2,093 matches
-
mod concomitent, tragerea la răspundere a primarului și inițiativa asociațiilor locale, în detrimentul marilor federații, ale căror experiență și implicații ideologice sunt puse la îndoială, la începutul anilor 1980. 449 Concomitent cu anihilarea corporațiilor, întreprinderea a fost, la origini, un agent subversiv al ordinii sociale în timpul Vechiului Regim, când inițiativa economică era încorsetată în codurile sociale de schimb (Denis Segrestin, Sociologie de l'entreprise, Paris, Armand Colin, 1992, pp. 7-8). 1 Vezi D. Lorrain, art. citat, 1993. 2 S. Wacher, op. cit., 1995
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
teoretice. Pornit la vânătoarea formelor tradiționale - indiferent de orientare -, cum ar fi ordinea, inteligibilitatea și însăși noțiunea de capodoperă, avangardistul sfârșește adesea prin a uita de viitor, pentru că futurismul teoretic al a. ajunge uneori un simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează pe piața culturală un nou produs: artistul-om, pentru care viața e spectacol, iar spectacolul e viață. O estetică sinucigașă a „antiartei pentru antiartă”. Pe tărâm autohton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
carte, monografia Traian Demetrescu, îi apare în 1983. Colaborează la „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. În anii ’80 a pus la cale, de unul singur, câteva acțiuni subversive împotriva regimului: redactează și difuzează manifeste, trimite scrisori de protest Comitetului Central al PCR și al UTC, ziarelor „Scânteia” și „România liberă”, revistei „Flacăra”, precum și ambasadorilor Austriei și SUA, prezentând situația dezastruoasă a țării și denunțându-i pe principalii vinovați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
politice și de a căuta și face schimb de informații. Dreptul de a forma asociații cu scopuri politice evidente avea să urmeze ceva mai tîrziu. "Facțiunile" politice și organizarea partizană erau privite în general ca fiind primejdioase, provocatoare de discordie, subversive față de ordinea și stabilitatea politică și dăunătoare binelui public. Cu toate acestea, pentru că asociațiile politice nu puteau fi interzise fără un grad de constrîngere pe care un număr din ce în ce mai mare și mai puternic de cetățeni îl considerau intolerabil, ele reușeau
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pun o întrebare. Primind-o, am întrebat dacă e bine că l-am încărcat pe tovarăș cu o nouă funcție avea deja o mulțime! -, dacă nu-i facem rău, nu-l obosim ș.a.m.d. Jur că nu era nimic subversiv intenționat în întrebarea mea, ci grija față de om, care ne era doar și predată la socialism! M-a dat afară din sală. Nu știu, o fi crezut că e o provocare, deși, iarăși jur că nu era. Eu eram destul de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
coleg. Învinuit de terorism, este pedepsit, „pe cale administrativă” (fără a fi judecat), cu un surghiun de trei ani în Siberia, anume în Kurgan. De acolo va fi mutat în zona nord-estică, în cătunul Iamalsk. În 1888, acuzat de noi acțiuni subversive, i se prelungește cu trei ani exilul, pe care îl va executa în Serghinsk, la granița cu Mongolia. Are posibilitatea să se instruiască în contact cu numeroșii intelectuali deținuți, dar mai ales citind cărțile pe care și le comandă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că și minciuna e o formă de ambiguitate. Mai ales dacă autorul reușește să stârnească subversiv îndoiala lectorului. Lectorul vestic nu știe să răstălmăcească spusele scriitorului estic. Reversul însă e posibil. Prin urmare, dacă există și în literatură o cortină de fier, aceea e una ce ține de răstălmăcire. Acolo unde politica a dat greș (nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Crohmălniceanu, O partidă de șah câștigată magistral, CC, 1991, 8-9; Valeriu Cristea, Când absurdul devine firesc, ADV, 1991, 522; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Eugen Simion, Mitul mioritic în variantă textualistă, L, 1992, 7; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Un roman în dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova); Cornel Ungureanu, Țepeneag și ai săi, O, 1992, 20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
