2,132 matches
-
fățărnicie" ce face să se ivească adevăratul chip. Sau, adevărata față a omului stă în chipurile ce le poate lua; adică în modurile diverse prin care se deschide asupra posibililor proprii, smulgându-se din închisoarea pe care i-o propune, suav și insistent, omniprezent, starea de aruncare. * Scrisul este pentru mine în primul rând o prezentare de sine, mie însumi. Nu scriu (numai, sau prea puțin) ca să vadă alții cum sunt, ci mai curând pentru a mă descoperi în fața mea. Rândurile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se liniști în preajma lor, a medita și a-și imagina tablouri cum e cel de la care am pornit, veritabil spectacol plastic 11). Palatul Toamna trecută, în preajma sărbătoririi a 150 de ani
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tu ai fi fost cu mine...” 5) în materie de „iubire”, Bacovia e mai mult însă macedonskian decît eminescian. „Idilele brutale” cîntate de autorul „Nopților” sau Thalassa acestuia au avut asupra imaginației sale erotice o influență mai mare decît cele suave, înfățișate de Eminescu. Sub masca de timid, Bacovia era un senzual cu o „vitalitate” robustă, cum mi-a dat a înțelege Agatha, soția sa6). Cel mai adesea, privea femeia ca parte a unei posibile perechi. Ce căuta el în „iubire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Haraminului"35. Apoi reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu cu Ileana din codrii Baisei 56, apoi uitînd de Ileana de la Baisa afirmă că în cimitirul de la Ipotești "se mai află și moș Miron Prisacaru și, poate, cea dintîi iubire a poetului, suava copilă din Ipotești, sau, probabil, Ileana, fiica morarului din Cucorăni, fulgerată de moarte în pragul adoles cenței"57, "despre care îmi vorbise odată, cu vagi amintiri, moș Ion Rotariu, țăran ipoteștean, venind din anii poetului"58. Insist a nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stabilimentul Breslauer din Viena 273. Henrieta, desperată, a telegrafiat lui Miron Pompiliu: "Mihai e în ultimele momente". A doua zi (27 mai) 68 de botoșăneni ou înaintat o petiție către Consiliul județean, cerînd ajutoare, pentru "cetățeanul ilustru, bărbatul virtuos, poetul suav și neimitat, Mihail Eminescu". "Botoșanii scrie în petiție -... are azi dreptul și datoria nemărginită de a păși în fața sa și cu lacrimile în ochi a-i zice: Copil al nostru! product din sîngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează:/ Ienibahar, piper prăjit pe plită, / Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați în zeama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alte și alte forme de manifestare a anamnezei prin care poetul își reconstituie, fără să obosească, vârsta purității infantile, cu felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care se încheie un splendid Cântec trist ("Doar în voi, suav și tainic,/ Ca adus de un murmur,/ Pot, suit pe taburete,/ Să ating iar cerul pur") sau primele două catrene din Astenie ("Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă,/ Azi sunt neputincios ca o mătasă,/ Doar sufletul îmi lunecă prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
țara de dincolo/ de iubire" (poem din O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un climat de fericire perpetuă, nu pot fi întreținute prea mult. Mutația de semn/ percepție a evaziunii erotice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-o mare măsură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frunte:/ te voi primi cu brațele-n jos/ ca la prima lecție de gimnastică.// De sună ora în armonii mărunte,/ mă strigă pe nume ca-n catalog/ după certificatul de naștere ori deces/ și-am să-ți răspund într-un suav monolog" (Invitație). Retorica aceasta de camuflaj, de obicei ironico-parodic, este fructificată și în volumul următor, Poezii (Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă), Editura Cartea Românească, 1988. Pasiunea livrescă se direcționează acum mai apăsat în direcția resuscitării decorului și procedeelor simboliste specifice, deși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți din hrubele labirintice ale subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi, soarele o orbea. Jur împrejurul ei, ici și colo, pe frunze sau pe jos, tremurau pete luminoase ca niște canari care și-ar fi risipit penele în zbor. Era o liniște deplină; ceva suav respira parcă din copaci; Emma își simțea inima cum începe iar să-i bată, și sîngele alergîndu-i prin trup ca un fluviu de lapte. Atunci, departe de tot, dincolo de pădure, auzi pe celelalte coline un țipăt nedeslușit și prelung, o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mare forță artistică, având acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
exagerări ale ficțiunii ancorate în senzațional. Două părți inegale are și Elevul Dima dintr-a șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator notează reacții și trăiri firești, provocate de un nou mediu școlar - mici și suave naivități și mirări, înfiriparea relațiilor cu colegii - sau de tulburări erotice și de aspirațiile exaltate spre frumosul și misterele vieții. Partea a doua este o înșiruire de mici aventuri și se depărtează de ținuta și sensul celei dintâi. Totuși, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
