4,020 matches
-
în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Bocnița, Osoi, Sinești (reședința) și Stornești. Comuna se află în vestul județului, la limita cu județul Neamț. Este străbătută de șoseaua județeană DJ207A, care o leagă spre nord-est de Popești și spre sud-vest în județul Neamț de Boghicea, Bâra, Sagna și Roman (unde se termină în DN2). Lângă Bocnița, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ282E, care o leagă spre nord de Lungani și Bălțați (unde se termină în DN28) și spre
Comuna Sinești, Iași () [Corola-website/Science/301306_a_302635]
-
al Jijiei. Este străbătută de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Chișinău prin punctul de trecere a frontierei de la Albița. Acest drum se intersectează la Bohotin cu șoseaua județeană DJ244F, care o leagă spre nord-est de Grozești, și spre sud-vest de Moșna. Răducăneni se învecinează la nord cu comuna Costuleni, la vest cu comuna Ciortești, la sud cu comunele Moșna și Gorban, iar la est cu comuna Grozești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răducăneni se ridică la de
Comuna Răducăneni, Iași () [Corola-website/Science/301303_a_302632]
-
Aunis", "Angoumois" și "Saintonge". Regiunea a fost creată pentru a crea o entitate care să contrabalanseze vidul de influență din zona dintre Tours și Bordeaux. Regiunea se află într-o depresiune dintre Masivul Armorican la nord și Masivul Central la sud-vest, astfel că relieful este valonat, dar fără direfențe foarte mari de nivel. În partea vestică, la malul Golfului Biscaia, relieful este plat cu înălțimi de maxim 350 m iar aici se află câteva estuare ale diferitelor râuri, cele mai importante
Poitou-Charentes () [Corola-website/Science/301312_a_302641]
-
Zarifopol și Iancu Sticlăreanu, multă vreme după 1864. Ultimul a avut velnița la Zagavia, zidurile acesteia putându-se vedea și astăzi. În dicționarul geografic al României din anul 1920, este amintit și satul Sticlăria: „Sticlăria sat situat în partea de sud-vest a comunei Bădeni, plaiul Bahlui, județ Iași, situat pe costișa dealului Sticlăria, pe o suprafață de 344 ha, cu o populație de 85 familii, sau 440 suflete are și o biserică din lemn, cu un cântăreț și un eclersiarh. Este
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
Strunga (în maghiară "Sztrunga") este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Brătulești, Crivești, Cucova, Fărcășeni, Fedeleșeni, Gura Văii, Hăbășești și Strunga (reședința). Comuna se află în vestul județului, la sud-vest de orașul Târgu Frumos. Este străbătută de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Roman. Lângă Hăbășești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ280, care duce spre sud la Oțeleni și mai departe în județul Neamț la Bâra, Stănița
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
DN28, care leagă Iașiul de punctul de trecere a frontierei cu Republica Moldova de la Albița. La Tomești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ248D și din el se ramifică șoseaua județeană DJ249E. DJ248D duce spre nord la Holboca și spre sud-vest la Bârnova (unde se termină în DN24). DJ249E duce spre est la Țuțora. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tomești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
Țibana este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Alexeni, Domnița, Gârbești, Moara Ciornei, Oproaia, Poiana de Sus, Poiana Mănăstirii, Runcu, Țibana (reședința) și Vadu Vejei. Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Neamț, pe malurile râului Sacovăț. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248A, care o leagă spre nord-est de Voinești și Miroslava, și spre sud de Țibănești, și mai departe în județul Vaslui de Todirești (unde se
Comuna Țibana, Iași () [Corola-website/Science/301315_a_302644]
-
DJ249, care o leagă spre nord de Victoria (unde se termină în DN24) și spre sud de Tutora, Prisăcani, Grozești și Gorban (unde se termină în DN28). La Bosia, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ249, care duce spre sud-vest la Holboca și Iași (unde se termină în DN28). Prin comună trece și calea ferata Iași-Chișinău, pe care este deservita de stația-punct de trecere a frontierei Ungheni. Relieful comunei este format din dealuri și o câmpie, ce predomina. Pe dealuri
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
Cebza (, ) este un sat ce aparține orașului Ciacova din județul Timiș, Banat, România. Din punct de vedere administrativ, face parte din orașul Ciacova. Aici se găsește o biserică de lemn care datează din 1758-1759, renovată în 1815. Se situează în sud-vestul județului Timiș, pe malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea). Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de "Chevzen", din
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
orașul Ciacova. Aici se găsește o biserică de lemn care datează din 1758-1759, renovată în 1815. Se situează în sud-vestul județului Timiș, pe malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea). Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de "Chevzen", din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
Foeni este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Cruceni și Foeni (reședința). 733 persoane (2005). Situată în sud-vestul județului Timiș, la granița cu Serbia, localitatea Foeni se află la o distanță de 42,1 km de municipiul Timișoara (pe drumul județean DJ 593) și 39,9 km de orașul Deta. Este traversată de drumul național DN59B Cărpiniș - Deta
Comuna Foeni, Timiș () [Corola-website/Science/301330_a_302659]
-