atât este de temut. Uneori Însă apare ca duh protector. 10) R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune și numele, se ascunde pentru a spiona: acest lucru arată clar acțiunea sa subversivă și periculoasă. 11) Sibittixe "Sibitti" - demoni akkadieni (inim-bixe "inim-bi", În sumeriană), adică „cei Șapte”. Sunt un grup de ființe malefice, infernale, colaboratori ai lui Ișumxe "Ișum", care, la rândul său, este colaborator al lui Erraxe "Erra" (Nergalxe "Nergal"), ajutându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii, dar și de teletè
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Republica, II, 363 C-365 A). Erau doctrine care se integrau cu greu În țesutul tradițional al polisului, chiar dacă se făcea apel la autoritatea poeților din trecut, ca Homer, Hesiod, Musaeusxe "Musaeus" și Orfeuxe "Orfeu", care rămâneau marginali, căpătând contururi subversive. Ele răsturnau patrimoniul tradițional și exasperau ritualismul catarctic, nu atât ca să realizeze o armonie a echilibrelor Între lumea divină și lumea umană, cât să acționeze asupra omului Însuși și să Îl transforme suficient de mult Încât să treacă peste distanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare era Încredințată transmiterii orale. Deja „religie a cărții”, orfismul făcea Într-adevăr accesibilă știința pentru individ, știință condensată În „cărțile lui Orfeuxe "Orfeu"”, și din această cauză Îl putea elibera de mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statut dublu. Atunci cînd erau cu familia lor manifestau toate calitățile care nu le erau de obicei atribuite de către observatorii superficiali: erau oameni de nădejde, cinstiți, ascultători, generoși, curajoși și disciplinați; odată ieșiți din acest cadru apelau adesea la tacticile subversive ale partizanilor într-un teritoriu aflat sub ocupație dușmană. În secolele XIX-XX, o fantastică explozie demografică și-a făcut apariția în rîndul evreilor, înainte de a se manifesta în rîndul populației locale 27. Creșterea populației, adăugată la intensificarea la maximum a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau nu, legionarii au crezut-o). "Pretextul" de care avea nevoie Călinescu i-a fost furnizat de Codreanu. Iorga a scris un editorial violent, acuzînd Legiunea de acțiuni subversive în legătură cu funcționarea restaurantelor legionare. Codreanu i-a răspuns lui Iorga prin două scrisori. Doamna Liliana notează în Jurnalul ei (la 27 martie 1938): "Tata a primit o scrisoare de la Codreanu, datată din 17 martie", în care îl numea "suflet murdar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În mai mare măsură decât o făcuseră părinții lor cu douăzeci de ani Înainte, dar râzând În hohote de patosul exagerat și naivitatea amorului american și a rutinei domestice. În același timp Însă, acordau o atenție sporită stilului actoricesc adesea subversiv. Muzica din filmele americane a reapărut În Europa la radio, În cafenele, baruri și discoteci. Limbajul corporal al tinerilor rebeli americani - așa cum se vedea În film - a devenit pentru contemporanii lor europeni ultimul răcnet. Tinerii europeni au Început să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aplicațiile ei politice, istoria rămâne o disciplină impermeabilă la speculații abstracte: cu cât Teoria avansează, cu atât Istoria se estompează. Deși câțiva dintre istoricii importanți ai anilor ’60 au dobândit la bătrânețe statutul de legendă, nici unul dintre ei - oricât de subversiv - nu a devenit un guru cultural. Alte discipline au avut o soartă mai bună - sau mai rea, În funcție de cum privim lucrurile. Inspirându-se din tendințe mai vechi din lingvistica teoretică, antropologii culturali, În frunte cu Claude Lévi-Strauss, au propus o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
structuralist, la fel cum pe vremuri Camus susținea că nu fusese niciodată „existențialist” și nu știe ce Înseamnă acest lucru 8. Dar asta pur și simplu nu conta - cel puțin În cazul lui Foucault. „Structuralism” era acum orice relatare declarat subversivă despre trecut sau prezent, În care explicațiile și categoriile lineare, convenționale, erau complet reorganizate, iar presupozițiile lor puse sub semnul Întrebării. și, mai ales, „structuraliștii” minimalizau sau chiar negau rolul indivizilor și al inițiativelor personale În activitatea umană 9. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
