2,445 matches
-
a făgăduit că nu va introduce nicio inovație bisericească. A încheiat socotelile cu isaurienii, inlaturandu-i din funcții, confiscandu-le proprietățile și expulzându-i din capitală. A urmat un război de șase ani în care isaurienii au fost înfrânți și strămutați în Tracia. A dus apoi un război împotriva Persiei fără rezultate. Fiindu-i atenția distrasă de la frontieră dunăreană, bulgarii, geții și sciții întreprindeau incursiuni de jaf împotriva frontierei nordice și în Peninsula Balcanică. Anastasius a fost determinat să ridice zidul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Thessalia, Serbia de azi, ori s-a retras în zona munților Balcani. Populația greacă a continuat să conviețuiască cu migratorii instalați în Balcani, constituind sursa politicii grecizare promovată împărații bizantini în secolele VIII-IX. Prizonieri vorbitori de limba latină au fost strămutați de la sud la nord de Dunăre, consolidând romanitatea nord-dunăreană. Episcopatele s-au menținut intacte în Peninsula Balcanică. Slavii au fost creștinați de mănăstiri și episcopate, urmând ca în secolul IX să fie creștinați și bulgarii în urma unui proces lent. Predecesorul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a 270.000 de cehoslovaci, între care peste 77.000 de evrei cehoslovaci, ale căror nume sunt înscrise pe pereții sinagogii Pinkas din Praga. Etnicii germani din Praga (și din restul Cehoslovaciei, de altfel) ori au fugit, ori au fost strămutați în cursul lunilor care au urmat eliberării capitalei. În timpul transferării forțate a germanilor au avut loc violențe locale cu un număr necunoscut de victime din rândul strămutaților. După război, Praga a redevenit capitala Cehoslovaciei. La început, mulți cehi aveau sentimente
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
în primii ani după Marea Unire (o hartă a României întregite datată 1921, aflată la Muzeul Național al Hărților și Cărții vechi din București menționează această haltă). Satul propriu-zis a fost întemeiat de mai mulți coloniști, familii de țărani săraci, strămutați în aceste locuri din județele Muscel, Dâmbovița, Prahova și Ialomița, la anul 1926. Încă de la început locuitorii au dat satului numele Sfântului Voievod și Martir Constantin Brâncoveanu sau, cum e cunoscut prin împrejurimi, Brâncoveni (poate o referire la toți martirii
Constantin Brâncoveanu, Călărași () [Corola-website/Science/301108_a_302437]
-
ce străbăteau Dobrogea. În perioada 1873-1883 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Primii coloniști veniți au fost 44 de familii de etnici germani, originari din Basarabia. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați în Germania, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). La recensământul din 2002 avea o populație de 3316 locuitori. Aici se afla cel mai mare parc eolian terestru din Europa.
Cogealac, Constanța () [Corola-website/Science/301136_a_302465]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Constanța, Dobrogea, România. Se află în Podișul Medgidiei. În perioada 1890-1892 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). În trecut satul se numea Osmanfakî/Osmanfacâ (în turcă "Osmanfakı"). La recensământul din 2002 avea o populație de 1092 locuitori.
Bărăganu, Constanța () [Corola-website/Science/301135_a_302464]
-
și români care aparținea Parohiei Odaia Vlădichii (azi Sultana). După terminarea bisericii a fost închinată Sfântului Munte. Mânăstirea a fost desființată odată cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a rămas în grija locuitorilor satului până în 1970-1971, când aceștia au fost strămutați de regimul comunist. În prezent satul mai are în componență doar cateva case care mai sunt în picioare, și Biserica mănăstirii cu gospodăriile aferente acesteia. Biserica Tăriceni este ridicată din cărămida nuruită cu nuiele și pământ, o caracteristică pentru toate
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Karamurat (Murat cel Negru), numele unui conducător tătar. Teritoriul a fost stăpinit de tătari până în anul 1877. În perioada 1873-1883 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). După terminarea războiului de independență, când Dobrogea intră în componența României, apar primii locuitori români. Un rol deosebit de important în stabilirea mocanilor (crescători de oi) l-a
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
Cuvioasa Paraschiva” din Ivănești (1848); casa Chiajna Craiu (1810) și casa Elena Bratu (1850), ambele din satul Poiana. De asemenea, biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din satul Poiana, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1748, a fost strămutată și se află astăzi în municipiul Slobozia.