județul Timiș, Banat, România. Bobda se situează la circa 20 km vest de municipiul Timișoara și este străbătută de râul Bega Veche. Este traversată de drumul comunal 254, prin intermediul căruia se leagă de Cenei și drumul DN59B la 3 km sud-vest. În direcție opusă se leagă de Beregsău Mic la 3 km nord și mai departe, la 7km, de DN59A care vine de la Jimbolia și duce până la Timișoara. Distanța de la Bobda până la Timișoara pe acest drum este de 25 km. A
Bobda, Timiș () [Corola-website/Science/301342_a_302671]
-
Liebling este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Cerna, Iosif și Liebling (reședința). Localitatea Liebling este situată în partea de sud-vest a județului Timiș, la o distanță de 35 km fata de municipiul Timișoara, pe drumul județean DJ 69 și respectiv drumul național DN59. Alte orașe apropiate sunt: Deta la 32 km, Ciacova la 20 km și Gătaia la 25 km
Comuna Liebling, Timiș () [Corola-website/Science/301373_a_302702]
-
Mare și Timișoara, Nerău - Periam - Arad și Lovrin - Jimbolia. Vecinii localității sunt: la nord satul Pesac (4 km pe drumul județean 594), la sud-est Șandra (circa 10 km pe DN6) și Bulgăruș (circa 8 km pe drumul comunal 20), la sud-vest Gottlob (5 km), și la nord-vest Tomnatic (10 km). Localitatea Lovrin a fost atestată documentar în 1466 cu numele de "Loránthalma". Mai târziu a fost cunoscută și sub numele de "Lorant" sau "Lorantfalva". În anul 1529 a fost jefuită de
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
Partoș () este un sat în comuna Banloc din județul Timiș, Banat, România. Localitatea se găsește în sud-vestul județului Timiș. Se învecinează la nord cu Banloc, la est cu Șocă și Denta, la vest cu Livezile și la sud cu Șerbia. Descoperirile efectuate cu ocazia săpăturilor din jurul râului Bârzava, au scos la iveală dovezi ale vechimii așezării. Prima
Partoș, Timiș () [Corola-website/Science/301385_a_302714]
-
Răuți (, ) este un sat în comuna Uivar din județul Timiș, Banat, România. A fost întemeiată în 1843. Se situează în extremitatea de vest sud-vest a județului Timiș, pe malul drept al Canalului Bega, la circa 25 km vest de municipiul Timișoara. Numele satului vechi a fost "Silaș". El apare pe harta lui Mercy din 1723-1725 cu numele de "Sillasch". Austriecii i-au mai dat
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
am arătat, lungimea de 34 km. Direcția de scurgere este la început spre vest până la confluența Padeș - Cornet, apoi cursul se îndreaptă puțin spre nord - vest, iar înainte de localitatea Crivina face o cotitură de aproape 90ș, îndreptându-se în direcția sud-vest până la vărsarea în râul Timiș. Albia râului este relativ stabilă, având pe anumite porțiuni maluri abrupte mai adânci, malul drept pe teritoriul comunei și chiar în aval până în Crivina este consolidat, datorită faptului că pe distanță de circa 10 km
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
Cea mai importantă cale de comunicare care trece prin apropiere de sat este drumul județean Timișoara - Buziaș, la 5 km nord, prin Chevereșu Mare. Se învecinează cu satul reședință de comună Chevereșu Mare la nord și Nițchidorf la sud; în sud-vest se învecinează cu Blajova, în vest se invecinează cu Sacoșu Turcesc și in nord-est cu satul Bacova. Despre originile îndepărtate ale Vucovei se știe doar că a fost o localitate românească de-a lungul Evului Mediu și că s-a
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
medie de 128 m și este străbătută de pârâul Silagiu. Dealul Silagiu are o altitudine maximă de 324 m. Se învecinează la Nord cu Buziaș, la sud cu Izgar, Caraș-Severin, la sud-est cu Sacoșu Mare, la nord-vest cu Vucova, la sud-vest cu Nițchidorf. Silagiu este un vechi sat românesc consemnat pentru prima dată în 1406, într-un document care apare în lucrarea „Geografia medievală a Ungariei de Sud” a lui Millekes Bodog, sub numele de "Zyluas". În acest document, se atestă
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
taie și acoperă > ) - a fost terminată. Metroul budapestan - al doilea sistem subteran de metrou]] din lume după Metroul Londonez - a fost inaugurat de împăratul Franz Joseph, în ziua de 2 mai 1896, anul Mileniului maghiar. Trenul circulă pe direcția nord-est - sud-vest, de la stradă Andrássy, stația Vörösmarty tér (centru) către City Park, iar stația terminus era Grădină Zoologică (între timp, aceasta a fost schimbată). Linia, cu o lungime de 3,7 km, avea 11 stații (9 subterane și 2 terestre) și, la
Metroul din Budapesta () [Corola-website/Science/301414_a_302743]
-
Vor fi instalate ascensoare prima dată la stațiile Kossuth Lajos tér, Blaha Lujza tér, Keleti pályaudvar, si Astoria. În plus vor fi introduse trenuri noi care vor avea aer condiționat. Magistrală 4-a de metrou (Metro 4) va merge din sud-vestul orașului spre nord-est. Muncă este acum în progres, și linia va fi completată până în 2009. Magistrală 5-a de metrou va merge pe malul Dunării, trecând fluviul lângă Insula Margareta, si va avea corespondență cu liniile suburbane spre Szentendre, Csepel
Metroul din Budapesta () [Corola-website/Science/301414_a_302743]
-
distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20-25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară. Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară. Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului mușatin cu bastionul din colțul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Pentru a evita prăbușirea peretelui șanțului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin). În vara anului 1476, Cetatea Sucevei
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 m) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menținute fiind dublate cu ziduri semicirculare. În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]