3,148 matches
-
de spectatori și care au făcut înconjurul lumii. Selbit - da, numele său de scenă era de fapt numele său de familie citit invers - a fost creatorul faimoasei „Pernițe Mișcătoare”, număr ce avea în prim plan o femeie care era aparent străpunsă de 84 de țepușe. O altă creație a sa este „A Patra Dimensiune”, în audiența poate vedea cu groază cum o femeie este pur și simplu strivită de o cutie imensă. Una din preferatele mele este cea pe care Selbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-ți aminte. Și deja ar fi prea mult pentru astăzi. - Ești bine? - Da, eu sunt destul de bine, spuse el tot în șoaptă, fiindu-i frică în mod absolut ilogic că dacă ar vorbi mai tare, particulele de fum i-ar străpunge plămânii și i-ar dezumfla. Dar păsările? întrebă el, rugându-se în gând ca nimic să nu se fi întâmplat cu vulturii călători. Nu i-ar fi păsat dacă s-ar fi mutat pe altă clădire, dar l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Privi în sus, pentru a-și localiza ținta. Văzu duza spray-ului paralizant îndreptată spre el, la doar câteva zeci de centimetri de ochi. Ea apăsă pe buton și jetul îl nimeri în plin. O sută de ace înroșite îi străpunseră gura, nasul și ochii simultan. Constable încă urla în clipa în care femeia îi smulse pixul din mână și îl lovi în spate. - De ce-ai făcut asta? se smiorcăi el, sprijinindu-se într-un cot ca să se ridice. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
riscant, acela care presupunea supravegherea agenților care patrulau în zone similare. În acea dimineață de luni, Amelia Sachs stătea mai mult sau mai puțin în poziție de drepți în fața lui, implorându-și genunchii să ignore puseul de artirită, care îi străpungea cu lame de cuțit. Se aflau în biroul lui Marlow, aflat chiar pe colțul clădirii One Police Plaza din centru. Marlow își ridică ochii de pe dosarul pe care îl citea și privi costumul ei bleumarin călcat impecabil. - Ia loc, agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lemn peste brațul unui lac artificial și trecură de scheletul ars al Country club-ului, din care rămăseseră doar falsele coloane de lemn În stil Tudor, din ciment vopsit. Carcasa unei șalupe cu motor zăcea În apa mică, avînd puntea străpunsă de buruieni care Înaintau pe plajă, pînă la cenușa hotelului. În fața lor, un camion militar Întorcea prin poarta unui obor de vite părăsit, distrus recent de un incendiu și mai mare. Soldați japonezi plictisiți trîndăveau lîngă ghereta de pază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fosfor de la chibrituri În primul zid pe care-l Întâlnești. Se aude o bubuitură groaznică. Și o babă care strigă: derbedeilor! La Paris un domn pe nume Eugen Ionescu termină piesa Rinocerii, iar minerii elvețieni și italieni se pregătesc să străpungă muntele Mont Blanc. Aceste două evenimente importante sunt probabil secrete de vreme ce habar nu ai de ele. În schimb, În cinstea evenimentului de la 24 ianuarie au apărut pe piață țigările Unirea. Ai o obsesie. Te tot gândești tu că ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pustiurile unde probabil s-a efectuat o nouă experiență nucleară. Care a ridicat În văzduhuri praful acela galben, rozaliu fin ca mătasea. Degeaba bat unii câmpii despre vulcanul Kracatoa și alți vulcani. Îți Închipui sosirea anului 2000. E ca și cum ai străpunge o emisferă subțire ca un balon de săpun. Dincolo de emisferă este anul 2000. Trecutul rămâne undeva În urmă, cu orașele lui luminate, cu toată istoria. Dincolo, În față, nu sunt decât stele, Întuneric și locuri metalice unde știi că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat o femeie, am strigat. Și m-am întors sus, împreună cu bulele de aer, spre lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea ofensei mele estivale. Cred că era aceeași plăcere pe care o simte un chelner murdar, atunci când scuipă pe furiș în farfuria unui client prea pretențios. O bubuitură surdă și îndepărtată intră pe fereastră străpungând tăcerea. Poate se schimbă timpul. Cu o seară înainte lăsasem un scaun pe terasă. Mi-am îmbrăcat halatul și am ieșit să-l iau. O pasăre care nu migrase