Comuna Ciulnița, Ialomița () [Corola-website/Science/301235_a_302564]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (58,79%), cu o minoritate de romano-catolici (38,46%). Pentru 1,75% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Satul Alexandru Ioan Cuza a fost strămutat în anul 1878 (16 noiembrie) de pe malul vestic al râului Siret pe malul estic într-o zonă mai puțin susceptibila de inundații. Vechiul nume al satului era "Șcheuleț". Nouă vatra a satului este sistematizata, străzile formează unghiuri drepte și sunt
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
este un sat vechi, înstărit, format din răzeși.” Satele Pocreaca, Trestiana, Poiana Milu sau Cârnului și Slobozia Milu, formau la un loc comuna Pocreaca. În scurtul istoric autorul arată că “în anul 1670 descendenții răzeșilor împroprietăriți odată cu Burgel-Șoimanu și-au strămutat gospodăriile și tot avutul mai la nord cu 2 km de satul lor într-un loc mai prielnic și ferit, mai în inima codrului. Satul vechi părăsit de răzeși se numea Popești și era așezat la locul numit Prisaca. Numele
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
drept exemplu al sărăcirii locului de închinăciune este prezentată cererea părintelui Ioan, starețul Mănăstirii Sângeap, care se ruga pentru primirea „vreunui ajiutor” pentru cumpărarea unei Psaltiri), fapt ce permite autorităților (din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza) s-o desființeze, strămutând locuitorii Sângeapului în satele din jur. De menționat, că sunetul clopotelor mănăstirii se mai aud, deoarece astăzi cheamă la rugăciune pe urmașii slujbașilor mănăstirești de la biserica din satul Pârcovaci. De asemenea, spre pădurea din apropiere, s-a păstrat denumirea veche
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
locuitori, circa 385 de locuitori sunt ucrainei și 6 sunt români. Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1754 ce poartă hramul "Nașterea Domnului". Biserica a fost construită în localitatea Zorlențu Mare din județul Caraș-Severin și a fost strămutată la Dragomirești în 1877. De asemenea există multe păduri în care se găsesc multe animale de vânătoare (mistreți, căprioare, fazani etc)
Dragomirești, Timiș () [Corola-website/Science/301357_a_302686]
-
din 1717 încă mai apare menționat cu 20 de case, pe locul numit "Radovanz". Harta contelui Mercy din 1723-1725, o pomenește din nou, ca fiind locuită cu români, care aveau și o biserică ortodoxă. O parte dintre români s-au strămutat mai apoi în Mramorac, în Banatul sârbesc. În 1786, sârbi și români obligați să părăsească Moravița au înființat o nouă vatră de sat. Moșia pe care s-au așezat aparținea erariului. Administratorul erarial care a aprobat înființarea localității a fost
Dejan, Timiș () [Corola-website/Science/301355_a_302684]
-
America, în special în statul Dakota de Nord. Comunitatea germană s-a diminuat ulterior, datorită războiului, apoi a deportărilor, pentru a ajunge aproape complet dispărută datorită emigrarărilor în Germania, atât din perioada comunistă dar și de după 1990, când s-au strămutat acolo și ultimii germani rămași.
Iosifalău, Timiș () [Corola-website/Science/301370_a_302699]
-
din biserică de către un soldat din Ruginoasa și duse la Mănăstirea Curtea de Argeș. Biserică a fost distrusă parțial în timpul celui de-al doilea război mondial, rămânând mai mulți ani în ruine. În consecință, după terminarea războiului, osemintele lui Cuza au fost strămutate în anul 1946 în Biserică Trei Ierarhi din Iași, unde s-a amenajat o cripta. a fost reparata între anii 1955-1958 cu purtarea de grija a preotului Constantin Enache. A fost refăcut acoperișul, cu acordul Departamentului Cultelor. În anii '70-
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
-i acordată suveranitatea după 10 ani. Saarland a intrat sub control francez, zona de la est de râurile Oder și Neisse a fost transferată Poloniei care a intrat sub control sovietic. Populația germană din regiunea sudetă, anexată de Cehoslovacia, a fost strămutată. Armata a fost dizolvată, iar statul prusac a fost desființat. La Nurnberg s-a desfășurat procesele asupra naziștilor acuzați de crime împotriva umanității. Repopularea a fost un fenomen la fel de dramatic, deși la nivel istoric a fost pozitiv.Germania ruinată, distrusă
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
murit la 3/15 mai 1873 în orașul Heidelberg (Germania), iar rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, potrivit ultimei sale dorințe, fiind înmormântate la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserică. Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori: în anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint așezată într-un sicriu de stejar; în primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
În perioada comunistă, satul Moțiori aparținea din punct de vedere agricol de C.A.P. Berechiu, fiind Ferma numărul 3 al acestuia. Până în anii '70 exista la Moțiori, chiar la intrare în localitate, Secția Mecanizată de Tractoare, care apoi a fost strămutată la Berechiu.
