6,493 matches
-
2006. Coordonator al Revistei „Agora Literară”. Vicepreședintele Cenaclului „Artur Silvestri'' din Cluj-Napoca. Volume publicate: • Iubirea veșnică povară (poezii), Editura „Casa Cărții de Știință”, 2002, Cluj-Napoca; Lumina din oglindă (poezii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2002; • Frumoasă, pasărea mea (poezii), Editura „Dacia”, 2003; Strigătul tăcerii, (versuri), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2004; • Scoici marine, perle, rime, (catrene și poezii estivale), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2004 (Premiul întâi, la Festivalul interjudețean de umor Vișeul de Sus-2005); • Chipul Mântuitorului (poezii pentru copii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2005; Identitatea umbrei, (poezii
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
2006. Coordonator al Revistei „Agora Literară”. Vicepreședintele Cenaclului „Artur Silvestri'' din Cluj-Napoca. Volume publicate: • Iubirea veșnică povară (poezii), Editura „Casa Cărții de Știință”, 2002, Cluj-Napoca; Lumina din oglindă (poezii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2002; • Frumoasă, pasărea mea (poezii), Editura „Dacia”, 2003; Strigătul tăcerii (versuri), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2004; • Scoici marine, perle, rime (catrene și poezii estivale), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2004 (Premiul întâi, la Festivalul interjudețean de umor Vișeul de Sus-2005); • Chipul Mântuitorului (poezii pentru copii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2005; Identitatea umbrei (poezii
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
pe care ea încetase de un timp îndelungat a o mai avea cu soțul ei, toate aceste discuții i-au creeat o oarecare agitație și în special în nopțile când visa. Într-una din nopți s-a trezit speriată la strigătul disperat al unui bărbat care-i spunea: „Am nevoie de tine cum și tu ai nevoie de mine, de dragoste și iubire!” De altfel, cu soțul, luaseră de comun acord hotărârea de a dormi în camere separate de mult, și
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului gândurile mele încolțite au străpuns iarna, să pășim alături e doar primăvară iubito s-a dat drumul la verde, clorofila iși cere dreptul sângelui din vine simțurile mi le-nțeapă, iarba crudă pământul răscolit strigătul uitat al cocoșilor și tu și eu știm chemarea, să ne alăturăm iubito prin dorințele renăscute Referință Bibliografică: s-a dat drumul la verde / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul IV, 12 ianuarie 2014. Drepturi
S-A DAT DRUMUL LA VERDE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359895_a_361224]
-
casă, pe întuneric, spre marginea poienii, să privească constelațiile de pe cer, ce se roteau încet, netulburate pe bolta cerului. Cui să-și spună el tot păsul din inima sa? Ridică ochii spre cer, în speranța că Cineva îi va auzi strigătul de deznădejde. Plânse mult. Apoi, împreunând mâinile, cu ochii spre cer, strigă cu glas răsunător: - Stăpânitorul Cerului! Dă-mi liniștea din suflet, ori voi muri! Nici nu sfârși el aceste vorbe, că în mintea lui răsări o idee: Artemios! (va
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
nenorocirile.” Sfârșitul romanului este romantic, reîntâlnirea Roxaniei cu Andrei se datorează unei întâmplări imprevizibile când acceleratul 78 se oprește din cauza unei defecțiuni la frână și în vagonul 9 aflându-se Roxania îl vede pe Andrei, fiind cantonier, ,iar acesta ,la strigătul Roxaniei simțea cum alunecă”încet spre pământ,”că nu-i mai aparține... Conflictul romanului are tensiune, personajele sunt purtate prin situații dramatice, vibrând de tulburări când de suprafață ,când mocnite, și de anxietăți. Conversația are ceva din sobrietatea meditației lui
DUMITRU HURUBĂ- COBAII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359573_a_360902]
-
Toate Articolele Autorului negustor Azi la talcioc se vindeau idealuri la kilogram, la bucată, după dorință erau de toate, cu prisosință, le-adusese un nebun de pe dealuri. Le pusese pe taraba aceea din piață și strigă chemându-și cumpărătorii dar strigătele lui le-auzeau doar cocorii El, omul îmbrăcat în costum de paiață - Le dau ieftin, din preț eu mai las... Dar nimeni n-avea nevoie de vise în sacoșe cărau doar lucruri permise, iar târgul pustiu de tot a rămas
NEGUSTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359581_a_360910]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN VISE NU MAI EȘTI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu mai ai loc în vise de-ale mele E liniște și e pădurea surdă La strigăte și străluciri de stele Durerea , trupul îmi inundă. E ca o naștere de piatră seacă Din cochilia unei scoici de perle Aștept o vreme să mai treacă Să nu-mi mai fie dorurile grele. Și va veni o vreme când
ÎN VISE NU MAI EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359639_a_360968]
-
neîngrădite - Cai înșeuați cu harnașamente din piele de sconcs Spre-a-ndepărta inamicul înainte de șarjă Din chingi bine prinse-n scări Se vor înălța în pinteni comandanții De escadroane cu ordine lătrate In nechezul de moarte al cailor doborâți Al strigătului de ajutor al mamelor la unison De-o parte și de alta a baricadei Luptători prăfuiți și văluriți în steaguri înstelate Sub faldurile cărora fuseseră chemați să se sacrifice Impinși de o ură furibundă de scelerați ai gândului Salonarzi fără
CARNAGIU LA GETTYSBURG (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359641_a_360970]
-
06 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului a rămas doar un sunet slab care mă apasă, Nu-i mai simt greutatea... Ai reușit să mă îmbraci în alb, să pot strânge lumina la piept până nu mai are aer... Vroiam peste strigătul arborilor, să mut zile, să cer iertare anotimpurilor... Ceața orbirii-mi era tovaraș... Acum ești aici, cu zâmbetul celei mai duioase povești-ofrandă... Pâinea acestei zile este a mea, atât de pură, încât pot crede în ea, și să o împart
DIN TEMERI, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359132_a_360461]
-
în spatele sticlei. creierul încearcă o aruncare în hohotul de râs al lumii. traversează atent strada, pe semaforul înverzit fals în reflexia poleielii umane. piciorul lovește piatra de pe carosabilul plini de găuri. e farsa zilnică în care numai ea, mama, aude strigătul înfundat, vede umbra deasupra crucii din cimitrul înghesuit între piața zgomotoasă și stația de mașină în care oamenii privesc în gol către propriile rătăciri printre cruci. dar... mă îmbrac zi de zi cu hainele timpului pe care îl duc printr-
ROL IMPUS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359260_a_360589]
-
ce mai fac și apoi, dintr-o dată, s-au îndreptat aproape în fugă spre uriașa scară de lemn, ale cărei trepte largi tânjiseră pustii o iarnă întreagă, iar acum răsunau atât de vesel sub graba micilor pași. Incredibil, dar niciun strigăt nu s-a auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
lor candidă. plouă undeva dincolo de ferestre speriind toate gândurile, e clipa când rămâi cu tine singur, când insomnia își încrucișează spada cu propriile stafii, năvală de fantome care dau buzna în casă, prin suflet, răscolindu-ne toate amintirile, cuvinte uitate, strigăte, voci dragi care vin din infern, femei care mai dorm pe pleoapele noastre, părinți, o oază, un ostrov de fericire uitate într-un colț al inimii, o lume de dorinți viclene care s-a dus sau care vine peste noi
PLOUĂ UNDEVA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345213_a_346542]
-
albaștri (singura fată blondă natural) - niciodată n-am văzut pe cineva mai liniștit. Când am intrat în cimitir, a ieșit soarele din nori. Chinul, suferința au luat sfârșit. Povara i-a fost ridicată. Putea să zâmbească nestingherită, în pofida bocetelor și strigătelor surorilor ei. Și-a primit moartea surâzând smerită, cu un rictus în colțul buzei, depărtându-se încet de cele lumești și râvnind, în călătoria ei cu un singur sens, la Împărăția cerească. I-am urat drum bun și zbor lin
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
client vede revista, ei bine, impactul imaginii este atât de puternic, încât își dorește să afle cu orice preț, ceea ce ascunde opacitatea griului, peste care se preling, știutele, neuitatele și nemeritatele lacrimi. - Bine, bine, dar...interdicția aceea viguroasă ca un strigăt tarzanian din adâncul plămânilor, nu ar putea duce cu gândul - spui că revista este destinată tuturor vârstelor - că este totuși interzisă, cel puțin minorilor? - Da' de unde și până unde această concluzie? Sigur, semnul de interdicție există...și are capete bifurcate
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