a intrat în curte și acum se învârtea speriată, jos, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Cine îmi garanta că era o femeie discretă? Mi se părea că surprind ceva neglijent în felul ei de a merge. Mâine poate că povestea va face înconjurul spitalului, aș fi avut parte de priviri malițioase, care m-ar fi străpuns, de bârfe pe care n-aș fi putut să le opresc. Italia era în spatele meu, acum simțeam că sunt furios pe ea. Nu-mi spusese nimic, se ascunsese de mine, lăsase unei străine sarcina de a-mi dezvălui un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ales în cazul tău. Căci toată îndrăgostirea ta nu e decât cerebrală sau, cum se spune, cu capul. — Asta s-o crezi tu... - exclamă Augusto cam înțepat și prost dispus, deoarece gândul că îndrăgostirea lui nu era decât cerebrală îl străpunsese dureros până în străfundul sufletului. — Și dacă mă scoți din ale mele, îți spun că nici tu nu ești decât o idee pură, o ființă fictivă... — Vasăzică nu mă socotești capabil să mă îndrăgostesc cu adevărat, ca toți ceilalți?... Ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor pași mărunți, își simți inima străpunsă de-un pumnal și capul invadat de negură. Ușa salonului se deschise și își făcu apariția Eugenia. Bietul de el se sprijini de spătarul unui fotoliu. Ea, văzându-l livid, păli o clipă și încremeni în mijlocul salonului, iar apoi, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât un personaj de roman, sau de riman, cum vrei să-i spui. Acum ți-ai aflat prin urmare secretul. Auzind acestea, bietul om nu făcu o vreme decât să-mi arunce una din acele priviri sfredelitoare ce par a străpunge ținta și-a trece dincolo de ea, îmi contemplă apoi portretul în ulei care-mi prezidează cărțile, culorile îi reveniră în obraji, își trase răsuflarea, își veni în fire, își recăpătă stăpânirea de sine, își rezemă coatele de masa mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu înțelegi. Nu, și nu am înțeles nici legea naziștilor care interzicea legături între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee, farurile luminară tufișurile. Ceva, pisica vreunui vecin sau un raton, țâșni în raza de lumină și apoi se făcu nevăzut în întuneric. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ei, prea bună. Ușa neagră lucioasă era vopsită proaspăt. Tocurile ferestrelor înalte, de care nu avusesem voie să ne apropiem de teamă că ne-ar putea vedea cineva, nu mai erau putrezite. În spatele casei, ramurile negre și goale ale castanului străpungeau cerul alb de iarnă. Pe vremea mea, copacul nu crescuse deasupra casei sau poate pur și simplu nu avusesem ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la loc în buzunar, m-am ridicat și am traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că „inspectase“ deja fabrica - capul tatei se lăsă în jos, chipul îi căpătă o expresie de cuțit tocit, își strânse umerii, vrând parcă să se facă mic, aproape chircindu-se - și W. simți o gâtuire ca atunci când în timpul serviciului militar străpunsese pătura de zăpadă a ghețarului Morderatsch și bucata de gheață desprinsă căzuse. Vocile din jurul lui erau un fel de pârâituri în gheață, ordinul de a-și părăsi actuala funcție de conducere a fabricii de butoaie, un perete ce amenința să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care are un nou bărbat dispus să o ducă la Chessington World of Adventures, în weekend. În douăzeci și cinci de minute, Lisa s-a transformat în RoboRedactor. Ai avea nevoie de crampoane și un piolet ca să escaladezi fața ei și să străpungi suprafața tare ca piatra. Nu cred că Ed ar duce-o într-un parc de distracții, acesta fiind în prezent singurul meu criteriu pentru evaluarea succesului unui regim de înfrumusețare. În mod remarcabil, Lisa arăta strălucitor în hainele mele, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate cu frigarea în inimă, pentru că acesta a refuzat să-i împrumute abonamentul pe calea ferată, sub pretext că fotografia lui nu seamănă deloc cu capul de păstârnac care ar fi putut să provoace confiscarea carnetului. Cum textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]