9. În ciuda aplicațiilor sale proteice, ideea că totul este „structurat” lăsa neexplicat ceva vital. Fernand Braudel, Claude Lévi-Strauss sau chiar Michel Foucault Încercau să demonteze mecanismele intime ale unui sistem cultural. Indiferent dacă era sau nu animată de un impuls subversiv - cu siguranță că nu, În cazul lui Braudel -, erudiția lor neglija sau camufla schimbarea și tranziția. Evenimentele politice decisive, În special, rămâneau ireductibile: puteai să explici de ce lucrurile trebuiau să se schimbe la un moment dat, dar nu era clar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era clar cum s-a Întâmplat acest lucru sau de ce s-au implicat anumiți actori sociali individuali. Ca interpretare a experienței umane, o teorie redusă la un ansamblu de structuri din care lipsea alegerea umană era handicapată de propriile premise. Subversiv din punct de vedere intelectual, structuralismul era pasiv din punct de vedere politic. Impulsul juvenil al anilor ’60 nu era să Înțeleagă lumea; cum spunea Marx În Teza a XI-a despre Feuerbach, scrisă când autorul avea doar 26 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe scurt, cum să transformi lumea. Pentru o generație mai veche de specialiști și pentru partidele marxiste consacrate, insistența perversă asupra acelor scrieri pe care Marx nu dorise să le publice părea culmea neseriozității. Dar era și un gest implicit subversiv: dacă oricine putea să recurgă direct la texte și să-l interpreteze pe Marx cum dorea, atunci autoritatea conducerii comuniste (și troțkiste, În acest caz) se prăbușea, iar Împreună cu ea Întreaga logică a politicii revoluționare clasice. Nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
individualiste sau chiar reacționare. Deși deconcertant, amestecul de sex și politică nu reprezenta o amenințare reală - dimpotrivă, după cum au remarcat unii intelectuali comuniști, accentul pus pe dorințele personale În detrimentul luptei colective era inerent reacționar 13. Altele erau implicațiile cu adevărat subversive ale interpretării marxiste propuse de Noua Stângă. Comuniștii și toți ceilalți puteau să ignore retorica eliberării sexuale. Nu-i deranja nici măcar estetica antiautoritaristă a noii generații, care cerea să se autoguverneze În clasă, În uzină și În dormitor - toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar În competiția pentru influență globală, Moscova a demarat o campanie de imagine pentru mulțimea confuză și volatilă a adepților de peste hotare. În 1962, un obscur Învățător de provincie, Aleksandr Soljenițîn, a reușit să publice un roman pesimist și implicit subversiv, O zi din viața lui Ivan Denisovici, În Novîi Mir, aceeași revistă care Îl refuzase pe Pasternak cu mai puțin de șase ani În urmă. Toleranța relativă din ultimii ani ai lui Hrușciov nu se aplica Însă criticilor directe adresate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cunoașterii: cunoașterea lumii naturale, cunoașterea sferei publice, cunoașterea de sine și, mai ales, cunoașterea felului În care cunoașterea este produsă și legitimată. Păstrarea puterii depinde atunci de capacitatea celor care controlează cunoașterea de a menține acest control, suprimând alte tipuri „subversive” de cunoaștere. Această interpretare a condiției umane era asociată pe atunci, În mod corect, cu scrierile lui Michel Foucault. Cu tot obscurantismul său ocazional, Foucault era un raționalist. Primele lui scrieri urmează Îndeaproape preceptul marxist că, pentru a elibera muncitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
punk era la fel de unidimensională ca și gama lor muzicală, redusă la trei acorduri și un ritm: efectul depindea de volumul sonor. Ca și Facțiunea Armata Roșie, Sex Pistols și celelalte grupuri voiau mai ales să șocheze. Până și alura lor subversivă mustea de ironie, iar vulgaritatea era afectată: „Mai țineți minte anii ’60?” păreau să zică. „Vă place, nu vă place, noi suntem ce a mai rămas din ei.” Rebeliunea muzicală consta În piese furioase ce denunțau „hegemonia”, al căror fals
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
irelevanță pe care o surprinde cu fler premonitoriu La Guerre est finie, filmul elegiac al lui Alain Resnais din 1966: comunistul spaniol Diego - portretizat de inegalabilul Yves Montand - călătorește clandestin de la Paris la Madrid, pentru a transmite cu curaj materiale subversive și planuri pentru o „revoltă a muncitorilor” despre care știe că nu va avea loc niciodată. „Nu Înțelegeți?”, Încearcă el să le explice șefilor de partid exilați la Paris, care visează Încă la reînvierea speranțelor din 1936. „Spania nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]