76,894 matches
-
de pe strada Nicolae Iorga nr. 11, actuala stradă Napoca, din plin centrul Clujului, căreia nu i-a mai fost restituit acest nume (p. 172). Deci, în 1924 și în toți anii următori până la al doilea război, exista în Cluj o stradă Nicolae Iorga! Ce altă dovadă mai bună se poate găsi despre admirația nemăsurată pe care o aveau ardelenii imediat după Marea Unire pentru Nicolae Iorga? Elogiile universitarilor clujeni pentru Nicolae Iorga depășeau convenționalul, oricât ar părea de patetice sau de
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
arbitrară. Nu trebuie să ne încredem în memorie. Ea e mereu gata să ne trădeze. De fapt, memoria funcționează ca un televizor stricat. Imaginile se suprapun, se amestecă, în timp și spațiu. Pe urmă apare amănuntul care fixează. Văd o stradă cu pomi bătrâni, dar fără frunze. E strada Domnească. îmi dau seama, fiindcă pe dreapta apare firma... (neclar, n.n.). Agitație mare, Lumea strigă, râde, se îmbrățișează. Ba unii aruncă cu pălăriile în vânt. De nemărginită fericire. Au fugit nemții! îmi
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
Ea e mereu gata să ne trădeze. De fapt, memoria funcționează ca un televizor stricat. Imaginile se suprapun, se amestecă, în timp și spațiu. Pe urmă apare amănuntul care fixează. Văd o stradă cu pomi bătrâni, dar fără frunze. E strada Domnească. îmi dau seama, fiindcă pe dreapta apare firma... (neclar, n.n.). Agitație mare, Lumea strigă, râde, se îmbrățișează. Ba unii aruncă cu pălăriile în vânt. De nemărginită fericire. Au fugit nemții! îmi declară un bătrân cu lornion având lănțișor dus
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
râde, se îmbrățișează. Ba unii aruncă cu pălăriile în vânt. De nemărginită fericire. Au fugit nemții! îmi declară un bătrân cu lornion având lănțișor dus după ureche... De, domnule, au pierit, așa, peste noapte!... Au fugit și bulgarii, și turcii... Strada Holban e pustie... mahalagiii adună hârtiile, afișele... Foiță de țigare. Ecranul memoriei fixează ce nu trebuie, și deseori omite decisivul. Așa de exemplu nu pot uita negul interlocutorului, cu păr rar și roșu, îl văd deasupra mustății, ca o gânganie
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
democratizat, regulile sociale s-au dezinhibat, iar limbile s-au dezlegat. În economie lucrurile au mers spre mai rău, dar cel puțin nimeni nu mai era obligat să spună că merg bine. Eșecul tranziției a fost strigat cu revoltă în stradă de oameni ajunși la limita suportabilității, clamat de la tribuna parlamentului de parlamentarii opoziției, revelat cu zîmbet luminat în talk-show-uri de televiziune de lideri de opinie pentru care lumea nu mai are niciun secret. Tăcerii inhibate din vremea comunismului, i-a
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
Așa că, la început, sosirea în Occident mi-a displăcut profund. La ce bun, dacă nu ai acces la tot ce poți găsi acolo? Schimbarea a fost, pentru mine, de-a dreptul tragică. - în București, în ce cartier locuiați? - Locuiam pe strada Traian, la numărul 108. Aproape de Hala Traian. Ceaușescu, cu marele lui palat, a ajuns foarte aproape de cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors la București și
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
zece ani de la Revoluție, se apropia sfîrșitul de mileniu și în plus era un an electoral, moment în care politicul își dă mereu în petec. Bucureștiul era împînzit de cîini înfometați, maidane de gunoi găseai la tot pasul, circulația pe străzi era infernală, lumea se călca în picioare prin troleibuze. În vara lui 2000 s-au înregistrat 44 grade Celsius, ți se înmuia asfaltul sub picioare, în iarna lui 2000 săptămîni întregi mergeai pe gheață ca pe ace. Cînd ajungeam la
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
s-au înregistrat 44 grade Celsius, ți se înmuia asfaltul sub picioare, în iarna lui 2000 săptămîni întregi mergeai pe gheață ca pe ace. Cînd ajungeam la birou, nu voiam decît o cafea și să pot să protestez împotriva agresiunilor străzii. Carnetul de notițe m-a ajutat - funcția terapeutică a scrisului, dar și autocenzura ironiei, care intervenea de îndata ce scriam. Cît de omogenă este working life la români? Altfel spus, cît de mult seamănă viața activă a șefului de economat
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ar mai exista pietre prețioase de nu ar fi iubirea? 1036. Nu există valoare fără adevăr. 1037. Care adevăr poate sta la masa acestei lumi, cel al vieții sau cel al morții? 1038. Minciună este unicul adevăr cunoscut! 1039. Care stradă nu-și are pașii ei și care pași nu-și au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Deci criticile nu-și au rostul dacă nu ai trăit pe acolo...Dar eu, după 20 de ani de America, consider că nu este normal să critici o țară, numai că turist... Criticile nu sunt bine venite la colț de stradă, ca să spun așa... C.P.: Eu am fost profund impresionat de ceea ce au făcut americanii, în toate domeniile, în tehnică, în muzeele americane și canadiene, care sunt de un tip deosebit. Muzeele lor nu sunt îmbâcsite, nu sunt muzee în care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
