Rusiei pentru strâmtori (pentru acces liber a flotei din Marea Neagră spre Mediterana și Oceanul Atlantic) era bine cunoscut. Toate aceste condiții puneau Regatul Unit, Franța și Rusia pe o poziție divergentă față de cea a Germaniei. Astfel, politica Porții a fost înclinată în favoarea unei alianțe
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și Oceanul Atlantic) era bine cunoscut. Toate aceste condiții puneau Regatul Unit, Franța și Rusia pe o poziție divergentă față de cea a Germaniei. Astfel, politica Porții a fost înclinată în favoarea unei alianțe cu Berlinul. O alianță otomano-germană promitea să asigure securitatea strâmtorilor împotriva unui atac rusesc. Negocierile dintre cele două puteri au dus în cele din urmă la trecerea otomanilor de partea germanilor, care promitea un ajutor economic consistent și acceptarea controlului otoman asupra unor teritorii țariste. Intrarea în război de partea
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
mai 1920. În ciuda curentului general de opinie, aliații permiteau supraviețuirea sultanatului și admiteau ca otomanii să păstreze Constantinopolul și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut de teritoriu internațional, astfel încât accesul prin strâmtori să fie liber. Regiunea Anatolia, inima puterii otomane timp de șase secole, urma să rămână sub controlul turcilor. Regatul Unit și-a atins toate obiectivele stabilite în cadrul acordului secret Sykes-Picot din 1916 cu Franța, prin care se convenise asupra partiționarea
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Europa, la care după un timp s-au adăugat și bani de buzunar pentru călătorie. În călătoria în jurul lumii, Bly a trecut prin Anglia, Franța (unde s-a întâlnit cu Jules Verne la Amiens), Brindisi, Canalul Suez, Colombo (Ceylon), "Așezările Strâmtorilor" — Penang și Singapore, prin Hong Kong și Japonia. Dezvoltarea rețelelor eficiente de cablu submarin și de telegraf electric i-a permis lui Bly să transmită scurte relatări, dar depeșele mai lungi a trebuit să fie trimise prin poștă și ajungeau cu
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
Britanic de către Statele Unite ale Americii, iar geografia sa cuprinde întreaga Americă, întreaga Oceanie, Insulele Britanice, insulele din Atlantic și sudul Africii. De remarcat faptul că "Eurasia" cuprindea întreaga Europă, cu excepția Arhipelagului Britanic, și nordul și centrul Asiei, din Portugalia până la Strâmtoarea Bering, iar Estasia, cea mai mică și cea mai tânără superputere, cuprindea China, inclusiv Tibetul, Indochina, Japonia, Mongolia și, în general, aproape tot sud-estul asiatic.
Oceania (1984) () [Corola-website/Science/324279_a_325608]
-
atac direct împotriva Istanbulului, sperând să oblige Imperiul Otoman să capituleze. O forță navală importantă, compusă în special din crucișătoare vechi, care nu puteau fi folosite împotriva flotei de suprafață germane, a fost alcătuită în 1915 pentru un atac împotriva strâmtorii Dardanele. Atacul (precursorul campaniei eșuate de la Gallipoli) l-a demoralizat pe Enver. Ca urmare, el a predat comanda lui Liman von Sanders, cel care avea să conducă apărarea încununată de succes de la Gallipoli. După ce campania aliată a dus la distrugerea
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Apoi, au învins și în a patra bătălie, probabil în zona orașului Alcácer do Sal. Ucigînd "atât de mulți păgâni (musulmani)" încît orașul a rămas aproape gol, capturînd și acolo o pradă însemnată. După o bătălie victorioasă contra piraților în Strâmtoarea Gibraltar, navele norvegiene au intrat în Marea Mediterană, navigând de-a lungul coastei sarazine spre Insulele Baleare. Care pe acele timpuri era cuibul piraților și centrul comerțului cu sclavi din Mediterană, raidul norvegian este primul înregistrat în sursele creștine ca atac
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]