3,280 matches
-
filosofie a plăcerii și logică a binelui suveran, cele două se pot lesne suprapune, de altfel. Tot așa cum bucuria păgână este greu de interpretat, independent de ceea ce a făcut creștinismul din acest termen, confiscat, învăluit în fum de tămâie și stropit cu agheasmă. Putem totuși afirma că o astfel de sensibilitate ține mai mult de celebrarea vieții decât de detestarea ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
erau pictate iar și iar frânturi discontinue. Erau și schițe În cărbune, linii negre și simple pe varul de pe zid. Totul alcătuia un peisaj uriaș și alarmant, fără nume, fără dată, unde scutul pe jumătate Îngropat În nisip, coiful medieval stropit cu sânge, umbra unei puști de luptă pe o pădure de cruci din lemn, un Întreg oraș Înconjurat cu ziduri, ca și turnurile din ciment și sticlă ale altuia, modern, coexistau mai curând ca mărturii decât ca anacronisme. Faulques a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ei mort. Faulques o văzuse pe Olvido Încuviințând pe Îndelete, luându-și cu mâna fulgii din păr și de pe față și fotografiind-o din spate pe femeia Îndoliată care stătea În genunchi, o siluetă neagră lângă grămada de glod negru stropit cu nea. Apoi Olvido lăsase să-i cadă camera pe piept, se uitase la Faulques și murmurase: „Câtă vreme există moarte, există și speranță”. Spunând acestea, surâdea absent, aproape cu cruzime. Cum nicicând n-o mai văzuse zâmbind. - Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-o facă tot mai a lui: niște ochi somnoroși văzuți În fiecare dimineață, un trup care se ofilea alături, În mâinile lui, zi de zi. O bătrânețe senină, cu amintiri. Dar În dimineața aceea, când o văzuse Întorcând fața stropită cu noroi către pod și ridicând pe Îndelete aparatul, În căutarea imaginii drumului cu ghinion pe care Îl lăsaseră În urmă (fotografia acelui Înainte din aritmetica mișcării care Îi ducea spre malul unde oamenii mureau), Faulques privise la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
meschine formulate de nostalgicii europeni față de civilizația americană? Nu este civilizația americană fiica risipitoare a civilizației europene? În ultimă instanță, Statele Unite n-au făcut decât să radicalizeze elemente existente deja în Europa, duse acolo de emigranți: comedia muzicală și prăjiturile stropite cu cremă, opereta vieneză și patiseria de la cafenelele Sacher și Mozart. Exagerarea rolului tehnicii venea din Anglia și Germania. Vulgaritatea claselor mijlocii se trăgea din Bouvard și Pécuchet, multiplicați la scară continentală. Și nu e lipsit de importanță faptul că
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atâția bani, sigur era o ciorbă pe care nu și-o permiteau multe gospodine... Lângă tarabă se strânsese lumea ca la urs și oamenii începuseră să vocifereze. M-au și certat câțiva gură-cască atunci când am răsturnat punga și i-am stropit pe picioare... Dacă vă puteți imagina, stupidul de vânzător îmi dăduse peștii cu tot cu apă... Trec peste chinul de a curăța vietățile minuscule exact după indicațiile manualului Piscicultura pentru toți, Anexa II - „Preparate din pește“, ori de a găti ciorba după
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
usturimea, parcă-mi ardeau ochii... Ne-am zvârcolit în pat frecându-ne pe mâini și pe ochi (el, și pe limbă) cu o cârpă înmuiată în apă rece, dar în scurt timp mi-a luat foc și pielea, parcă eram stropită cu acid! Dracu’ îl pusese să împrăștie feliile acelea pe mine... Când n-am mai rezistat, am sunat Salvarea și le-am zis că ne-am otrăvit... Am plătit intervenția pentru că nu intra în categoria urgențe, dar măcar ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu mesajul... cu felicitarea... Delegatul: (fără a confirma aprecierea Mariei) Am un mesaj. Maria: Aha, înțeleg se retrag felicitările... E și cazul... Delegatul: (foarte blînd) Știți, azi, tocmai azi, ce să-i faci, noi, locatarii blocului, facem muncă patriotică... Udăm, stropim, mai smulgem o buruiană... mai cu o căldărușă, mai cu săpăliga... și am venit să vă spun... dacă vreți să participați și dumneavoastră... voluntar bineînțeles... Mihai: Da... înțeleg... dar azi... nu prea ne-ați nimerit bine cu treaba asta... Avem
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este duală, pe de o parte este sursă a vieții, iar, pe de altă parte, este substanță care va înghiți cosmosul. Cu apa lustrală se spălau copiii la naștere, la nuntă se spălau pe mâini și față tinerii însurați, se stropeau cu apă nuntașii pentru a se purifica nunta, iar la moarte se spăla mortul, se punea apă într-un vas în camera funerară pentru a-și spăla mâinile cei îndoliați când se întorceau de la mormânt. În legendele românești, apa este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spune că, imediat după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care trebuia băută pentru norocul copilului.214 b. Nunta Încadrând ritualic ceremonia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în care pun și busuioc, se întorc acasă, repetând cele trei jocuri în jurul doniței. În momentul în care vin "colăcerii" cu mirele ca să "ridice" mireasa, nașa și cu mireasa îi întâmpină cu acea doniță cu apă și cu busuioc și stropesc în cele patru părți ale pământului, iar apa o toarnă peste picioarele cailor "colăcerilor", busuiocul punându-se în perna pe care vor dormi mirii, crezându-se că "atât cât va șede acest busuioc în pernă, atât vor trăi noii căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întâmpinată de soacra cea mare care o ia și o învârte de trei ori în jurul unui vas cu apă. Apoi, mireasa toarnă apă socrilor și nașilor pentru a se spăla, în semn de ascultare. După această spălare ritualică, mireasa îi stropește pe toți nuntașii, de jur împrejur și, împreună cu mirele, duce restul apei la rădăcina unui pom din grădină 221. "Spălarea" ritualică, de a doua zi de după cununie, se desfășoară la o fântână sau la un pârâu, pentru a desăvârși legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin împărtășirea din cuvântul originar, transfigurat în arhetipuri: "Veniți frați și surioare / Și-mi puneți flori la picioare. / Veniți frați și verișori / Și mă-mpodobiți cu flori. / Veniți ai mei veri și frați / Și cu lacrămi mă scăldați. / Și-mi stropiți fața cu apă, / Că de luni mă duc la groapă, / Și-mi stropiți fața cu vin, / Că mă duc la loc străin / Și-napoi n-am să mai vin./ Și-mi stropiți fața cu bere, / Că mai mult nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mi puneți flori la picioare. / Veniți frați și verișori / Și mă-mpodobiți cu flori. / Veniți ai mei veri și frați / Și cu lacrămi mă scăldați. / Și-mi stropiți fața cu apă, / Că de luni mă duc la groapă, / Și-mi stropiți fața cu vin, / Că mă duc la loc străin / Și-napoi n-am să mai vin./ Și-mi stropiți fața cu bere, / Că mai mult nu mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frați / Și cu lacrămi mă scăldați. / Și-mi stropiți fața cu apă, / Că de luni mă duc la groapă, / Și-mi stropiți fața cu vin, / Că mă duc la loc străin / Și-napoi n-am să mai vin./ Și-mi stropiți fața cu bere, / Că mai mult nu mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc./ Duce-m-oi și-oi putrezi / Și-napoi n-oi mai veni / Oare cine m-o boci? / Sora mea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va putea zice piatră" 256. Dacă un copil suferă de junghiuri, femeile din Bucovina iau "ața" de la cânepa de vară, toarsă "întors", dintr-un fuior ce a fost la crucea preotului, cu care a umblat la Bobotează, pe la casele oamenilor, stropind-o cu agheazmă, "leagă locul" unde are copilul junghiuri și afumându-l cu petica în care s-au șters ouăle roșii, rostește: "A ieșit cuconița, / Bosconița. / Boi mândri a înjugat / Și la arat a plecat / Coconița, / Bosconița. / Și a arat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tăia, pentru a nu rămâne niciun fir de pământ pe trupul lui 269. În Basarabia, perna mortului se umple cu țărână de la mormânt pentru a se păstra legăturile cu lumea aceasta 270. În Transilvania, a doua zi după înmormântare, se stropește cu apă mormântul, se tămâiază și se aprinde "toiagul" (lumânarea în spirală făcută pe măsura mortului) "pentru a îmblânzi cățelul pământului, ca să nu latre pe noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ceremonialului nupțial, este moștenit de la popoarele antice. La romani, mirele își așteaptă mireasa în casă, "cu apă și cu foc de vatră sau altarul casei", potrivit credinței că "din căldură și umezeală se nasc toate, așa și familia". Mireasa se stropea cu apă, însemnând că "ea intră curată în casa bărbatului său, cu care va împărtăși focul și umezeala" 297. La greci, mama mirelui o aștepta pe mireasă în prag, cu făclii aprinse 298. La slavi, ca simbol al fecundității, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cofițe pline cu apă proaspătă, împodobite cu flori, mai ales cu busuioc, legate la torți cu ață (strămătură) roșie, împreună cu o lumânare.389 În a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este utilizată în descântecele de iele: "...Voi, șoimanelor! / De-ți fi / Din miez de noapte, / De-ți fi / Din răsăritul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în grup, peste fluierul piciorului, mai jos de genunchi, cu câte două curele pe care sunt înșirați zurgălăi, iar, peste braț, mai sus de cot, îi leagă cu două rânduri de panglici. După ceremonia legatului, feciorii formează un cerc, sunt stropiți, cu apa din cele nouă izvoare, de Irodeasă (patroana călușerilor) și de vătafi, ridică bâtele cu capătul cel subțire în sus, le ciocnesc de trei ori, privind mai întâi spre apus, apoi spre răsărit.393 În Banat, de Rusitori sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Multe cară se încarcă / Și fac drum belșugului, / Pân-la casa omului! / Cununița florilor, / Din adâncul văilor, / Cununița bradului / De pe culmea muntelui, / Îi ca lacrima curată, / Fetele pe frunte-o poartă, / Cununița-i scuturată / Trebuie adăpată, / Tot cu apă de izvor / Stropită cu drag și dor, / Cununa-i de sânziene / Cu Ilene-Cosânzene, / Cununița grâului / Bucuria omului!"183 Metafora "omul-cosmos" este ilustrată cu ajutorul dialogului construit pe baza paralelismului analogic, anticipat de îmbinarea structurii narative cu elemente descriptive: " Acolo-n vale-n poieniță, / Doarme
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tine nu m-aș duce. / Femeia care mi-ai dat / Pe mine m-a înșelat! / Iată floarea soarelui / Și cu lemnul domnului / Șed la ușa raiului / Și judecă florile: Florilor, pădurilor, / Unde vi-s miroasele? / Le-au luat îngerii, / Să stropească câmpurile, / Să rodească grânele, / Să hrănească păsările! / Turte dulci și coarne mari / La (numele gospodine)-buzunar, / Scoate-afar-la băietani; / Dă la mic și dă la mare, / Nu-i fie cu supărare. Nu vă pară cu bănat, / Asta-i seara cei de-mblat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]