acestei organizații a fost de a grăbi de molarea regimului comunist din România și de a arăta lumii întregi adevărata față „raiului comunist”; am fost motorul tuturor demonstrațiilor anticomuniste din Los Angeles. Aproape nu era luna să nu ieșim în stradă să de nunțăm regimul comunist din țară, grăbind astfel sfârșitul de loc previzibil pentru acele vremuri. Comunitatea românilor din Los Angeles a fost una dintre cele mai active din Statele Unite și nu degeaba cum mi-a mărturisit un funcționar al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ales ai mei și contribuții ale copiilor mei, am ajutat în 2003 pe basarabenii care demonstrau împotriva conducerii comuniste, la momentul când l-au susținut pe Roșca (cu lozinca “Nu ne furați istoria”) , reprezentatul de atunci partidului creștin. Manifestanților din strada li s-au distribuit ceaiuri calde, mâncare, cafele, sandwish-uri, ca să reziste la frig și represalii, numai că spre dezamăgirea noastră acest Roșca nu a meritat suportul oamenilor de bună credință. Eu mi-am făcut datoria de om care-și iubește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Nuntă universală și... Alaiul asta ne urmărește pas cu pas, Inima lângă inima, Prin toată palestra grecească. Și ...ploua! Ploua cu alti nou-născuți Dincolo de ferestrele Cu storurile trase direct din coperta de carte. Adevărul se scrie că și singur Pe străzi fără ziduri, Pe lutul reavăn Că o cămașă de femeie lehuza. Povestea mea evoluează fără cuvinte Fără imagini. Vânătorul tremura asudat și cu Piedică trasă la armă. Unde au plecat toți pescarii de oameni? Apărare Un cuțit de bucătărie ascuțit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ori să plec Și să revin În această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Pentru câteva excepții au avut de suferit mulți nevinovați din rândurile acestei etnii. Eliberați din Transnistria, de către Armata Roșie, în 1944, se vor răzbuna, după venirea comuniștilor la putere, fiind promovați că activiști, primari, directori sau ofițeri școlarizați la intensiv. Stradă Unirii din perioada interbelică avea ceva aparte. Pe langă statutul de Corso mirific, prezența librăriilor-altare, aducea elevilor un sentiment de luminare. Cand școlarii treceau pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care trăiau într-o deplină înțelegere cu celelalte comunități. După confiscarea palatelor și clădirilor impozante ale lui Jean Mihail, Pleșea, Vorvoreanu, Potârcă și a altor moșieri, care, în anchetele Securității erau numiți bandiți, dușmani ai poporului, locuința bancherului Eschenasy, de pe strada Câmpia Islaz, a devenit sediul Securității Poporului. Era locul de tristă amintire, unde se maltratau toți opozanții comunismului, din perimetrul regiunii Oltenia. Eschenasy nu a scăpat nici el, fiind catalogat drept exploatator, care a supt sângele poporului muncitor. După ce a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
familia expropriata, a urmat cumplită să anchetare, suportând reprize succesive de bătaie până la leșin, chiar în subsolul propriei case. Sunt multe de spus despre Craiova, oraș al amintirilor. Deocamdată, ghearele rapacității au cuprins întreaga țară. Nu se mai împușca în stradă. S-a găsit formulă prin înfometare, care generează o moarte lentă. Văzând anarhia jafului generalizat, din tranziția care a debutat după 1990, actorul Florin Zamfirescu, sătul de democrația oferită de diletanți, a afirmat că, tânjește după o dictatură a dreptății
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fapt care ar fi făcut că Grecia să iasă în modul cel mai pașnic, onorabil și liniștit din Criza financiară și economică prin care a trecut. În acest caz nu ar mai fi fost confruntata cu demonstrațiile și luptele de stradă de o violență fără seamăn. Folosind această metodă denumită de noi Metodă utilizării banilor paraleli sau a Bonurilor valorice naționale, ORICE țARĂ VA PUTEA DE AICI ÎNAINTE SĂ IASĂ DIN CRIZA FINANCIARĂ ȘI BUGETARĂ FĂRĂ SĂ MAI APELEZE LA FMI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de ură îi aruncau pe studenții stâlciți în bătaie, mai mult morți decât vii. Priveam balconul Universității prin care se perindaseră o mulțime de personalități de seamă, balconul ocrotit de Icoana Maicii Domnului pe care minerii au aruncat-o în stradă și mă întrebam: Doamne, cum de a fost posibil? De ce atâta ură? De aș putea uita acest coșmar pe care l-am trăit aievea. În același timp gândurile mele fugeau departe, la copiii mei care emigraseră în țară frunzei de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de avion. Știind că este un drum fără întoarcere am zăbovit un timp pe străzile orașului meu drag de care mă legau atâtea amintiri și pe care aveam să-l părăsesc pentru totdeauna. Mam reîntors pentru ultima oară în acea zonă devenită între timp legendă a Pieții Universității pentru a lua cu mine ceva din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica lui care se odihnește pe plăci de patefon
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Au început probleme în familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a reușit s-o țină în școală, iar când a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]