unei stații de taximetre, plină cu tuktukuri colorate. Șoferii acestora roiesc pe lângă călătorii sosiți negociind prețurile în singaleză, engleză, germană... Se circulă pe partea stângă. Mintea mea preocupată cu imaginile ce se desfășoară cu repeziciune uită asta și... scot primul strigăt de disperare văzând autobuzul care se îndreptă vijelios spre noi. Este doar începutul unei călătorii pe care nu mi-am imaginat-o că se va termina cu bine. Deși sunt obișnuită cu aglomerația orașelor ceea ce m-a întimpinat aici nu
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
bine și-n Herăstrău, și la Piața Unirii. Asta-mi doream. La plecare, ne-am promis că, ajunse la noi acasă, vom dărâma zidul ambuteiajelor și ne-om căuta cele mai frumoase biciclete vechi cu care să ne facem auzite strigătele prin simpla noastră prezență în trafic. Un om pe bicicletă înseamnă un om în minus în mașină. Tot atunci m-am gândit că, deși am stat acolo destul de mult timp, totul s-a petrecut așa de repede în țările astea
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]
-
Mai profundă ca ziua luminată de aștrii, Mai întinsă ca spațiul printre zeii sihaștrii, O religie-a vieții fară chip, fără ură, Nestemată ce arde vis de fulger, arsură, Străbătând viață-n moarte se tot duce-n cuprins Într-un strigăt de inimi de iubire nestins, Un prăpăd acceptat printre răni de cuvinte Poartă stemă albastră, nestemată-n morminte, Ea blesteamă amarnic malul său monoton Când se pierde-n vibrații, energii de foton, Mă închin deseori înspre steaua ce plânge, Curge
RELIGIA MEA E IUBIREA de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340329_a_341658]
-
propriu, o faci doar o dată:la ultimul zbor! - - - - - - Numele tău sună a dragoste și durere, a coastă de verb, a plânset de cerb; înaintezi prin hățișul cuvintelor cu stele de mare, de cer,... pe umeri, pe brațe, pe tâmple, întorci strigătul în val de neliniști și în stamină de cântec,... nu vreau să murim în curcubeie de-amurg purtându-ne centura visării pe pântec! cuvintele-s false cochete-n baston cu farduri albastre și negre,... lăsându-și iubirile drept gaj pe
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
purta o bluză indigo. - Mergeți la o întâlnire? am încercat să glumesc. Sunteți foarte elegantă, madam. - Ei ași! mi-a răspuns cu cochetărie. O femeie de lume trebuie să fie elegantă la orice oră. Iar culoarea asta, indigo, este ultimul strigăt. Vezi numai cum se asortează cu orice, cum oferă o linie de distincție, de sobrietate imperială! Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (53) - LUMEA ÎN INDIGO / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SCHIŢE UMORISTICE (53) – LUMEA ÎN INDIGO de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340450_a_341779]
-
am închis în cupa unui iris veninos Al unui marș funebru sfâșietor cântat ... Te-am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
siderale. Se vor întoarce-n anul care vine, Își vor găsi și cuib și rătăcire...! De ce nu te intorci si tu la mine, Când anii trec și-ți cat a ta privire? Pierdută-n dâra de cocori lăsată Și-n strigăte ce zguduie văzduhul, Privirea îmi rămâne-nfricoșată, Prin plumbuite gene,să-ți văd duhul. 27-10-2016 Sursa foto internet Referință Bibliografică: Plecarea cocorilor / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PLECAREA COCORILOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340492_a_341821]
-
cunosc nici un limbaj... Ideal pentru ceea ce înmugurise și înflorea acum în mintea consilierei. Se opri brusc și odată cu ea se opri întregul grup. - Pot fi determinați să preia caracteristicile speciei noastre și fie identice propriilor noastre progenituri. Glaban scoase un strigăt glorios. - Pe toate galaxiile! Numai tu puteai să te gândești la așa ceva! Îți dai seama? Un program de repartizare în cuplurile care nu au progenituri. Keron-zon, administratorul rezervației își trecu ambele palme peste obraji: - Riscul... - Riscul există la tot pasul
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
furie, frustrare etc, care îi poate întuneca abilitatea de a simți dragostea părintelui, atenția lui, crede aceasta. „Ce ne ajută pe noi, părinții, să ne simțim mai puțin frustrați și mai mult în control este să privim aceste reacții drept strigăte de ajutor. Ar trebui să ne imaginăm copilul în fața noastră, ridicând un steag roșu pe care scrie „Ajutor!” Este felul copilului tău de a-ți spune: „Sunt plin de trăiri negative și mi-am pierdut sentimentul de conectare cu tine
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]