3,677 matches
-
anunțat că din acel moment China va înceta relațiile comerciale cu Marea Britanie. Împăratul Hsien Feng aprobă din cap: — După spusele tatălui meu, groapa în care ardea opiul era mare cât un lac. Ce erou a fost Lin! Rămas brusc fără suflare, Majestatea Sa se lovește peste piept, tușește și se prăbușește pe pernă, cu ochii închiși. Când și-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat ceva cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de trei sute de miniștri și funcționari. Noi suntem îmbrăcate în robele aurii de Curte. Ne așezăm la locurile noastre, umăr lângă umăr, în spatele tronului. Câteva minute mai târziu sosește împăratul Hsien Feng. Se târăște pe platformă și se prăbușește fără suflare pe tron. Pare atât de fragil, încât o adiere de vânt l-ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-i primesc în audiență. Au amenințat că orice altă abținere din partea noastră va fi o abandonare a îndatoririlor față de Imperiu. Deși sănătatea mea este într-o stare gravă, nu mă văd făcând nimic altceva decât să lupt până la ultima suflare. Mi-am dat seama că nu mai putem obține pacea și armonia fără folosirea forței. Vă poruncesc acum, armatelor noastre și cetățenilor de toate rasele, să vă alăturați luptei. Îi voi răsplăti pe aceia care arată curaj. Pentru fiecare cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în tavă și degetele lui atingându-le pe ale mele când mi-a dat ruyi-ul. Amintirile mă întristează și simt că trebuie să îmi spun din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din șoaptele miniștrilor aflu că suflarea Hsien Feng s-a stins pentru puțină vreme de mai multe ori în cursul zilei, doar ca să își revină cu un huruit cavernos din adâncul pieptului. Fiul Cerului este sprijinit de două perne. Ochii îi sunt deschiși, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ofer? Majestatea Voastră, zic eu, Tung Chih vă va urma la tron? Hsien Feng zâmbește cu afecțiune: — Da, desigur. Tung Chih îmi va urma la tron. Aveți un titlu pentru domnia lui? — Ch’i Hsiang, rostește Majestatea Sa cu ultima suflare. — Fericire de bun augur, spune secretarul imperial în timp ce notează cuvintele. Mulți au spus că inițiativa mea în acel moment ilustra un principiu important: pentru o femeie de la Curtea manciuriană, supraviețuirea impunea cutezanță. Au avut dreptate. La scurt timp după ce doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el. Vocea lui este clară, cu un ușor accent sudic. — Ce instrumente ai folosit? — O busolă, Majestatea Voastră. — Prin ce e unic acest loc? — Ei bine, potrivit calculelor mele și ale altora, inclusiv ale astrologilor Curții, pe aici a trecut suflarea pământului. Punctul central adună vitalitatea universului. Se presupune că este locul potrivit pentru a săpa Fântâna de Aur. Chiar aici, în mijloc... Ce îl va însoți pe Majestatea Sa? îl întrerupe Nuharoo. Pe lângă sutrele din aur și argint, cărțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lucru să mori pentru așa ceva. Asta nu înseamnă că neapărat ideea a fost bună. Chiar limitate la cuvinte, disputele distrug și, cum ideea se află într-un individ, acesta, ca purtător al ei, poate muri. După ce și-a lăsat fără suflare propriul ostaș, o idee cu capul spart se retrage în alți luptători. N-am văzut idei cotonogite care să nu fi fost în stare să se înalțe iar. Însă, cînd mor, soldații rămîn cu desăvîrșire morți. Alcătuirea noastră omenească permite
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pustii este greu de bănuit. Însă știm ce l-a adus aici. Urmărise, zile Întregi, un nefericit de mamut pe care el și ceata lui de vânători Îl răniseră și ardeau de nerăbdare ca giganticul animal să-și dea ultima suflare. De n-ar fi fost atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiicei grecului Dagdelinis, pe Mihai Enin, băiatul fără poreclă, și pe Ectoraș Îi podidise sângele pe nas, iar ceilalți doi Închipuiseră un fel de doape pentru nări din hârtia albastră pentru Învelit caiete. Înainte să apară Învelitorile din plastic, toată suflarea școlărească Își cumpăra, pe lângă altele folositoare grelei munci de Învățăcel, și acea hârtie albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste pieptul care scotea niște bocănituri Înfundate. Îi suflă În gură și se mai liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ele de tine cu cerești, secrete mișcări, sub mute rotiri, aceleași de secole‐ntregi. Trecerea‐i drumul spre tine. Moartea - o formă a înțelegerii noastre. Ci singură strigând mereu după mine, mama s‐ a stins, acolo, sub stelele reci. Suflarea ei era dată, ah ! mai departe. Însă în mine, cu mine, ea pregetă. Tu nu o simți: răzbunare vană, refuzul vieții nu‐ ți fură nimic. Tu doar ne ții în hotarul formelor tale, Mamă, ce n‐ ai nici un strigăt la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