Moțiori, Arad () [Corola-website/Science/300299_a_301628]
-
domeniu, acesta redevenind posesiune erarială. Sub Francisc I (1780-1790), domeniul a fost împărțit și donat mai multor demnitari, Maderatul intrând în posesia baronului Dietrich, de la care a fost moștenit de ginerele acestuia, prințul Syulkowszky. Sub Maria Tereza, satul a fost strămutat pe locul actual, cu străzi trasate geometric. În timpul stăpânirii baronului Dietrich, se face un schimb de terenuri cu comuna Pâncota, prin acest schimb măderatanii pierzând o parte din moșia satului. Atunci li s-a promis sătenilor că li se va
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
miniere. Roșia Montană Gold Corporation a achiziționat, începând din 2002, 78% din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului. Din aceste 794 de gospodării, 143 au fost case nelocuite, 150 de familii au acceptat sa fie strămutate, iar 501 familii urmează să fie mutate pe un alt amplasament numit Piatra Albă, aflat la circa 5 km. de sat. Valoarea totală a investiției în achiziția de proprietăți se ridică la peste 71 de milioane de dolari. Aceste achiziții
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
-i alunga pe unguri. Pecenegii au fost atât de eficienți, încât i-au determinat pe ungurii aflați în ținutul Atelkuzu (în limba maghiară Etelköz, „Între râuri”) - una dintre patriile temporare ungare înainte de stabilirea în Pannonia pe Dunărea mijlocie - să se strămute pe teritoriul unde este Ungaria. Teritoriul supranumit "„Patzinakia”" era împărțit în opt provincii cu același număr de principi (hani): "Iavdiertim" (la Nistru), "Kuartsitsur", "(Kabukșîn)gila" (la Prut), "Sirukalpeis" (la Doneț), "Borotalmat" (la Don), "Charavon" (la Nipru și Bug), "Giazichopon" (la
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
ani, până în anul 1994 când iese la pensie de bătrânețe. Preotul Corduș a fost absolvent al vestitei facultăți de teologie din Cernăuți fiind numit după terminarea facultății preot în județul Ismail din Basarabia. A cunoscut ororile regimului comunist, a fost strămutat cu familia în iarna anului 1943 la o parohie din județul Bârlad de unde în anul 1945 a venit la biserica noastră și din 1951 și la biserica satului Poiana unde se stabilește cu familia până la moartea sa. Mai menționăm că
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
de vită sălbatică, de unde și denumirea. Biserica din sat datează oficial de la 1520, dar este construită pe locul uneia mult mai vechi. În cadrul bisericii și-a dormit o parte din somnul de veci capul lui Miron Costin ce a fost strămutat apoi la Iași. Acest sat se află pe pârul Brănișteni (de la Brănișteanu), afluent al pârâului Valea Neagră. Satul Brănișteni este contopit și cu un alt sat (Bărboși), iar astăzi poartă numele de Miron Costin. Prima atestare documentară este la 1400
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
ei trecând la comuna Poiana Teiului. Au fost desființate atunci și satele Brânzeni, Coroiu (comasate cu Văleni) și Largu (comasat cu Poiana Largului), iar satul Văleni a fost din nou rebotezat în "Petru Vodă", iar satul Poiana Teiului a fost strămutat (din cauza realizării lacului de acumulare Izvorul Muntelui) în vatra satului Poiana Răchitei, satul rezultat din comasarea lor luând denumirea de "Poiana Teiului". Comuna a primit indicatorul de "sat european" pentru efectuarea unor lucrări de reabilitare a infrastructurii: refacerea malurilor, podețelor
Comuna Poiana Teiului, Neamț () [Corola-website/Science/301665_a_302994]