Breban revine [...] la realism, într-un roman cu acțiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeți, roman ce nu-și refuză scene de maximă violență, anchete brutale, violuri, crime și, în același timp, prefirat subtil cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mânat pentru a izbuti să împlânte, cu o vigoare epică puțin obișnuită, în această țesătură un personaj pur halucinatoriu, de o unică identitate în literatura română.” Personajul „halucinatoriu” este tânărul Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea însă, aluviunile zis balcanice îl exasperează, fiind percepute ca atentate la noblețea nației: "Am scris de nenumărate ori și aici și aiurea că nenorocirea cea mai mare a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în Remember, și anume prin împărtășita știință a aluziei discrete eșafodînd arhitectural..." Pe terenul exemplificărilor enunțate în principiul lor demonstrativ revine P. Constantinescu cu referire la limbajul celor doi scriitori ("Alternarea lui Matei Caragiale între expresia aulică și argot, între suav și trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între comedii și Momente și între nuvelele lui fantastice. În limbajul realist, Matei merge un strat mai jos decît Ion Luca, în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala forță lexicală din D-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
este totuși prezentă uneori în produsele culturii populare americane, pentru a „face cu ochiul” inițiaților: în filmul de mare succes Pretty Woman (1990; regia: Garry Marshall), magnatul amoral (jucat de Richard Gere) o duce la Opera din San Francisco pe suava prostituată (interpretată de Julia Roberts) care, pe lângă serviciile specifice, îl reînvață valorile umane de bază. Printr-o tipic hollywoodiană operație simbolică, prostituata (ajunsă pe căi greșite datorită unor condiții „obiective”) vede La Traviata, ceea ce cunoscătorilor le-ar fi sugerat, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil conflict. Chiar dacă nu e vorba de vecinătatea cu o sectă mai mult sau mai puțin satanistă (un cult compound ca acela de la Waco, Texas, discutat și de Etzioni), ci de suave ecovillages, postistorice „sate” hippie (cele care și-au autosupraviețuit, covertindu-se de la exces - overthetopia, cum își numește Andrei Codrescu propria sa experiență de acest gen - la forme mutante de ezoterism ecologist New Age), austere colonii hutterite ori sate Amish pline de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
e răsplata suferinței cathartice și a durerii îndurate stoic: „Spălat de lacrimi ca o piatră de pe-un mormânt, revin acum / în mine, pur ca după o moarte posibilă. Și-a prins să-mi placă / acest eu însumi fără pată, suav și curățat de fum.” Bucuria extatică a poetului care „bea din cer ca după / Simposionul greu, filosofal” consemnează gestul suprem de oprire a devenirii-degradare și de cucerire a existenței esențiale, adevărate. Universul însuși suferă o sedimentare a materiei ponderabile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
un plus de sinceritate, o trăire autentică, o preferință pentru manierele populare (cu dezinvoltură în purtări) a straturilor de jos ale societății spaniole. Muzicalitatea liniilor, armonia mișcărilor, ritmul, gesturile pline de grație creează în operele pictorului spaniol o ambianță de suavă poezie. Marele creator de spațiu pictural, Hamenszoon Rembrandt se servește de gesturi și de mișcarea personajelor pentru a sublinia adâncimea sau înălțimea. În lucrarea ,,Îngerul părăsind familia lui Tobie", îngerul creează impresia de înălțime spațială, în ,,Răpirea lui Ganymede" zbaterea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
poate reproduce În autenticitatea ei inițială. * „Trebuie, În fiecare zi, ascultat un cîntec și citită o poezie.” (J.W. Goethe) Explicația o găsim la W. Shakespeare: „Cel ce n-are muzică În sine, cel pe care nu-l mișcă armonia suavă a tonurilor, e copt pentru trădare, furt și perfidie: inteligența lui e mohorîtă ca noaptea, năzuințele lui sumbre ca Erebul. Nu te Încrede În asemenea om!”. „Nu cunosc nimic mai greșit decît a traduce pe un poet cuvînt cu cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
voi, nutrind răsad Să pot rodi în vremea călătoare, Au înflorit salcâmii la Bârlad Orașul e-o legendă de ninsoare. Ci astăzi, în amurg, ce desfătare Să mă cufund, cum flăcările-mi scad, În amintiri, ca-ntr-un dulce vad, Suava ei tortură mă doboare... Au înflorit salcâmii la Bârlad...” Președintele comitetului municipal pentru cultură și educație socialistă, dr. Paul Sârbu, scria despre Festivalul Național „Cântarea României" ca „manifestare a muncii și creației libere", iar prof. Gruia Novac despre corul „Armonia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o predilecție vizibilă, sunt pătrunse de o senzualitate de circumstanță, oarecum mimată: „Răul de tine e mai rău ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide frecvent, în pofida unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]