măiculiță, greu ?ʺ De‐ai fi‐n codru‐ o păsăruică, După glas aflate‐aș, muică, Zice‐ aș ud de rouă ta : „Ce dor ai de cânți așa ? !ʺ De te‐ ai face‐n văi o floare, Te‐ aș găsi după suflare, Spune‐ți‐ aș vorbe cerești : Maică, tot frumoasă ești ! Un fulger în noapte A luminat chipul mamei și fața pâinii, Aflată pe masă. Se rugau parcă‐amândouă. Dormeam cu toții adânc Cu fața în jos. Treze erau numai ele, Cu ochii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când reuși cumva să se târască prin pâlcul de bambuși, văzu silueta unui om trecând chiar prin dreptul lui. — A! Stăpâne Shigemoto. — Sanjuro? — Ce face Domnia Sa? — Și-a dat ultima suflare. — Nu! exclamă surprins Sanjuro. Unde? — E chiar aici, Sanjuro, indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-o bucată de pânză și și-l agățase de șa. Întoarse privirea, trist. Sanjuro sări, cu violență, spre cal. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse războinicul, dintr-o suflare. — Ce? Hideyoshi? Agitați, oamenii veniseră cât puteau de repede pentru a anunța situația lui Shibata Katsuie, dar Katsuie auzise deja cele spuse și ieși el însuși pe coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pămîntului, și nu locuiește în temple făcute de mîini. 25. El nu este slujit de mîini omenești, ca și cînd ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. 26. El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pămîntului, le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, 27. ca ei să caute pe Dumnezeu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în același timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s-au îndreptat spre mal. 41. Dar au dat peste o limbă de pămînt unde s-a înfipt corabia și partea dinainte a corăbiei s-a împlîntat și stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
bisericească, vădesc elanul către înălțimea chipului Pantocratorului aflat în centrul și în locul cel mai înalt din biserică, ținând în mâna Sa viața fiecăruia și a tuturor. În biserică totul este adunat și ordonat într-un cosmos liturgic, în care toată suflarea laudă pe Domnul, așa cum spunea psalmistul David. Pictura bisericească corespunde unei necesități adânc înrădăcinate în ființa omului. Omul este înclinat din fire să-și reprezinte sub forme văzute lucrurile nevăzute, cele mai îndepărtate sau cele care nu pot fi văzute
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
noștri și chiar pentru ai lor. Orice asemănare cu anecdota țiganului, care își taie singur craca de sub picioare, nu este deloc întâmplătoare fiindcă așa au pățit și ei... Un australian plin de telegrame De când cu telegramele publicate de WikiLeaks, toată suflarea de pe glob și-au întors privirea spre americani și se miră cum pot să fie așa de, precum zicea un erou de a lui Caragiale, „măgari și fără manieră”, în relațiile diplomatice cu alte țări. Auzi dumneata, manieră la văcarii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Parlamentul României, că pot să scriu la modul artistic despre modul civilizat de a-ți roade unghiile, despre moda la cățeii fătați prematur, despre noutăți și tendințe în arta tatuajelor tribale din Papua și în plus despre politica democrată, a suflării nasului, direct pe marginea drumului, în caz de gripă porcină. Dacă vreau să mă fac băiat cuminte, despre astea mă voi apuca de scris de mâine, fiindcă și așa articolul meu pe azi s-a dus naibii... Să fie amendată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este foarte pricepută la număratul păsărilor... călătorite din săli parlamentare... Unde aruncăm pisica moartă? De când alde Osama bin Laden le-a înfipt un 11 septembrie, de le-a ajuns până-n măduva oaselor, americanii au redescoperit binefacerile salutare și reconfortante ale suflării în iaurt. Și suflă săracii, de li se desprind bojocii de coaste, însă cu toate acestea tot o mai pățesc, așa dacă nu săptămânal, măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud, și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mîna căruia sunt suflarea ta și toate căile tale! 24. De aceea a trimis El acest cap de mînă, care a scris scrierea aceasta. 25. Iată însă scrierea care a fost scrisă: "Numărat, numărat, cîntărit, și împărțit!" 26. Și iată tîlcuirea acestor cuvinte: numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
celui ce stătea înaintea mea: "Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază, și am pierdut orice putere! 17. Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!" 18. Atunci, cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou, și m-a întărit. 19. Apoi mi-a zis: "Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!" Și pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. 16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 17. El și-a întins mîna de sus din înălțime; m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 18. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decît mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]